476 matches
-
stuf și păpuriș) aflată în partea sudică a ultimei meandre a Brațului Sfântul Gheorghe, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația adăpostește și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), lebădă ("Cignus cygnus"), lopătar ("Platalea leucorodia") sau cocor ("Grus grus"). oferă de hrană și condiții prielnice de reproducere pentru mai multe specii de pești din
Lacul Belciug () [Corola-website/Science/329867_a_331196]
-
în partea sudică a ultimei meandre a Brațului Sfântul Gheorghe, înainte de vărsarea acestuia în Marea Neagră. Rezervația adăpostește și asigură condiții de cuibărit și hrană pentru mai multe păsări migratoare, de pasaj sau sedentare, cu specii de: stârc roșu ("Ardea purpurea"), stârc galben ("Ardeola ralloides"), pelican creț ("Pelecanus crispus"), pelican comun ("Pelecanus onocrotalus"), lebădă ("Cignus cygnus"), lopătar ("Platalea leucorodia") sau cocor ("Grus grus"). oferă de hrană și condiții prielnice de reproducere pentru mai multe specii de pești din ihtiofauna României, printre care
Lacul Belciug () [Corola-website/Science/329867_a_331196]
-
cerealiere. La baza desemnării sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), gâsca de vară ("Anser anser"), rață roșie ("Aythya nyroca"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață mică ("Anas
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
sitului se află mai multe specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), gâsca de vară ("Anser anser"), rață roșie ("Aythya nyroca"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață mică ("Anas crecca"), rață mare ("Anas
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
specii avifaunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), gâsca de vară ("Anser anser"), rață roșie ("Aythya nyroca"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață mică ("Anas crecca"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață sulițar ("Anas acuta
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind conservarea păsărilor sălbatice); astfel: stârc galben ("Ardeola ralloides"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), stârc roșu ("Ardea purpurea"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), gâsca de vară ("Anser anser"), rață roșie ("Aythya nyroca"), rață fluierătoare ("Anas penelope"), rață pestriță ("Anas strepera"), rață mică ("Anas crecca"), rață mare ("Anas platyrhynchos"), rață sulițar ("Anas acuta"), rață cârâitoare ("Anas querquedula
Lunca Siretului Inferior () [Corola-website/Science/328171_a_329500]
-
de peștișoară ("Salvinia natans"), trifoi cu patru foi ("Marsilea quadrifolia"), stânjenel galben de baltă ("Iris pseudacorus"), crin de baltă ("Butomus umbellatus"), precum și stuf, papură sau rogozuri. Păsări: erete de stuf ("Circus aeruginosus"), egretă mică ("Egretta garzetta"), cormoran mic ("Phalocrocorax pygmeus"), stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), buhai de baltă ("Botaurus stellaris"), egretă mare ("Egretta alba"), striga ("Tyto alba", specie care vânează rozătoare) sau pescăruș albastru ("Alcedo atthis"); Mamifere: lup cenușiu ("Canis lupus"), mistreț ("Sus scrofa"), vulpe roșcată ("Vulpes vulpes crucigera"), vidră de râu
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
din specia "Galium uliginosum"), mană de apă ("Glyceria maxima"), otrățel ("Utricularia vulgaris"), trestie ("Phragmites australis"), papură ("Typha") sau mușchi natant ("Riccia fluitans"). Lumea animalelor este reprezentată de câteva specii faunistice rare (unele aflate le lista roșie a IUCN; printre care: stârc pitic ("Ixobrychus minutus"), lăcar mare ("Acrocephalus arundinaceus"), găinușa de baltă ("Gallinula Chloropus"), barză albă ("Ciconia ciconia") sau mai multe specii de rațe, printre care și o specie cunoscută sub denumirea de rață mare ( "Anas platyrhynchos"), buhaiul de baltă cu burta
Balta Cehei () [Corola-website/Science/323775_a_325104]
-
stuf ("Circus aeruginosus"), erete-cenușiu ("Circus pygargus"), cristei-de-câmp ("Crex crex"), ciocănitoare cu spate alb ("Dendrocopos leucotos"), ciocănitoare neagră ("Dryocopus martius"), ciocănitoare de munte ("Picoides tridactylus"), șoim-de-iarnă ("Falco columbarius"), muscar ("Ficedula parva"), muscar-gulerat ("Ficedula albicollis"), ciuvică ("Glaucidium passerinum"), sfrâncioc roșiatic ("Lanius collurio"), stârc de noapte ("Nycticorax nycticorax") sau viespar ("Pernis apivorus"). În vecinătatea parcului se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Parcul Natural Defileul Mureșului Superior () [Corola-website/Science/324435_a_325764]
-
bizamul, șacalul, privighetoarea, fazanul, potârnichea, prepelița, coțofana, mierla, pupăza, ciocârlanul, cinteza, pițigoiul, prigoria, corbul, șoimul, buha, acvila de câmp, vulturul șerpar. Fauna de baltă cuprinde: lupul de stuf, vidra, nurca, câinele enot, broasca țestoasă de apă, pescărușul, cormoranul, țigănușul, lopătarul, stârcul, egreta, rața, gâsca, corcodelul, gârlița, sitarul, lișița, cocorul ș.a. În fluviul Dunărea și bălțile lăturalnice trăiesc diverse specii de pești: statornici (somn, mreană, șalău, biban, lin, țipar, crap, roșioară, babușcă, avat, ghibor, bibanul soare, guvidil, săbiuța, știuca) sau călători (scrumbia
Isaccea () [Corola-website/Science/296918_a_298247]
-
Stârcul roșu ("Ardea purpurea") este o specie de păsări din genul Ardea, familia Ardeidae. are o lungime a corpului de la 70 până la 90 cm (cu gâtul întins) și o anvergură a aripilor de la 107 până la 143 cm. Este mai mic decât
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
roșu ("Ardea purpurea") este o specie de păsări din genul Ardea, familia Ardeidae. are o lungime a corpului de la 70 până la 90 cm (cu gâtul întins) și o anvergură a aripilor de la 107 până la 143 cm. Este mai mic decât stârcul cenușiu, căruia i se aseamănă în zbor, dar se deosebește de el prin colorit și prin degetele de la picioare mai lungi. Picioarele și ciocul mai subțire și mai puțin asemănător cu o sulița sunt de un galben maț iar creasta
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Picioarele și ciocul mai subțire și mai puțin asemănător cu o sulița sunt de un galben maț iar creasta ciocului este închisă la culoare, baza părții superioare a ciocului fiind deschisă. Capul este mai mic și mai plat decât la stârcul cenușiu. Irisul este galben. Partea de la cap la gât este roșu-maronie iar pe gât se găsesc dungi negre. Partea superioară a corpului este gri-închis, elitrele având în special la mascul un ton albastru-violet. Stârcul își ține capul în formă de
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
mic și mai plat decât la stârcul cenușiu. Irisul este galben. Partea de la cap la gât este roșu-maronie iar pe gât se găsesc dungi negre. Partea superioară a corpului este gri-închis, elitrele având în special la mascul un ton albastru-violet. Stârcul își ține capul în formă de S în zbor. Frecvență datului din aripi este mai mare decât la stârcul cenușiu. nu are nu sunet prea frumos. În zbor strigă un "crrec" mai scurt, mai înalt și mai puțin pătrunzător decât
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
pe gât se găsesc dungi negre. Partea superioară a corpului este gri-închis, elitrele având în special la mascul un ton albastru-violet. Stârcul își ține capul în formă de S în zbor. Frecvență datului din aripi este mai mare decât la stârcul cenușiu. nu are nu sunet prea frumos. În zbor strigă un "crrec" mai scurt, mai înalt și mai puțin pătrunzător decât strigatul unui stârc cenușiu. Marele areal de răspândire al stârcului roșu cuprinde Africa centrală, nord-vestică și de sud, Madagascar
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
capul în formă de S în zbor. Frecvență datului din aripi este mai mare decât la stârcul cenușiu. nu are nu sunet prea frumos. În zbor strigă un "crrec" mai scurt, mai înalt și mai puțin pătrunzător decât strigatul unui stârc cenușiu. Marele areal de răspândire al stârcului roșu cuprinde Africa centrală, nord-vestică și de sud, Madagascar, sudul Europei, vestul Asiei până în vestul Pakistanului; Asia de sud-est și de est, din India și Sri Lanka și mai spre est până în Filipine și Rusia de
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
Frecvență datului din aripi este mai mare decât la stârcul cenușiu. nu are nu sunet prea frumos. În zbor strigă un "crrec" mai scurt, mai înalt și mai puțin pătrunzător decât strigatul unui stârc cenușiu. Marele areal de răspândire al stârcului roșu cuprinde Africa centrală, nord-vestică și de sud, Madagascar, sudul Europei, vestul Asiei până în vestul Pakistanului; Asia de sud-est și de est, din India și Sri Lanka și mai spre est până în Filipine și Rusia de sud-est. În Europa sunt doar populații regionale
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
până în Filipine și Rusia de sud-est. În Europa sunt doar populații regionale de cuibărit în Spania, Franța, Germania de sud, Austria, Italia și în Peninsula Balcanică: Grecia, Ungaria, România, Bulgaria și o răspândire mare în Polonia de sud până la Marea Neagră. Stârcul roșu clocește în colonii în întinderi mari de stufăriș, dar și în tufișuri. Hrană și-o caută principal în stufăriș. Datorită degetelor sale lungi de la picioare poate apucă foarte bine stuful. Stârcul roșu este o pasare călătoare. Migrarea spre Africa
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
răspândire mare în Polonia de sud până la Marea Neagră. Stârcul roșu clocește în colonii în întinderi mari de stufăriș, dar și în tufișuri. Hrană și-o caută principal în stufăriș. Datorită degetelor sale lungi de la picioare poate apucă foarte bine stuful. Stârcul roșu este o pasare călătoare. Migrarea spre Africa începe din Europa centrală în luna august și se termină în octombrie. Sporadic se pot găsi exemplare și în decembrie. Zonele de iernat sunt regiunile de stepa din vestul, estul și sudul
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
și în decembrie. Zonele de iernat sunt regiunile de stepa din vestul, estul și sudul Africii. Se pot găsi indivizi însă și în Europa de sud și sud-est, precum și în Egipt. Întoarcerea spre Europa începe din martie, iar în mai, stârcii roșii au ajuns la arealul lor de cuibărit. Hrană de bază a stârcului roșu sunt peștii cu o lungime de 10-20 cm. Larvele și insectele joacă însă un rol important. Amfibienii, reptilele, mamiferele mici, păsările, crustaceele și moluștele nu sunt
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
și sudul Africii. Se pot găsi indivizi însă și în Europa de sud și sud-est, precum și în Egipt. Întoarcerea spre Europa începe din martie, iar în mai, stârcii roșii au ajuns la arealul lor de cuibărit. Hrană de bază a stârcului roșu sunt peștii cu o lungime de 10-20 cm. Larvele și insectele joacă însă un rol important. Amfibienii, reptilele, mamiferele mici, păsările, crustaceele și moluștele nu sunt la fel de importante pentru stârcul roșu, care mănâncă în fiecare zi aproximativ 200 g.
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
la arealul lor de cuibărit. Hrană de bază a stârcului roșu sunt peștii cu o lungime de 10-20 cm. Larvele și insectele joacă însă un rol important. Amfibienii, reptilele, mamiferele mici, păsările, crustaceele și moluștele nu sunt la fel de importante pentru stârcul roșu, care mănâncă în fiecare zi aproximativ 200 g. Caută hrană în special seară și dimineața, trăind mai retras decât stârcii cenușii, până și locurile de cuibărit. Comportamentul sexual este asemănător cu cel al stârcilor cenușii. Stârcii roșii devin adulți
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
insectele joacă însă un rol important. Amfibienii, reptilele, mamiferele mici, păsările, crustaceele și moluștele nu sunt la fel de importante pentru stârcul roșu, care mănâncă în fiecare zi aproximativ 200 g. Caută hrană în special seară și dimineața, trăind mai retras decât stârcii cenușii, până și locurile de cuibărit. Comportamentul sexual este asemănător cu cel al stârcilor cenușii. Stârcii roșii devin adulți deja în primul an de viață. Cuibul are de la 0,8 până la 2.3 m și este de pa 0,5
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
nu sunt la fel de importante pentru stârcul roșu, care mănâncă în fiecare zi aproximativ 200 g. Caută hrană în special seară și dimineața, trăind mai retras decât stârcii cenușii, până și locurile de cuibărit. Comportamentul sexual este asemănător cu cel al stârcilor cenușii. Stârcii roșii devin adulți deja în primul an de viață. Cuibul are de la 0,8 până la 2.3 m și este de pa 0,5 până la 1,6 m peste nivelul apei. Clocesc în colonii, fiecare cuib fiind situat
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]
-
la fel de importante pentru stârcul roșu, care mănâncă în fiecare zi aproximativ 200 g. Caută hrană în special seară și dimineața, trăind mai retras decât stârcii cenușii, până și locurile de cuibărit. Comportamentul sexual este asemănător cu cel al stârcilor cenușii. Stârcii roșii devin adulți deja în primul an de viață. Cuibul are de la 0,8 până la 2.3 m și este de pa 0,5 până la 1,6 m peste nivelul apei. Clocesc în colonii, fiecare cuib fiind situat de la 5
Stârcul roșu () [Corola-website/Science/334963_a_336292]