517 matches
-
care le prăduiesc acum. Să-i alungi pentru totdeauna. Altfel ei vor ataca mereu și mereu pădurile, pământul și oamenii. E destulă bătaie de cap cu alungatul fără întoarcere al fiarelor. Zmeii nu pleacă ușor. Oamenii au tot încercat să stârpească „dăunătorii” din agricultură, cu otrăvuri numite pesticide. Pe zmei îi poți ucide, îi poți otrăvi, cu tot felul de substanțe chimice. Dar în locul celor uciși vin alții și ce te faci?! Apoi, otrăvindu-i pe ei, otrăvești pământul, apa, aerul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
264-265). Un exemplu este stela aramaică din Nerab care conține următoare formulă de blestem împotriva oricărui potențial profanator al sarcofagului: „Oricine ai fi tu care ai înlătura această imagine și sarcofagul de la locul său: Șahar, Șamaș, Nikkal și Nusku să stârpească numele și locul tău dintre cei vii, să pieri de o moarte rea și să-ți distrugă descendența” (KAI 225, liniile 5-11). În concluzie, bunăstarea - și cea materială - și fericirea vieții sunt, pentru vechii evrei, un dar al lui Dumnezeu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
îmbătare.Corneliu Nepos asigură că Tracii au obiceiul de a lupta cu paharul ca și cu armele, fiind oameni foarte dedați la băutură. Boerebiste organizatorul statului Dacilor pune un frâu acestei patimi necumpătate, ordonând Dacilor, prin organul profetului Deceneus, ca să stârpească viile, de care ordin, lucru îndestul de extraordinar, Dacii ascultară. Din industriile agricole se pare că Dacii nu cunoșteau morile mecanice, cu apă sau vânt; căci Ovid, care a fost în țara Geților, în surgun la Torni, spune despre femeile
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
în Egipet și învățase oarecare semne naturale după care se cunosc cele divine, s-a constituit zeu în scurt timp, precum fusese și Zamolxis; iar drept semn de supunere către dânsul este că după sfatul lui ei se învoiră a stârpi viile și a trăi fără vin. Se pare într-adevăr că cu toată cumpătarea ordonată de Zamolxis, ospețele sale cele modeste degenerau în niște orgii în chipul Bacanalelor romane și că atari desfrânări loveau în puterea statului dac. Aceste obiceiuri
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
tăcere ca sticla se formă peste trupul ei și pentru că nu se putea apăra în vreun fel, doar mișcă din cap, pe sub văl și strigă din nou: — Oameni buni! Clipa asta-i mai lungă ca viața mea! Îndurați-vă și stârpiți-mă! Însă nimeni nu aruncă piatra. Câțiva tineri din jur începuseră să bocească și îi văzu tremurând, înainte ca gardianul să îi dea peste gură. O izbise cu cizma, din buză, sângele îi curgea pe pământ și îl auzea ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
balauru! - Cum de-i balaurul cela? - Toate fetele din sat le mănâncă și numai eu am mai rămas. (Ea era a boerului care ținea satul cela. A spus că dacă n-a mînca-o și pe dânsa le oprește ploile și stârpește apele, să moară oamenii de foame). - Da, zice, mult ai să stai, fată, aici pîn-ce a veni balaurul să te mănînce? - Până mâne dimineață. - Nu știi este v-o șatră aici în sat? Fata l-o îndreptat și s-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
raționalismul scientist al psihanalizei: „Singura întrebare care, cu neliniște, ni se impune e următoarea: unde ne duce captarea secretului inspirației? Freud ucide simptomul maladiv prin aducerea în lumina subconștientului a cauzelor determinante. Procedeul similar al lui André Breton nu va stîrpi cumva inspirația? Să nădăjduim că nu. Pe măsură ce știința înaintează, tainele creației, ca orizonturile Saharei, se înfundă, se ascund ca pasărea măiastră, se topesc ca zaimful lunii. Și numai cei aleși ne pot conduce pe drumurile minunii”. Mai rezervat, Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
n-ar trebui să deranjeze pe nimeni ― Nu de frumusețea verii e vorba, Galilei. ― Ba da Nu vezi că ne întoarcem mereu în același punct? ― Ce e, după părerea ta, un eretic? ― Un om singur... Ca mine... Unul care trebuie stârpit din societate sau silit să stea printre chiparoși, deoarece își folosește mintea pentru a avea păreri personale, diferite de cele obligatorii. Or, așa ceva Inchiziția nu poate tolera. ― Dacă ar face-o, și-ar pregăti singură sfârșitul. ― Te mirai cât de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
intrase în Augustin, acesta se mișca fericit, îndopându-se în continuare, și toată lumea din mănăstire a răsuflat ușurată, împreună cu Zogru, când Augustin a trecut de cele 40 de zile fatale. Dar abia pe la Crăciun s-au convins călugării c-au stârpit stafia aducătoare de moarte și-au ținut slujbă de mulțumire către bunul Dumnezeu. Între timp, Zogru a ieșit în lumea largă și s-a și întors, tocmai la timp ca să scrie prima lui scrisoare cu mâna lui Teodosie, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atenția asupra acestei modificări de predilecții, mi‑a răspuns iritat: - De ce să nu vorbim despre evrei? În Sud, oamenii discută despre Războiul Civil mult mai mult decât o făceau acum o sută de ani; or, În zilele noastre au fost stârpiți milioane de oameni, cei mai mulți dintre ei deloc diferiți de tine sau de mine. Nu avem voie să le Întoarcem spatele. Moise a comunicat cu Dumnezeu care i‑a dat instrucțiuni, iar legătura dintre ei durează de milenii. Ravelstein a speculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lucru pe care vreun om l-a spus vreodată despre patria lui. Dar acum, din țara tribului crow n-a mai rămas nimic. Pădurile lor au fost tăiate ca să-i îmbogățească pe câțiva puțini la număr; bizonii lor au fost stârpiți; pășunile lor au devenit deșert. Nu mai există țara tribului crow. Făcu o pauză: Nici tribul crow... Probabil că peste câțiva ani, se va spune. „Nu mai există selva yubani-lor. Nici yubani nu mai există“. — Probabil. Dar știți un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Flămânzi, Românii tăinuiesc o socoteală, Pe Eminescu n-ai cum să-l ascunzi, Ei pentru Eminescu fac răscoală. Da! Nu vor mai rămâne printre ei Nici glasul trădătorilor, nici norii Și-au pus românii coase la condei, Din Dor Mărunt stârpim uzurpatorii. La Dor Mărunt a început cositul, Arăm cu răsăritul în pământ, Ne primenim, aducem infinitul Dintre martirii neamului un sfânt.
La Dor mărunt. In: Dor de Ipotești by Marin Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/269_a_514]
-
brâu și l-a sfârtecat sub ochii mei. Apoi l-a mâncat Împreună cu toți cei de față, tovarăși de-ai lui, și, murdari pe mâini de sângele copilului meu, m-au Îmbrâncit pe pământ să mă batjocorească, strigând că vor stârpi toți huronii de pe fața pământului. Aici igalaq a oftat și a sorbit din ceai. Noi nici nu Îndrăzneam să respirăm, ca să nu perturbăm cumva cutremurătoarea mărturie. — Târându-mă pe jos, În timp ce ticăloșii se pregăteau să se repeadă asupra mea, am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
brâu și l-a sfârtecat sub ochii mei. Apoi l-a mâncat împreună cu toți cei de față, tovarăși de-ai lui, și, murdari pe mâini de sângele copilului meu, m-au îmbrâncit pe pământ să mă batjocorească, strigând că vor stârpi toți huronii de pe fața pământului. Aici Igalaq a oftat și a sorbit din ceai. Noi nici nu îndrăzneam să respirăm, ca să nu perturbăm cumva cutremurătoarea mărturie. — Târându-mă pe jos, în timp ce ticăloșii se pregăteau să se repeadă asupra mea, am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
punct zero În care nu se mai petrecea nimic. Înviere, Judecată de Apoi, rai erau termeni necesari pentru a face viața mai suportabilă. Iadul era În mintea Antoniei. Acolo - măcar În intenție - arsese și ultima genă umană, păcatul fusese definitiv stîrpit, nici măcar Dumnezeu nu izbutise asta, pentru că din celălalt iad, paralel, cel adevărat Ă?), mereu, se vede, scăpa cineva teafăr din catranul fierbinte și totul pornea de la capăt, nu te pui cu omul, ajuns să supraviețuiască și În azot lichid, congelat
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să mă culc în leagănul lui de o milostivă afunzime și să-mi adorm veghile în consolarea insomniilor sale? Dincoace de Dumnezeu, ne mai rămâne doar dorul de El. Orice oboseală ascunde o nostalgie după Dumnezeu. Cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
altădată" - acest cuvânt al fatalității. Din sonoritatea lui prelungă se desprinde un netămăduit fior de pieire. Nimic nu tulbură mai mult naivitățile sângelui ca intervenția eternității. Ce pacoste va fi turnând ea peste prospețimea dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele adie o briză de existență. În toate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
espresivă a poporului nostru, minți ocupate cu cestiunile de viață ale acestui popor, căruia îi scriem pe spete toate fantasmagoriile falsei noastre civilizațiuni. Divorțul... adulteriul îmblă cu fețele bolnăvicioase, spoite din gros, măști vie, pe stradele noastre: zâmbind femeilor le stârpește, zâmbind bărbaților îi usucă și cu toate astea noi le dăm serbări și le sacrificăm nopțile iernelor noastre, ne cheltuim tinerețea, care - ar trebui să aparțină lucrului spre realizarea acelor ideale spre care țintește omenirea toată, și familiei... Femeia poporului
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
să râdă la ideea extravagantă că el era într-o astfel de situație, de admis numai în romane și cărțile de istorie. Apoi, ca unul ce luase parte la decizii grave, înțelegea că totul e foarte serios. Tudorel căută să stârpească și meditația asupra morții, și imaginile vieții și făcu sforțări spre a se fixa în ceva intermediar, evenimentul unic al executării sale. Făcu repetiții mentale, căutând ținuta cea mai solemnă, spre a lăsa în urmă-i o amintire neștearsă. Își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de la un patriot chemat să îndrepteze poporul său, și fanatismul iubirei patriei, cel mai aprig fanatism, nu oprește defel ca creierul să rămâie rece și să-și îndrepteze activitatea cu siguranță, să nimicească adevărata cauză a răului și să o stârpească cu statornicie de fier. Precum un medic nu va combate simptomele numai, ci cauza unei boale și va sfătui să se înlătureze mediul în care ca a trebuit să se nască, tot așa vom privi și noi individul naționalității românești
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
bolnăvicioși, rodind tot numai la doi trei ani odată. De cu primăvară și peste vară adese vedem lighioane întregi de omide despoind pomii până și de muguri, și mlădițe și firește în zadar se trudește unul sau altul a le stârpi pe cât timp vecinii nu fac și ei asemenea. Economul mai înțelept, care prevede și voiește să întîmpine primejdia ce-l amenință, este sclavul vecinilor leneși și ignoranți! O altă scădere este că țăranii noștri, necum să gunoiască pomii, săpând și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o mie de ani (mai cosește un pic) Azi tâmpitul de pământ e rece Și în jur dă din coadă viața râncedă și în călduri ca o vacă încornorată (mai cosește un pic) Sub piciorul meu din care au fost stârpite toate păsările, Sub rugurile soarelui, Sub cicatricile ierbii, Sub grăsimea rădăcinilor Stă îngropată gheața mea, Este hăcuită nașterea mea prematură, Sub toate astea urlă toate cele de la mine, fără Mine Sub mine nu mai e nici un Eu neizbăvit (mai cosește
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Dai peste cap Viața Așa a ieșit vorba Și nimeni nu l-a mai găsit pe Sepp Botul ăsta de câine. ... Acum trebuie în sfârșit să îmi dau ortul popii de tot bâlciul Nevasta mea trebuie în sfârșit să fie stârpită Și copilul pe care noi l-am adus de omorât în lumea asta Comunitatea copiilor Cărora le-am arătat cum arde soarele Blestematul de soare Împuțitul de soare trebuie și el stârpit Și copiii copiilor țevilor de eșapament Care nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
bâlciul Nevasta mea trebuie în sfârșit să fie stârpită Și copilul pe care noi l-am adus de omorât în lumea asta Comunitatea copiilor Cărora le-am arătat cum arde soarele Blestematul de soare Împuțitul de soare trebuie și el stârpit Și copiii copiilor țevilor de eșapament Care nu există Totul e gata Copii proști Toate sunt cadavre Și apoi vine iarna Și totul e nou și vechi și gata (mai cosește un pic) O sută de metri de viață ar
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nescrise ale epocii. Deznodământul povestirii este moralizator, un îndemn al naratorului de a eradica tot ceea ce este rău, vicios, pentru că dorința plăcerii carnale a dus la sfârșitul tragic al Virginiei: „Drept pentru care ascultați-mi sfatul:/ Cât nu-i târziu, stârpiți în voi păcatul.” 845 Numele personajelor devin emblematice, ilustrând dorința de păstrare a candorii și a onoarei 846, Virginia este un model al martirei creștine. Numele agresorului, Apius, are și el o simbolistică aparte, vine de la verbul latin apiscor (o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]