284 matches
-
-l, Ștefăniță Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta era Întâia amintire a voievodului despre tătari. De ce? a Întrebat Încă o dată Ștefăniță, așa de crunt, Încât Mitruț aproape că și-a
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
slava Tatălui, deodată în toată lumea”. (Sf. Vasile cel Mare, Regulile morale, reg. 68, în PSB, vol. 18, p. 162) „După cum fulgerul iese de la răsărit și se arată până la apus, așa va fi și Venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Cum se arată fulgerul? Fulgerul n-are nevoie de vestitor, n-are nevoie de predicator, ci se arată într-o clipită de ochi și celor ce stau în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
celor ce stau în case și celor din cămări, pe fața întregului pământ. Așa va fi și Venirea lui Hristos: se va arăta dintr-o dată pretutindeni prin strălucirea slavei Sale. Vorbește apoi și de un alt semn: Unde va fi stârvul, acolo și vulturii. Prin aceste cuvinte arată mulțimea îngerilor, a mucenicilor, a tuturor sfinților”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, LXXVI, III, în PSB, vol. 23, p. 864-865) „Domnul va veni cu putere și slavă multă. Aduce crucea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
o rugăciune începătoare. Resturile execuției sunt date înapoi celor care le revendică. Sfios simte deja o urmă de regret. În parc se reface tot ce s-a stricat. Unii mătură curățind gunoaiele scoase de vânt în cale sa. Drujbele retează stârvul plopului ce stă spânzurat în uitare cu o gaură în pântece. Pe un stâlp de telefon o pasăre cântă binecuvântând lumina. Penele sale multicolore deschid noi căi de lumină. Suratele sale nu se arată fiindcă au fost spulberate de propriile
FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Coman Octavian () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2333]
-
al notației, între voința de puritate și conștiința maculării. Înainte de toate, este însă un poet social, al „vinei” tragice de a se fi născut basarabean: „Cărări de câini se adâncesc în ploaie,/ cărări mereu speriate de gheare,/ de lanțuri,/ de stârvuri osoase jumulite din mers.// Schelălăim pe aici,/ sub o stea de nămol,/ noi, câinii, noi,/ stăpânii câinilor,/ înnebuniți de fazele năpârlirii.// Ne-a rămas atât de puțină tristețe/ pentru câtă suferință se arată!// Crește prea mare tritonul/ în ochiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288913_a_290242]
-
Nu avem niciun dubiu că aceasta era practica romană comună. Martin Hengel a adunat cea mai mare parte a materialului cu privire la această chestiune. Cităm câteva exemple: „Vulturul se grăbea printre mortăciuni bovine, câini și cruci pentru a duce câte ceva din stârvuri puilor săi” (Juvenal, Satire 14,77-78); „păsările necrofage vor avea grijă în curând de «înmormântarea» lui” (Suetonius, Augustus 13,1-2); „atârnând de cruce pentru a fi hrana ciorilor” (Horațiu, Epistole 1.16.48); și textul citat deja care descrie răstignirea
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
o intensitate inimitabilă. De la sentimentul de libertate ratată în copilărie (episodul saniei pe zăpadă în munți), la ratarea iubirii în imaginea fetei cu zambile din grădina adolescenței (singura în care apa iubirii aduce fertilitate), ajungem direct în grădina cu un stârv îngropat, care pare gata să înmugurească. Urmează viața de cuplu ratată, cu aluzii transparente la prima căsnicie a lui T.S. Eliot, iar după ea partea a doua (Joc de șah) se încheie cu ideea că femeia ideală nu mai există
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
obosit, altul te ia de odihnit. O ceri cu vârf, o dai îndesată. Nu mă știu de vinovat. Oricum însă, eu găseam de vină pe tovarășul meu. Îl cred în stare de orice. 3. pronume a) fără prepoziții Unde-i stârvul mai mare, acolo vulturii se strâng toți. De când ți-am mărturisit prostia care-mi umblă prin cap, te văd alta. b) cu prepoziție Scuză-mă, dar te luasem drept altcineva. Drept cine mă iei oare? c) în construcții comparative L-
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
că urmașilor celor împușcați în 1907 nu li s-a dezvăluit (este vorba de urmașii de mai târziu) că trupurile morților de gloanțele ucigașe au fost aruncate în gropi săpate la margine de sat, acolo unde, de obicei, se aruncau stârvurile animalelor, fără nici un fel de asistență religioasă sau slujbe de pomenire după datina străbună. Iar scoaterea lor din rândurile creștinilor a fost urmarea dispozițiilor date în acest sens preoților de la sate de către autoritățile superioare de stat și de la Episcopie. Pentru
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]