648 matches
-
Ce e mai firesc decât ticurile și obiceiurile rudelor tale apropiate? Cu ani În urmă, Capitolul Unsprezece mă convinsese să-mi dau jos chiloții ca să se uite la mine. Acum se uita la mine În sus, cu o privire la fel de stăruitoare. Îmi măsura capul defrișat. Se zgâia la costumul meu funebru. Aveam noroc că fratele meu luase atâta LSD. Capitolul Unsprezece se apucase devreme de lărgirea orizonturilor. Meditase la Maya și la vălul ei, la multitudinea de planuri ale existenței. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
P. Stătescu sub a cărui ocârmuire, mai ales în anii din urmă, s-a viciat totul"1770. O situație hilară era prezentată în privința interesului stârnit în județul Tulcea pentru ocuparea posturilor de primari. Astfel, "în Tulcea se fac cele mai stăruitoare și obositoare sforțări spre a se putea pune mâna pe o primărie rurală, pe când în județul vecin se pun cele mai mari insistențe spre a se găsi un primar la Hârșova, la Cernavodă, Medgidia și chiar Mangalia"1771. La 28
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în trecere și unul dintre ei strigă primele cuvinte pe care le auzea mulțimea ce înțesa bazilica. În acel moment, Papa, care își ridicase mâna dreaptă lângă obraz, tocmai se pregătea să facă în liniște semnul crucii. Dar întâlnind privirile stăruitoare ale celor trei bărbați aliniați sub ochii săi, își întrerupse gestul. Papa băgă de seamă că erau măslinii la chip precum arabii, dar aveau nasurile mici și părul bine strâns la spate. Erau orientali. Dar nu putea spune din ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
detailată și totuși mereu aceeași a Adelei, și tensiunea nervilor, ajunsă până la rupere. La întoarcere, când am trecut prin dreptul casei ei, repeta fără sfârșit, ca într-o obsesie, câteva măsuri dintr-o mazurcă. Își acompania un gînd? O imagine stăruitoare din trecut? De acum? 1 Pichere - bibliecă. A hotărât, fără să mă consulte, că nu mai am voie să fumez când suntem împreună decât două țigări pe ceas, făcute de dânsa. Avea țigările gata. A învățat să le facă de la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
înșelător aproape că-și bătea joc de toate așezările, căci, deși totul era neclintit, părând continuarea unei stabilități, totul era în realitate supus unei mari măcinări, pietrele de temelie de altădată începând să se prefacă încet-încet în nisip, prin eroziunea stăruitoare la care erau supuse din afară; o mare curbură având să miște direcțiile istoriei. Mai erau, pentru înșelarea timpului, trăsurile cu doi cai sau un cal, proaspăt lăcuite, pentru o clientelă încă zgomotoasă, buimăcită de binefacerile ce se anunțau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
era recunoscător, amândoi - și el și soția - oameni cu maniere deosebite și cinstiți; oricum la sărbătorirea ieșirii la pensie nu puteau lipsi. Invitații se închegau în grupuri, se desfăceau, apoi se refăceau în mereu alte jocuri ale întâmplării conversațiilor, afară de stăruitoarea mea vecină - domnișoara Marga Popescu - care s-a alăturat de foarte puține ori și pentru scurtă durată grupurilor, revenind de fiecare dată, vădit veselă pe scaunul de lângă mine, unde fusese rostuită de la început de imaginația sau poate calculul (nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența nevăzută, stăruitoare a Anei; soțul ei îmi era absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde sufletul meu își exercita liber mișcarea. Din punctul de vedere al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de nemărturisite îngrijorări, întârzie cel puțin de două ori pe zi în fața oglinzii ovale, apoi în fața unei oglinzi mici, rotunde, cu două fețe, pe una din acestea imaginea îi apare mărită până la deslușirea porilor; își îngrijește obrajii, fruntea, micile, din ce în ce mai stăruitoarele striațiuni din prelungirea ochilor, ca un evantai spre tâmple, se apără cum poate de valurile acestui timp care bate pentru ea (și pentru femeile, și ele în vârstă, cu care se compară, ale acelor sindrofii), din ce în ce mai vizibil secetos. Domnului Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
eternitățile, fără să-ți dai seama, nici el nu știe că suntem cuprinși în ele, deși, aparent, tu aparții, încă, acestei lumi. Spune-mi!” - „Ce?” Nu-mi dădu nici un răspuns, se apropie doar și mă sărută prelung, că-i simții, stăruitoare, căldura buzelor pe obraji. - „Nimeni n-ar crede taina unei asemenea realități”. „Asta pentru că tainele acestei lumi, dacă le-am închipui în cercuri concentrice, noi ne aflăm abia la primul sau al doilea cerc al cunoașterii, și nu le vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
lucrat până la începutul anului 1971. Relațiile româno-ungare erau marcate atunci de pozițiile diferite ale celor două țări față de politica de bloc, promovată de Tratatul de la Varșovia și C.A.E.R. din care făceau parte ambele țări. În timp ce România depunea eforturi stăruitoare pentru ieșirea din încorsetarea impusă de cele două organizații, Ungaria rămânea tributară politicii lor, pe care o promova cu obediență. Făcându-se aluzie la această obediență, asociată cu numele conducătorului Kadar, care în limba maghiară înseamnă dogar, în rândurile populației
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
impresii de treizeci de ani mă tulbură încă. Lumina tainică da un colorit cumplit odăii; în marea de negură luminoasă de afară, forme fantastice treceau, figuri sinistre, trupuri nalte și mlădioase, și toate într-o tăcere și într-o singurătate stăruitoare. Deodată, două lumini fosforice, ca două stele gemene, izvorâră într-un colț, din întuneric. Îndată mintea a înjghebat în jurul lor o figură care rânjea la mine. M-am întors pe pat, mi-am înfundat capu-n perne; îmi simțeam inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lor pentru șahzadè. Pe de altă parte, în lungul drumurilor Anatoliei, credinciosul împărăției cugetase la întâmplare și-și înșiruise întrebările și răspunsurile după metoda retorilor greci. Ciudată acea scrisoare care a apărut dintrodată în serai, după jocul otrăvurilor. Ciudată împotrivirea stăruitoare a doamnei-sultane. Întreg seraiul o cunoaște, întreg seraiul se uimește de mila doamnei-sultane. Însă împărăteasa n-a plâns atâtea lacrimi la moartea fiului său Mehmet. Ființa aceea aprigă și ageră ca o coasă n-a fost dăruită de Allah cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ei verzi poate fi scrisă și soarta căpățânii sale. Ajuns în tabăra lui șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință. Fiul a aflat că părintele său poftește să-l vadă grabnic. E o poftire prea stăruitoare. Rustem-vizir ocolește pricina pentru care s-a făcut chemarea, însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie să se pregătească fără întârziere de drum. Porunca este ca Rustem-vizir să nu se întoarcă singur. A poruncit părintele meu așa? Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
șahzadè, Rustem-vizir s-a închinat cuviincios și a fost primit cu bunăvoință. Fiul a aflat că părintele său poftește să-l vadă grabnic. E o poftire prea stăruitoare. Rustem-vizir ocolește pricina pentru care s-a făcut chemarea, însă chemarea e stăruitoare. Dacă se poate, fiul trebuie să se pregătească fără întârziere de drum. Porunca este ca Rustem-vizir să nu se întoarcă singur. A poruncit părintele meu așa? Cu glasul său? — Așa a poruncit, cu însuși glasul strălucirii sale, se închină Rustem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plimba ușor degetele mari de-a lungul bărbii, trăgând cu coada ochiului spre iatacul de la catul de sus, unde mă aflam eu, înfășat în scutece. Bucuria lui vioaie nu avea totuși nici profunzimea, nici intensitatea bucuriei Salmei care, în ciuda durerilor stăruitoare și a extremei slăbiciuni, simțea că se naște a doua oară prin venirea mea pe lume, deoarece nașterea mea o făcea să devină prima dintre femeile casei și îi câștiga favorurile tatălui meu pentru mulți ani de atunci încolo. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
și să adorm la rându-mi, fie ce-o fi. Dar, în clipa următoare, un zgrepțănat la ușă, nerăbdător, neprevăzut, sau pur și simplu închipuit, mi-a reamintit îndatoririle. Zgomotele de afară mi se păreau dintr-odată mai presante, mai stăruitoare. Nu mai știam cât timp petrecusem în camera aceea de coșmar. Mi-am pus din nou mâna peste Fatima, căutându-i pe bâjbâite bătăile inimii, și am închis ochii. Un ușor miros de ambră mi-a readus în urechi muzica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
măcar să discute prețul. Eram covârșiți. De atunci tot așteptăm să ne plătească. De mai bine de un an suntem la Bornu, ducându-ne să ne tânguim zi de zi la palat. Ni se răspunde prin făgăduieli, iar când ne arătăm stăruitori, ni se răspunde prin amenințări. Nu la fel s-a vădit a fi comportamentul suveranului pe care l-am vizitat mai apoi, stăpânul din Gaoga. Mă găseam la palatul său ca să-i prezint omagiile mele când un negustor egiptean din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
printre ai săi. Adăugă apoi cu jumătate de gură: — N-ar fi trebuit să plecăm niciodată din Granada. — Poate că ne vom întoarce acolo. N-a catadicsit să răspundă. Mâna ei a măturat aerul din fața ochilor, alungând parcă o muscă stăruitoare. — Cere-mi mai degrabă noutăți despre fiica ta. Chipul i s-a luminat. Al meu așijderea. — Așteptam să-mi vorbești tu despre ea. Nu îndrăzneam să te întreb. Am părăsit-o atât de tânără! — E dolofană și obraznică. Se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aflam în salonul rezervat whiskyului, un tip a cărui respirație plină de rumeguș îl anunța de la mare distanță s-a ivit în spatele meu ca o salamandră de foc și sânge. Bâh! În glasul tărăgănat se strecurase abia auzit tonul rugăminții stăruitoare și al dezvinovățirii în timp ce el arăta spre cicatricea proaspătă care îi brăzda obrazul ciupit de vărsat. Nu, amice, mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
magnatul petrolului și petrodolarii lui, și despre ce i-a făcut... Chiar când ecoul acestor vorbe se stingea, Selina a scos un sunet pe care nu l-am mai auzit niciodată la ea, un scâncet ritmic de abandonare sau rugăminte stăruitoare, un sunet pierit Am mai auzit așa ceva, dar niciodată la Selina. — Hei, făcui eu acuzator (cred că în glumă), nu te prefaci! M-a privit uimită, indignată. — Ba da, îmi răspunse ea repede. Oricât de ciudat ar părea, singurul mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sau nepăsându-i de nimic. Dar când privesc furnicarul mulțimii, aglomerația oamenilor de pe stradă, nu mai văd circulație, ci câmpurile de forță omenești - rable hodorogite, decapotabile, nedecapotabile, cu motorul modificat pentru viteze sporite, barurile omenești dezumflându-mă cu luminile lor stăruitoare. — Charles și lady Di se căsătoresc pe douăzeci și nouă, i-am spus eu Selinei, când îmi beam cafeaua și-mi mâncam pâinea prăjită. Purta cea mai somptuoasă cămașă de noapte. Mătasea era bogată ca o glazură. Era și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
răspunse: ― În primul rând, băiete dragă (vorbă să fie că-i era drag!), să te obișnuiești să nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sânt "domnul petagog Pavelescu"... și înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog? ― De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum se face popularitatea! În jurul Ciufulitului se strânseră îndată băieții, roată, nespus de veseli că se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
sunat de intrare. Era foarte emoționat și, după ce notă grăbit absenții, se ridică, se dete jos de pe catedră, veni în fața băncii mele și-mi puse mâna pe cap a mângâiere, spunînd: ― Băieți, după cum cred că ați aflat cu toții, munca mea stăruitoare cu voi, la Limba maternă, timp de un an, nu numai că n-a fost zadarnică, dar a dat rezultate la care nu mă așteptam! Colegul vostru, Băjenaru, a obținut premiul al treilea la concursul pe țară de, la "Tinerimea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu o bucurie negrăită și strălucită, 9. pentru că veți dobîndi, ca sfîrșit al credinței voastre, mîntuirea sufletelor voastre. 10. Proorocii, care au proorocit despre harul care vă era păstrat vouă, au făcut din mîntuirea aceasta ținta cercetărilor și căutării lor stăruitoare. 11. Ei cercetau să vadă ce vreme și ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, cînd vestea mai dinainte patimile lui Hristos și slava de care aveau să fie urmate. 12. Lor le-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
dascălilor care l-au îndrumat pe copilul Vasile Fetescu spre lumina cărții i-a determinat pe părinții lui, strâmtorați economic, să-l dea la învățătură mai departe la Școala Normală „Alexandru Vlahuță” de la Șendriceni - Dorohoi. După 8 ani de muncă stăruitoare, cu rezultate bune, în condițiile nefaste ale războiului și ale secetei care i-a urmat, Vasile Fetescu obține diploma de învățător. În anul următor, 1950-1951, muncește ca pedagog la școala profesională „Steaua Roșie” din București, apoi se înscrie la concursul
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]