649 matches
-
mai de sus și mai mare etaj din cele patru, care cobora în trepte spre un perete de sticlă cu deschidere spre stadion. Jumătate din cei de-acolo păreau a fi delegați și vorbeau în grupuri mici, liniștite. Fetele în stacojiu dădeau o notă vie, pentru că duceau tăvile printre grupuri, flirtînd din mers, dar scena era echilibrată de niște bărbați robuști și tăcuți care stăteau atenți lîngă pereți, cu pahare de whisky din care nu sorbeau. Pe o masă cu tăblie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printre stele și coborau spre stadionul inundat de lumină, în care figuri minuscule se înghesuiau pe terase și se adunau pe cele două ringurile de dans, fiecare la cîte un capăt al terenului din mijloc. Crizantemele păliră și o scînteie stacojie zbură printre ele, urmată de o coadă lungă de pene orbitoare, albe și verzi. Pe pardoseala de lîngă fereastră erau înșiruite mormane de perne uriașe colorate. La etajul de sus, la unul din capete, era o orchestră din doisprezece instrumentiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prins să sclipească galbeni ca flacăra de sare, pe când gingiile au dispărut, topite-n culoarea identică a înserării. "Ah, mamă", am șoptit în nebunia acelei tăceri. Am rămas câteva minute privind în lumina tot mai întunecată proteza, până când, amurgul devenind stacojiu ca sângele venos, aparatul dentar căpătă un fel de lumină interioară, de parcă un gaz ușor fluorescent ar fi umplut arcul gingiilor de cauciuc. Și-n jurul lor se alcătui, fantomatic, mama. Întâi scheletul transparent ca pielea puricilor de baltă, ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
albi, alb și pe capul aproape complet ras, doar cu o dungă de păr mai întunecat la mijloc. Casa lumina albă ca de coajă de ou pe flăcările amurgului. Suiam pe prispă Și intram în tindă pe ușa poroasă și stacojie, cu geam împărțit în patru. Străbăteam tinda cu pământ pe jos și cuptor văruit, cu lucarne-n pereți, dând în odaia cealaltă, și intram în camera mirosind a blană de oaie unde se stătea peste zi. Singura lumină era flacăra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-și mai întîi nevestele și copiii, iar apoi, cu ochii sticloși și tremurând din încheieturi, sucind gâtul câinelui din bătătură și bîndu-i sângele negru. În noaptea aceea începu să ningă cu fulgi mari și moi, care se topeau în băltoacele stacojii de pe ulițe. Hoiturile rătăceau în zadar, din casă-n casă, după oameni vii. Îi dibuiseră pe sub paturi și după cuptoare, îi smulseseră de-acolo nepăsători la zbieretele lor și-i făcuseră mucenici, trăgîndu-i în țepe și jupuindu-i, dar în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
decât mintea omului, și minunile din ea sânt multe. Șirul de sănii înainta în tăcere și frig peste fermecata priveliște. Căci la un stânjen sub cleștar se aflau pretutindenea, cu aripile întinse, fluturi. Trupurile lor delicate și păroase ca viermușii, stacojii sau galben-pal sau negricioase, aveau mai bine de douăzeci de pași lungime, iar între marginile aripilor întinse puteai număra uneori și câte patruzeci de pași. Piciorușele, trei de fiecare parte, subțirele, erau întinse în lături, iar trompa cu care ar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
că acolo fusese cândva o biserică frumoasă și vestită. Erau peste patruzeci de sfinți zugrăviți pe cei doi pereți, desfășurând fiecare suluri de pergament cu litere îmbîrligate. Fiecare avea o căsuță a lui, fiind despărțit de ceilalți prin linii groase, stacojii. Și, potrivire curioasă, unul dintre ei avea în locul arătătorului palmei stângi un ciot schilod, aidoma cu al popii. Așa ceva era nemaipomenit într-o zugrăveală, căci sfinții nu puteau avea mădulare lipsă care să le știrbească desăvârșirea. Slăbănogi, firește: asta-nsemna biruința
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Svadisthana cea cu șase petale multicolore, regina rinichilor și vezicii, a celulelor Leyding și-a rectului, locul voinței și al vitalității. Manipura are zece petale și iluminează plexul solar. Ea îmblînzește anaconda mațelor, limbile palide ale pancreasului și splinei, ficatul stacojiu cu punga lui de fiere. Deasupra diafragmei sânt alte trei chakras, ale polului animal, spațiu și creier. Între lamele omoplaților se află Anhata, sediul sentimentelor, cel care ne spală în sânge insulele interioare, cel ce nutrește timusul, glanda copilăriei Visuddha
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe gât și clavicule, mâini și picioare retezate grosolan și cioturile legate cu sfoară ca niște cârnați. Parcă întreaga populație a Bucureștiului ar fi fost mutilată. După fiecare astfel de ieșire mă-ntorceam aici, în mansarda mea, în vârful blocului stacojiu de pe Uranus, bloc pe care-l știam încă din adolescență, căruia-i dădusem târcoale pe când nici nu bănuiam că-ntr-o zi am să las totul baltă ca să-mi realizez visul dintotdea-una: mansarda cu un scaun, o masă și-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sare în camera tot mai întunecată. Mă ridic în picioare și privesc, de la masa de scris, Bucureștiul, orașul meu, alterego-ul meu. Blocul ciudat de pe strada Uranus, în care m-am decis să locuiesc, mi s-a părut întotdeauna penisul erect, stacojiu, cu vene și cabluri străbătîndu-l pe sub piele, al orașului. Cu craniul meu străveziu în amurg, cu trupul meu subțire și fluturător, ros de strălucirea ferestrei, sânt doar o spermie gata să țâșnească spre cer. Până în depărtare, unde se vede Interul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lemn. Intre stâlpi se zăreau ferestrele cu obloane de scânduri ultramarin. Obloanele erau acum smulse din balamale, geamurile sparte, unele zidite, altele acoperite cu ziare galbene de vreme. Jos, se deschidea în peretele spoit în alb o ușă grena, ușa stacojie din coșmarele mele, prezentă ca un sigiliu de sânge în tot ce am scris și în tot ce mintea mea a schițat în după-amiezele fără somn. Cutremurat, cu toată pielea înfiorată, am deschis poarta de fier forjat și am intrat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
înfiorată, am deschis poarta de fier forjat și am intrat în curte. Nu era nimeni. Norii strălucitori încremeniseră pe cer. Într-un colț, un oleandru roz, singurul viu din curtea vidă, răspândea un miros nebunesc. M-am oprit în fața ușii stacojii. Mi-am sprijinit o clipă fruntea de ea. Am simțit că mă scurg pe dalele curții ca o umbră. Ușa nu era încuiată, așa că am deschis-o pe jumătate și am intrat. Nu mă mai aflam în realitate. Știam, recunoșteam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de ea. Am simțit că mă scurg pe dalele curții ca o umbră. Ușa nu era încuiată, așa că am deschis-o pe jumătate și am intrat. Nu mă mai aflam în realitate. Știam, recunoșteam acum totul. Cunoșteam scărița, de asemenea stacojie, mirosind a petrosin, care ducea la etaj. Urcam încet, gata la orice pas să-mi pierd cunoștința. Emoția mă anula ca o durere copleșitoare, atât de vastă, încît devenea un fel de fericire. Am ajuns sus, în galeria cu podele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pătruns în vestibulul cunoscut, reamintit cu un nou val de adrenalină eliberată în artere. Trei uși se aflau aici, într-o lumină grea, verzuie, în care roiau musculițe. N-am ezitat nici o clipă, pentru că era ușa din față, de asemenea stacojie, era tapetul cu coșuri cu flori, mucezit și smuls de pe pereți, dar încă ușor de recunoscut. Am deschis ușa și am intrat în odaie. M-am oprit în prag, cu ochii strânși de atâta strălucire. Un soare orbitor, de dimineață
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îi ciugulea degetele grăsuțe, de domnișoară. Cu părul făcut permanent și cu ochii îndrăzneți, îmbrăcată în bluziță albă cu guler mic de dantelă, fără decolteu, rochie plisată până la genunchi, ciorapi grosolani de ață și pantofi pauperi, cu o gentuță ovală, stacojie, ținută la șold de o curea care-i trecea printre sâni în diagonală, fata avea ceva virginal și decent, ca un personaj din filmele anilor '50 - și ne aflăm de fapt în anul de grație 1955 -, o fată alb-negru evoluând
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
într-o odaie din piața Lahovari. Dar ce odaie! Pe pereți, un fel de rogojini pe care erau presărate măști "ca ale noastre, de la capră, dar mai slute, diavoli adevărați de-ai negrilor lui", iar într-un colț un idol stacojiu "cu aia atîrnîndu-i până la genunchi". Într-o vitrină cu nenumărate cești de cafea și pahare se zărea ceva întunecat și hidos. Văzând că Vasilica privește speriată într-acolo, Cedric râsese, deschisese ușa de sticlă și scosese de păr afară un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
obligatorii pentru femeile de peste patruzeci de ani, grase ca hipopotamii, ale Cartierului franțuzesc. Melanie își apăsă degetele pe brațul lui Cedric, arătîndu-i din ochi vitrina, și tânărul negru încuviință. Bătrâna traversă, pe când cei doi rămaseră în înserarea labirintică, tot mai stacojie (dar cu un ciudat cer galben-murdar deasupra, mult mai luminos decât aerul dintre case, cer străbătut în sus și-n jos de lilieci), și cum stăteau unul lingă altul, ferchezuiți și-nfășurați în mătase, deasupra cu luna de sânge închegat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răbdător pe mătușa ei, care nu mai ieșea pe ușa de sticlă. În cele din urmă, monstruoasa negresă apăru, pășind important și cărând în brațe un fel de sacoșă uriașă de hârtie cu emblema magazinului desenată pe ea cu cerneală stacojie, un cap de dragon sub care - acum observă și fata - se desena, caligrafiat cu volute fastidioase, același M de pe toate firmele lui Monsieur Monsu. Din pungă, deasupra colțișorilor hârtiei cafenii, ieșeau tije ciudate, ca niște șuruburi foarte lungi, pe elicea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bărbia mea dublă, sânii lăsați, pântecul cu vergeturi, picioarele cu varice. Simt frumusețea scurgîndu-se din mine ca o plasmă, iluminîndu-mi conturul și-adăugîndu-se din nou Frumosului celui nelimitat..." Ajunși la capătul străzii, având între ei marea odaliscă ale cărei sfârcuri deveniseră stacojii ca vinul în lumina ce declina, Costel și Maria se opriră contemplând perspectiva ascuțită a bulevardului, și el aproape pustiu. Totuși, treceau uneori grupuri de tineri, liceeni cu șepci pe cap și serviete, studenți cu părul pieptănat lins pe spate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atelierul de reparat televizoare - m-a umplut mereu de emoție. Niciodată nu pot vedea zona aceea a șoselei cu un ochi liniștit. Dacă i-aș face o fotografie, sânt sigur că poza ar arăta cu totul altceva: între castelul enorm, stacojiu, al morii Dâmbovița, cu frontoane și creneluri azvârlite spre cer, și marea de acoperișuri și clădiri cubice, gălbui, roze sau în calcio-vecchio a Bucureștiului de dincolo de șosea s-ar fi văzut doar un maidan, poate plin de mormane de șine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
până-n stația lui 343, unde-a trebuit să-l las jos jumătate de oră, pînă-a venit mașina, care ne-a dus aproape de casă. L-am târât în liftul obosit, ce ne-a dus la ultimul etaj al blocului vechi și stacojiu; și iată-l acum pe bătrân, pe vâj, pe marele păcătos în patul meu, năclăit de sudoare și tremurând. Acum câteva minute m-am întrerupt din scris ca să-i desfac pumnul stâng, în care-am văzut, printre degete, o hârtiuță
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
apa lărgindu-mi și îngustîndu-mi masca facială, mă lăsam în voia femeii uriașe ce mă-mbăia, stropindu-mă cu zdrențele viorii smulse oglinzii apei, frecîndu-mi membrele lucioase... Mama transpira, și sânii ei, încă de pe-atunci căzuți, cu ovale enorme, stacojii, în vârf, începeau să șiroiască în cadă stropi violeți, de parcă hipermanganatul ar fi fost însăși sudoarea mamei, de parcă ea toată ar fi fost plină pe dinăuntru de hipermanganat. Niciodată însă, mai târziu, mama nu-mi confirmase amintirea aceasta, deși sânt
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ce sex aveau cele două făpturi, dar pubisul lor comun era de fetiță. Pe culoarele ce se imbricau tot mai mult, suind și coborând uneori cîte-o scară cu balustradă, adăstau din loc în loc și bolnavi bătrâni, în halate de un stacojiu decolorat. Mama a intrat cu sora într-o cameră, iar eu și tata am rămas pe sălița din față, așezați pe banchete de vinilin. N-am stat locului mai mult de două minute; m-am fâțâit apoi vreun sfert de
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fărâmițate, cu prora și pupa ascuțite de verande cu geamuri, încît cu nimic nu aduceau mai bine decât cu niște galioane spaniole ancorate unul lângă altul în rada scânteietoare - puteau fi treizeci de paturi. Populația lor, deși omogenizată de halatele stacojii, pline de rărituri, rosături și urme de fier de călcat, se diversificase rapid pentru mine, pe măsură ce începeam să-i cunosc mai bine pe pacienți, fiecare cu boala și personalitatea și poveștile lui. Cum până luni dimineața nu am fost examinat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-nghețat, străbătut de coloane oblice de lumină, căci luminatoare rotunde perforau din loc în loc semisfera gigantesca a bolții. Stătea poate de zile-ntregi acolo, urmărind înfiorat deplasarea pe podeaua dulce, lustruită ca oglinda, a petelor de lumină, întunecarea lor până la stacojiu, învăpăierea aerului din sala nemărginită și căderea beznei, iar apoi, iarăși și iarăși, revărsarea zorilor, când, la marginea vederii, drept în fața lui, i se păru că niște puncte se mișcă abia sesizabil. Timp de câteva zile punctele avansară, crescând cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]