942 matches
-
a acestuia, unde exuberanța juvenilă e contrapunctată de melancolia trecerii și a amintirilor. F. evocă aici copilăria, figura caldă a mamei, satul, grâul și pâinea, toamnele și pădurea paradisului natal. Cele mai reușite sunt poemele scurte, stilizate, ca în această stampă: „Cineva colindă prin mine / Și prin rugul pădurii. Un cocor a țipat. / Mugurii au spart / Din adânc găoacea naturii. // Departe, pe gresia morii / Vremea își trece / Fierul securii” (Primăvară) sau, deopotrivă, cele infuzate autobiografic: evocarea unor întâlniri cu Nichita Stănescu
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
poezia simbolistă, obsesia hibernalului și a albului pur, a increatului sugerând apropieri de G. Bacovia sau de Ion Barbu. SCRIERI: Recital, București, 1976; Nuntă pe ape, București, 1980; Estivale, București, 1980; Piatra soarelui, București, 1982; Scriere de mână, București, 1983; Stampe, București, 1984; Ordinea lucrurilor, București, 1989; Broscuța albastră și alte întâmplări cu Ionuț, București, 1991; Poftiți la broscotecă, București, 1993; Măști la vedere, București, 1995; Noi întâmplări de la broscotecă și alte povestiri, București, 1995; Amfiteatrul din nori, București, 1998; Lecția
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
1998; Retorica mării, Timișoara, 1998; Pagina de gardă, Constanța, 2003. Repere bibliografice: Nicolae Motoc, „Recital”, TMS, 1976, 2; C. Grosu, Primul recital, „Forum”, 1976, 3; Al. Piru, Lirică feminină, LCF, 1976, 14; Laurențiu Ulici, „Recital”, RL, 1976, 20; Valentin Tașcu, „Stampe”, TR, 1985, 10; Elena Tacciu, Pagina albă, RL, 1985, 15; Elena Ștefoi, Poezie, CNT, 1989, 10; Ion Cristofor, Discreția melancoliei, TR, 1989, 23; Romul Munteanu, Secvențe ale poeziei, FLC, 1989, 27; Gheorghe Grigurcu, Candoare și melancolie, CNT, 1995, 14; Ulici
FILIMON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286994_a_288323]
-
acest tip de sensibilitate, îmbogățită pe parcurs cu notația naturistă și, în genere, cu consemnarea, de regulă eliptică și sincopată, a unor fragmente de real, împinse însă spre sensuri ce-l transcend. Maniera frecventă este aceea prezentă în Efemeridă (din Stampe fragile, 1970), unde notației îi urmează, în finalul poemului, transferul în irealitatea senzorială: „O mână plăpândă / adună gândurile / la colț de stradă.” Temperament solar, G. cultivă abundent simbolistica focului, cartea sa cea mai reprezentativă în acest sens fiind Arșița stelelor
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
de fiică după moartea prematură a Liviei. Finalul, expediat și dulceag, o arată pe fiică descoperindu-și tatăl. De un relativ interes este aici sondarea psihologiei adolescenților. SCRIERI: A căzut o stea, București, 1941; Așteptare, București, 1945; Fântâni, București, 1969; Stampe fragile, București, 1970; Câmpii interioare, București, 1975; Miez de anotimp, București, 1977; Vifor albastru, București, 1979; Între două dimineți, București, 1981; Arșița stelelor, București, 1983; Enigma unui ametist, București, 1984; Soare în muguri, București, 1985; Ram de lumină, București, 1990
GHIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287273_a_288602]
-
cronologică, sugerând astfel o evoluție, deci momente depășite. Unul dintre ele este influența barbiană, negată cu obstinație, evidentă însă în câteva expresii și în maxima concizie. O adevărată oroare față de retoric și decorativ face ca peisajele să ia aspectul unor stampe din Extremul Orient. La fel, în portretul iubitei sunt reținute numai detalii - ochii „vechi” și „părul lipit de urechi” (Sbor nesigur) - ori alura - „Madonă tristă printre lumini de bal” (Bal) -, dar acestea au ceva din forța obsesiei. Concretul devine predominant
GULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287384_a_288713]
-
Bucovinei”, „Orion”, „Junimea literară”, „În preajma gândului”, „Pana literară”, „Flux”, „Timpul”, „Iconar”, la unele fiind și redactor, dar și la „Frize” din Brașov ori „Lanuri” din Mediaș. A condus câteva publicații efemere, „Flanc”, „Izvodiri” și „Crai nou”. Trei plachete - Rod (1933), Stampe în lumină (1933), Cer valah (1934) -, precum și un ciclu găzduit în „Revista Fundațiilor Regale” îi aduc un început de notorietate, pe care o consolidează volumele Cuvintele s-au scuturat peste file (1937) și Curcubeu peste țară (1937; Premiul Societății Scriitorilor
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
suavităților. Și în versificație tiparul folcloric face loc unor rafinate experimente („Pe ogor de malaiște,/ Sună boabele ca niște/ Bani de aur în chimir” sau „Năruie-te, năruie,/ Lutule, pe anii mei,/ Lună, codrilor de tei,/ Dăruie-te, dăruie”). Prin „stampe în lumină” ori în pasteluri pline de culoare, subiectivitatea se lasă întrevăzută în bucuria de a trăi în ritmul naturii și al cutumelor ancestrale, într-un eros ce împletește adorarea marianică și impulsul primar în relația, familiară orizontului rustic, cu
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
bocet sau pastel. Capitol foarte bogat, nefiind doar teren de evaziune în anii proletcultismului, poezia pentru copii a lui L. e de bună calitate, duioșia, umorul bonom al omului matur unindu-se aici cu vocația pedagogului. SCRIERI: Rod, Cernăuți, 1933; Stampe în lumină, București, 1933; Cer valah, Cernăuți, 1934; Cuvintele s-au scuturat peste file, Cernăuți, 1937; Curcubeu peste țară, București, 1937; Cartea stihurilor, Cernăuți, 1942; Carte de cruciat, Cernăuți, 1943; Semăn flori..., București, 1955; Hai, teiule, hai..., București, 1955; Bună
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
spune vântul, București, 1958; Cântăreții nopții, București, 1961; Țara Soarelui, București, 1967; ed. pref. George Muntean, Iași, 1976; Cântece și distihuri, București, 1981; La poarta lui Ștefan Vodă, Iași, 1985; Rapsod în Arboroasa, Câmpulung Moldovenesc, 1995. Repere bibliografice: Pompiliu Constantinescu, „Stampe în lumină”, VRA, 1933, 310; Mircea Streinul, „Rod”, GBV, 1933, 4127; Crev. [N. Crevedia], „Rod”, „Calendarul”, 1933, 536; George Drumur, „Cer valah”, GBV, 1934, 4285; Papadima, Creatorii, 527-530; Adrian Maniu, Unui poet tânăr, UVR, 1937, 329; Horia Stamatu, „Curcubeu peste
LIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287795_a_289124]
-
Sturdza (1891), Victor Crăsescu (1893). R.n., al cărei program insistă în primul rând asupra tendințelor ce vor fi evitate, se află printre publicațiile de prestigiu ale epocii, fiind și o tipăritură elegantă, pe hârtie de lux, bogată în ilustrații și stampe. Apar aici numeroase studii de istorie (Hasdeu, Ionnescu-Gion, Radu Rosetti, D.A. Sturdza, I. Bianu) și de filologie (Hasdeu, Lazăr Șăineanu, Ioan Bogdan, Ioan Paul). Caracterul enciclopedic al revistei este susținut nu numai de o foarte diversă rubrică de note bibliografice
REVISTA NOUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289243_a_290572]
-
într-o perioadă în care poeții aveau de ales, dacă voiau să publice, între reportaj și discurs pe teme date, autorul Focurilor sacre (1956), natură clasică, să aleagă reportajul, ca fiind mai obiectiv. O carte editată în 1964 se intitulează Stampe. Multe versuri și din alte culegeri ar putea fi publicate sub acest generic. Avid de peisaj, poetul a avut șansa de a străbate spații din trei continente, și muza sa n-a dormit în cursul călătoriilor. Cuvinte deasupra vămii (1976
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Se măsoară în chihlimbaruri/ Femeia lungă din nord” (Oraș hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele contrapunctate de amintirea tărâmurilor carpatice), priveliștile autohtone dețin ponderea covârșitoare. Un întreg volum, Unde apele vorbesc cu pământul (1961), se întocmește din stampe de Deltă dunăreană, nu fără a include și orații în stil whitmanian, adus la diapazon românesc prin nuanțări ce sună puțin a Geo Bogza. Celelalte volume și cicluri - Pe înaltele reliefuri (1967), Turn cu ceas (1971), Septentrion (1980) - sunt alcătuite
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
organizarea liniilor într-un „cântec șoptit”, pe fondul unei reflexivități discrete. ION SIMUȚ SCRIERI: Mesteacănul, București, 1953; Focurile sacre, București, 1956; La marginea deșertului Gobi, București, 1960; Unde apele vorbesc cu pământul, București, 1961; Jocul de-a stelele, București, 1963; Stampe, București, 1964; Pe înaltele reliefuri, București, 1967; Poezii, pref. I. Negoițescu, București, 1967; Elogii, București, 1968; Turn cu ceas, Cluj, 1971; False proze, București, 1972; Trei poeți. Perse, Machado, Kavafis, Cluj, 1972; Zeii asediați, București, 1972; În inima lui Yamato
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
de sicrie”. Inexorabilul drum al vieții spre moarte ar fi unica șansă de a supraviețui în eternitate: „Te căutăm, vecie, noi, putrezi călători”. Percepția morții se convertește în sentință și, totodată, în izbăvire. Câteva inflexiuni luminoase surprind, ca în niște stampe, peisaje din așezări precum Balcic, Sulina, Babadag, Brașov. În fine, o narațiune de mari dimensiuni, Music-hall (publicată postum în „Viața românească”, 1969), stă mărturie pentru intuiția de romancier a lui R. Este vorba de un fel de descindere psihanalitică într-
ROBOT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289290_a_290619]
-
copilăriei conferă textelor grație și poezie. Dar activitatea desfășurată de S. se concentrează îndeosebi asupra istoriei picturii universale, domeniu în care realizează albume de reproduceri însoțite de aparatul critic specific: Gauguin (1969), Hokusai (1971), Pictura chineză clasică (1973), Utamaro (1976), Stampa japoneză în secolul al XVIII-lea (1986). Totodată, se dedică studiilor despre Constantin Brâncuși, atât în lucrări personale: Brâncuși (1981), Izvoare și cristalizări în opera lui Brâncuși (1984), Brâncuși - frumos și har (1997), Brâncuși - rugăciune pentru mileniul III (2001), cât
STANCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289871_a_291200]
-
care a pus pe ea cu dezinvoltură „haine frâncești” -, dovedind un mental flexibil și deschis la noutate. Lipsa de rigiditate și adaptabilitatea funcționau mai ales dincolo de fruntariile țării, căci odată întoarsă acasă, în 1672 (soțul ei - care, semnificativ, într-o stampă contemporană lucrată de Cornelius Meyssens, apare cu părul pieptănat cu cărare pe mijloc și îmbrăcat în armură; inscripția: „Giovanni Gregorio Gika, principe di Valachia. Anno 1663” - redobândise tronul la „leat 7180”, iertat de turci), mai sus pomenita Doamnă a „lepădat
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
din 1868, care va marca, de altminteri, începutul modernizării totale a Japoniei - fiind analizată pe multe paliere: mitologie, religie, valorile tradiției (datini, morală, legislație, familie), limba vorbită și scrisă, învățământ, precum și specificul literar și artistic (arhitectură, arte decorative, sculptură, pictură, stampă, grădini, artizani). Singular în lexicografia românească este însă dicționarul consacrat de S. literaturii japoneze de la origini până în contemporaneitate. O imensă cantitate de informație referitoare la creatori, opere anonime, perioade istorico-literare, curente, genuri, școli, personaje, termeni și noțiuni (unele din celelalte
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
Premiul Academiei Române), în care poemele, orânduite în cicluri coagulate în jurul unei imagini generice (Miragii exotice, Hohotele licuriciului, Pagodele nopții etc.), relevă un poet cu vocație de peisagist și cu o înclinație evidentă către detaliul pitoresc. A doua carte de versuri, Stampe (1927), marchează trecerea la „o cale nouă”, între „simbolismul abstract” și „materialismul poetic” (G. Călinescu). Deși sunt sesizabile ecouri din lirica lui Al. A. Philippide, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, G. Bacovia, această poezie eclectică are, după cum scrie tot
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
A. Philippide, Camil Petrescu, Tudor Arghezi, Ion Minulescu, G. Bacovia, această poezie eclectică are, după cum scrie tot Călinescu, „un mic aer personal, și unele tablouri, chiar socotite ca dezvoltări din alți poeți, sunt de o învederată imaginație”. Mult din farmecul stampelor dobrogene a trecut în Cara-Su (1935), singurul roman al lui V., povestea de dragoste a unui inginer, Tudor Mantu, cu tătăroaica Menaru, o altă Maitreyi, din Medgidia. Pe lângă valorile plastice și etnografice, prozatorul aduce o notă pe care Vladimir
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
cu scriitorii noștri, din care, cu o întârziere de patru decenii, pare-se că s-au articulat cele două cărți ce adună o parte din prodigioasa activitate a gazetarului literar. SCRIERI: Caravanele tăcerii, cu ilustrații de Victor Feodorov, București, 1923; Stampe, cu desene de Victor Feodorov, București, 1927; Cara-Su, București, 1935; ed. București, 1969; Cu scriitorii prin veac, postfață G. Călinescu, București, 1967; Chipuri din viața literară, București, 1970. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, III, 88-90, VII, 221-222, XII, 537; Călinescu
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
și în manuale. Atractive, alte povestiri dezvoltă legende populare, cumva în spiritul lui Ion Neculce din O samă de cuvinte, ori își au izvorul în documente istorice puțin cunoscute. Mai cu seamă pe canavaua epocii fanariote naratorul imaginează în câteva stampe, cu umor sau în manieră romanțioasă, întâmplări și personaje dintr-un București al începutului de veac XIX (Scandalul din 1800, Jupân Vântură-vești, Acum 74 de ani, Prima baie în București, Primul „haine vechi” din București ș.a.). În ciclul Reminiscențe, cuprinzând
URECHIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
cu aripi sfâșiate, în al cărui farmec viclean se întrezăresc parcă semnele eminescianului paj Cupidon. Jeluirea lui Amor învins nu este decât o laudă hiperbolică adusă puterii dragostei, care îi surprinde și dezarmează până și pe zei. Se realizează o stampă câmpenească în care elementarul și murmurul armonic al pământului (câmpul scăldat în „zmalțuri” de rouă, truda „arătorului” și aleanul lui spus în cântec, „plăcutele zbierări de turme”, „balsamul” miroaselor) sunt chemate să mărturisească tot supremația erosului. Poema îl anunță pe
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
lanuri cu tăciune, / și frunze slabe degetele strâng,/ să închircească-n scrum o rugăciune”. Reflexiv elegiac în Penumbre, poetul se abandonează contemplației, fără a-și reprima predispoziția meditativă, în Culori de apă, ciclu din volumul Poezie (1968), ce însumează grațioase stampe și inscripții marine. În câte două strofe sau în una singură, foarte sigur articulate, sunt prinse frânturi de peisaj sau încrustate gânduri prin care trece o simțire vibratilă: „O linie albastră, o suprafață verde / și-o gamă măiestrită în jocuri
STRIHAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289981_a_291310]
-
Argeș în sus este cartea cărților lui P. și una dintre capodoperele poeziei românești, în versurile din Satul meu (1925) poetul își devine propriul epigon. Cartea e un soi de monografie a Miorcanilor, mai exact o colecție de gravuri și stampe reprezentând oameni și peisaje. Poeziile, fiecare numai de două strofe, sunt construite cerebral, manierismul, prețiozitatea, carența vibrației fiind manifeste. Nu lipsesc totuși imaginile grațioase, miniaturile executate cu gingășie și umor. Unele par niște exerciții în vederea viitoarelor „poeme într-un vers
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]