1,175 matches
-
iarbă și clatină frunzele fagilor, iar soarele, n-o să-ți vină să crezi, strălucește ca-n ziua când ți-am sărutat pentru prima dată pleoapele tremurând de prea multă fericire. Desprinde-te iubito de toate nălucile vremii împinge cu piciorul stanele de piatră ale trecutului stinge țigară, pune jos cană de cafea, dă-mi mâna și hai să plecăm chiar acum - până nu-i târziu, până nu se-nchide. Referință Bibliografica: O alergare spre pădure / Râul Bâz : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
O ALERGARE SPRE PĂDURE de RAUL BAZ în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368238_a_369567]
-
părere de rău se uită la mine piersicii, fac gălăgie gutuii și nucii... - Ei, dar ce faceți voi cu mine? Îmi trebuie un anotimp să vă sărut pe câteva petale. - Te vrem aici, mereu cu noi. De câteva ore stai stană de piatră. Hai, în ținutul nostru! - Dar sunt cu voi! Și-mi șterg obrajii de înrourare sau poate că nu ar trebui că și așa inima mi se supune pustiirii. Cana de pe colacul fântânii mă așteaptă cu apă bună. În
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
tu Norise, este că în fața mea stătea Stan, de vreo 90 de kilograme. Adică , eu să-l car pe Stan în cârcă. Târâș ! Cred că nici trei ca mine nu-i făceau față, darămite unul singur. Ǐi șoptesc lui Stan: - Stane, uite cum facem, eu mă târăsc pe jos și tu mergi așa în patru labe pe deasupra mea să pară că te car în cârcă! Ai grijă să nu te-mpiedici că mâine mă bagă ăștia pe sub ușă în cazarmă! Buun
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
trei metri eram fleașcă. Nu-mi dau seama cum aș fi fost dacă Stan ar fi făcut întocmai, pe rănitul. Probabil că n-aș mai fi fost! După alți trei metri îl auzim pe Trandafir; - Stai! Voi acolo ce faceți Stane? Leapșa pe ouate? S-a-ntâlnit hoții cu prostul ?! Gramatica e grea și pe timp de pace și în vreme de război. - Ia , că de acum încolo sunt cu ochii numai pe voi ! De data asta, Stan se tolănește ca pe pernă
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
ca pe pernă. Cele 90 kilograme ale lui păreau acum o tonă. Nu puteam nici să respir! Ne mai târâm vreun metru după care mă opresc. Eram deja pe altă lume. Ca prin vis îl aud pe Trandafir: - Ia vezi Stane, mai trăiește ăla de sub tine? Stan se ridică iar ceilalți fac la fel. Eu,nu. Trandafir mă ia la palme. - Soldat, mă sesizezi? Dau din cap afirmativ. Când vede că nu-i nici o problemă, Trandafir reia ideea: -Trimite aici toți
POVESTIRI MILITARE de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352934_a_354263]
-
semn că îi pasă, cine știe câte asemenea amenințări a mai primit fără să se întâmple nimic, la urma urmei Nicu nu a fost primul și nici nu o să fie ultimul copil încins cu năpârca! Doar oamnii de prin curți au rămas stană de piatră, înghețați și de fiorul siluetei negre și de vorbele auzite, care s-au înălțat în văzduh și au coborât ca niște ace de gheață pe sub gulere... Într-una din zilele următoare tata stătea pe o buturugă, lângă porumbar
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire: - Stane, un țoi dă rachiu! Rapid! Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire: - Stane, un țoi dă rachiu! Rapid! Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce bea de-i speria și pe
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
a intra în vorbă iar cei mai cuvântăreți din fire se scobeau în dinți sau se scărpinau prin diferite locuri. Numai că, moșul era ceva mai viclean decât ne imaginăm. Spuse așaa, cam într-o doară: - Bă, l-am văzut! Stane, ca electrocutat, intră în acțiune și umplu cu dexteritate un păhărel ceva mai mic decât un degetar iar gospodarii se întoarseră toți cu fața către moș Cotârlă. Bine, ei știau despre isprăvile acestuia încă de pe când era căpetenie de haiduci
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre. Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se mai toarne unul, Stane, ca drogat, se execută și abia apoi își dădu un pumn în cap iar strigoiul spuse: - Băăă, eram io dimineață, așaa, în fundul curții ca tot omul și deodată aud fâșșș, fââșș... Ridic privirea și ce să vezi!? Prin fața ochilor, la
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar numai după ce-și primea rachiul. Stane, bucuros nevoie mare, profită de ocazie și-și scoase pârleala pe mai mulți ani. Cum dezbaterile se prelungiră până spre prânz, la cârciumă a ajuns și părintele Gligor de la Stratenie care a declarat că nu este vorba de nici un balaur
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
-l văd, fiindcă iscusința sa de a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire:- Stane, un țoi dă rachiu! Rapid!Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
a bea moca era deja legendară. De data asta însă, moșul se duse cu pași apăsați la tejghea, se sprijini cu cotul de ea și comandă de parcă ar fi fost un bancher sub acoperire:- Stane, un țoi dă rachiu! Rapid!Stane, cârciumarul, privi prin arătare ca printr-una dintre ferestrele localului și nu i se mișcă nici măcar scobitoarea din gură. Știa ce hal de om este moșul! Chilipirgiu, cârcotaș, zgârcit și foarte neam prost. După ce bea de-i speria și pe
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
a intra în vorbă iar cei mai cuvântăreți din fire se scobeau în dinți sau se scărpinau prin diferite locuri.Numai că, moșul era ceva mai viclean decât ne imaginăm. Spuse așaa, cam într-o doară:- Bă, l-am văzut!Stane, ca electrocutat, intră în acțiune și umplu cu dexteritate un păhărel ceva mai mic decât un degetar iar gospodarii se întoarseră toți cu fața către moș Cotârlă. Bine, ei știau despre isprăvile acestuia încă de pe când era căpetenie de haiduci
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni nu voia să spună... Cu alte cuvinte, groaza intrase în sat și perspectivele erau sumbre.Parșivul de moș Cotârlă dădu peste cap rachiul, făcu semn să i se mai toarne unul, Stane, ca drogat, se execută și abia apoi își dădu un pumn în cap iar strigoiul spuse:- Băăă, eram io dimineață, așaa, în fundul curții ca tot omul și deodată aud fâșșș, fââșș... Ridic privirea și ce să vezi!? Prin fața ochilor, la
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
nu mai știa ce este o cotigă, deci moșul nu mințea! După clipa de năuceală, începură discuțiile bine monitorizate de moș care, din când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar numai după ce-și primea rachiul. Stane, bucuros nevoie mare, profită de ocazie și-și scoase pârleala pe mai mulți ani.Cum dezbaterile se prelungiră până spre prânz, la cârciumă a ajuns și părintele Gligor de la Stratenie care a declarat că nu este vorba de nici un balaur
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
o văzu pe femeie aplecându-se după frăguțe, spiridușul dispăru, iar odată cu el, se făcu nevăzut și soarele. Începu să bată un vânt înghețat care viscolea ninsoarea bogată, iar Baba Dochia, dezbrăcată, îngheță pe loc și se transformă într-o stană uriașă de piatră. - Așa îi trebuie! - Când eram copii, în ultima zi din luna februarie, ne alegeam câte o zi din primele zece ale lunii martie. Se spunea că așa cum avea să fie ziua pe care ți-ai ales-o
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
nemeritate au continuat și după luna decembrie anul 1989, și ele persistă și astăzi. Nichifor Crainic a văzut lumina zilei pe 12/24 decembrie anul 1889 în localitatea Bulbucata, județul Vlașca (azi județul Giurgiu). Fiu al țăranilor săraci Nedelea și Stana Dobre, copilul Ion Dobre, fiindcă acesta era numele adevărat al viitorului poet și teolog, a urmat, cu întreruperi din cauza dificultăților materiale, școala primară din satul natal. După care între anii 1904-1912 a fost elev bursier la Seminarul Central din București
DESPRE NICHIFOR CRAINIC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352539_a_353868]
-
spre el. Era o fată înaltă, îmbrăcată într-o rochiță albă cu bretele. Părul negru îl avea puțin mai lung peste umeri, prins într-o clamă și-o gentuță neagră cu bretea pe umărul drept. Se opri în loc ca o stană de piatră și se luă repede de fata care se îndrepta spre el cu pași grăbiți: - Marie, Marioara mea dragă, stai! Așa de dor mi-a fost de tine. Doamneee! S-a-ndurat Șefu' din cer de mine și mi te-a
CĂPITANUL VASILE (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1184 din 29 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353543_a_354872]
-
ELOGIU DORULUI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 235 din 23 august 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU DORULUI Of, dor, mi-e dor, mi-e dor să pup brazda-n obrăjor, si, pe boț, mieluțu-ntr-un obor, si de dorul stanei să nu mor - of, dor, mi-e dor, mi-e dor să leg snopii pe ogor, să smulg clipei, floarea de mohor, si de dorul toamnei să nu mor - of, dor, mi-e dor, mi-e dor să-mi sting
ELOGIU DORULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 235 din 23 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354182_a_355511]
-
nimeni, sta pe gard agățat ca o brezoaie pusă să sperie ciorile, rânjind la trecătorii grăbiți... Sergentul se așeză pe scaun obosit, își scoase bastista din buzunar, se șterse de nădușală și rămase buimac clipe întregi. Rămăsese așa ca o stană de piatră privind spre Cișmigiul înnegrit care de-abia se zărea de praful ridicat în slăvi de bombele căzute peste clădirile din apropiere. Capul lui Praporică stătea ca un trofeu al ignoranței și-al absurdului înfipt în grilajul gardului cu
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
pragul de sus și cu mâna paralizată pe clămpuș. Îmbrăcați de parcă erau gata de plecare, ori abia sosiți, două momâi stăteau cu capetele plecate pe marginea laviței cu saltea de paie, învelită într-o cuvertură înflorată, țesută în stative. Păreau stane de piatră. Ion îndrăznește, într-un timp, în care peste încăpere stăpânea muțenia, să ridice capul și s-o țintească pe mamă-sa cu ochii săi verzi, gata să-și rostească și vorbele: - Mamă, vrei nu vrei, eu mi-am
ION IONAŞCU ŞI-A...FURAT NEVASTĂ (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357609_a_358938]
-
din hăuri, din foc și din apă. Și din nou, altă cruce. Pare să aibă un sens, o cheie, un rost, un temei. Teo Cabel ne învață că nu există cale de întoarcere. Nu poți privi înapoi precum Lot la stana de sare. În caz contrar, „Te vei răstigni la intersecția zilelor” - adaugă el implacabil. Nici sentimental, nici liric, nici nostalgic, Teo Cabel este un poet lucid, destul de transparent, care-și construiește discursul din mici fragmente de vitraliu, lipite dibaci, astfel încât
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
lângă vie. Aceleași salcii peste apă Plâng și astăzi despletite Unde râul malu-l sapă Lângă vadul pentru vite. Doar pe uliți lume nu e Ci doar case părăsite, Din islaz azi nu mai suie Prunci cu larma praf și vite. Stana veche e pustie Că nu mai sunt ciobani nici oi, E pârloaga vechea glie Și-n sat sunt doar bătrâni că noi . Trist în urmă satu-si lasă Cei tineri duși printre străini Iar pământul lor de-acasă Parloaga-i năpădit
SATUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350700_a_352029]
-
dacă le citim cu r ar fi *riu, *rou! Adăugăm skr. rayah „rău“, apoi vechiul nume al Volgăi Ra, rus. rov „canal adânc“ (evident cu apă). Vezi și rom. strânge (< i.e. dacic *streng-) de unde și lat. stringere și strunga de la stana păstoreasca „loc strâmt, trecătoare îngustă“. Caută pe Freelang Dictionary. Și petra și casa am demonstrat că sunt cuvinte dacice intrate în latină (primul și în greacă). Cum putem interpreta însemnările lui Petru Maior de acum 200 ani care scria: „ ... ne-
AU AVUT DACII SUNETUL Â (Î) ? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360059_a_361388]