7,322 matches
-
centenarul Unirii. Atunci țara noastră era dominată de marea „prietenă”, URSS. După 23 august 1944, treptat, ni s-au interzis manifestările patriotice. Dragostea pentru țara noastră era considerată naționalism șovin. Erau cu desăvârșire interzise cântecele patriotice: „Tricolorul”, „Pe-al nostru steag”, „Deșteaptă-te române”, „Hora Unirii”, „Imnul Eroilor”, „Ardealul” și multe altele, să nu mai zicem de acele cântece despre rege sau cele ale legionarilor, căci acestea însemnau închisoarea pe viață sau chiar moartea. Era vremea când URSS era „mai presus
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
posibilităti, au abdicat relativ ușor de la respectarea principiilor în numele cărora au luptat înainte". Din fericire, Cassian Maria Spiridon nu face parte din rîndul celor ce "au lăsat în paragină" principiul etic. D-sa e un anticomunist fervent, nedispus a înclina steagul poziției adoptate nici în fața valorilor "consacrate" care au comis compromisuri, nici, cu atît mai puțin, în fața colaboraționiștilor mediocri, care, decenii în șir, au slujit "linia" oficială în literele românești. Constatăm la acest poet-critic o remarcabilă luciditate ce nu poate tolera
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
Resortul intim al acestei nedemne prestații îl constituia beneficiul material asigurat de partidul unic mercenarilor săi. Beneficiu care indica tăios diferența dintre trădare și demnitatea celor ce, între Academie și Temniță, o acceptau pe cea din urmă. Poeții înregimentați sub steagul roșu nu alcătuiau, în definitiv, altceva decît un pandant întru verb al torționarilor: "Mai toți, în afara onorariului, echivalent pentru o poezie, prin anii '50, cu cel puțin 2-3 salarii de învățător sau profesor, au fost răsplătiți cu uriașe premii de
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
de miel, dar asta-i era toată găteala; un băiat purta caftanul larg al tătîne-său, dar caftanul era deschis și se vedea că altceva nu mai avea nimicuța. Dunărea se revărsase pînă departe, peste cîmpie, apa pleoscăia sub copitele cailor. Steagul austriac fîlfîia pe vasul cu aburi Argos, ne făcea semne de parc-ajunsesem acasă; înăuntru era un salon cu oglinzi, cărți, hărți și divanuri elastice, masa era acoperită cu mîncări aburinde, fructe și vin, totul la bord era bun și
Un danez la porțile Orientului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16965_a_18290]
-
fiecare oprire (îl însoțește directorul școlii): - Cine va face ca mine, ca mine să pățească! N-am să(-l) mai citesc (pe) Mark Twain! - glas pițigăiat, cît mai "convingător". În sfîrșit e dus - cu cartea în aer - pînă la catargul steagului..." Și actualul om în toată firea încheie astfel răspunsul la anchetă: "Aceasta este o întîmplare legată de represiunea comunistă, trăită de tatăl meu pe vremea cînd el însuși era copil, în anul 1959". Au trecut peste patru decenii de-atunci
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
Alex. Ștefănescu Pierdut în lumea literaturii Cei care țin sus azi steagul literaturii nu sunt, cum s-ar putea crede, poeții sau prozatorii, ci criticii. Ei, cei mai lipsiți de iluzii, întrețin încă iluzia că literatura reprezintă ceva important - o formă de salvare, o justificare a existenței. Această încredere în literatură se
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
a UAP, cea din Vâlcea, a deschis de curînd o expoziție similară la București. De data aceasta, însă, atît premisele cît și consecințele sînt cu totul altele. Artiștii vâlceni n-au venit în capitală cu intenția unor cuceritori și cu steagul de luptă la purtător, chiar dacă bine dosit pe sub mantale, ci cu dorința explicită a confruntării cu ei înșiși într-un spațiu amplu, neutru arhitectural și nu din cale-afară de prietenos din punct de vedere moral. Deschisă la Palatul Parlamentului, în
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
1994, în unele locuri nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E o adevărată nebunie. Nu puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o pervertire a culturii. Văd în librării sau pe tarabe
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
Napoleon al III-lea, dubla alegere este recunoscută numai pentru perioada sa de domnie (șapte ani). Și tot, prin 1862, se admite ca Principatele Unite ale Munteniei și Moldovei să se numească, și în cancelariile europene, România și se alege steagul țării. Sînt bine surprinse marile împliniri ale domniei lui Cuza (secularizarea averilor mînăstirilor închinate așezămintelor de la Muntele Athos, reforma agrară, precedată de lovitura de stat de la 2 mai 1864 datorită împotrivirii marei boierimi, adoptarea Codurilor moderne în legislația românească, introducerea
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
încăpățânare. Doamne, iartă-mă! Iată că mă pornii a-mi face un fel de portret psihologic - tu vois ça d'"ici"! Iartă-mă și tu și nu râde prea tare!" Uneori însă, când este obosit, uită să mai țină sus steagul încrederii în steaua lui norocoasă și își mărturisește regretul sfâșietor că și-a ratat viața: A! ce frumoasă e lumea asta a lui Dumnezeu, Virgile! și ce rău îmi pare că am fost un păcătos și un netot și am
Expeditor: N. STEINHARDT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17104_a_18429]
-
astfel stabilite, încît unii comuniști trebuiau să-i facă ghetele". Nu sînt uitați nici alții, mai însemnați. Ion Barbu e arătat cu degetul ca unul care a purtat cămașa verde (de parcă Beniuc n-a fost zeci de ani înfășurat în steagul roșu cu seceră și ciocan), despre Blaga și Camil Petrescu ni se relatează că au crezut în victoria lui Hitler, iar Sadoveanu și Arghezi apar tratați mai cu seamă prin prisma cunoscutei lor arghirofilii (pe care ulterior a învederat-o
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
pe care urmează să le piardă spre binele țării. Până atunci, în Dupont Circle flutură, deasupra elegantului Centru cultural Petöffi, ca un fel de zâmbet ironic adresat și patrioților valahi de mucava ce se întâmplă să treacă pe acolo, doar steagul maghiar.
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
literații, e lucru știut, poartă mai toți ochelari!) oferă "fire" noi în interpretarea unui autor care merită mult mai multă atenție decît i se acordă, în general. Monica Spiridon - Ștefan Bănulescu (monografie), Editura Aula, Colecția �Canon", 2000, 20. 000 lei. Steagul sus! "Partea nevăzută a lucrurilor" nu constituie un pretext literar pentru autoarea cărții despre care vom vorbi în continuare. Maria Frunzetti - Mia, ca personaj al propriilor amintiri - , talentată pianistă și, din 1965, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, e o femeie
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
încurcă franjurii de la covor atunci cînd vine să repete împreună ( Mia pieptănînd aceiași franjuri după fiecare repetiție...). Maria Frunzetti povestește cu talent, iar Confesiunile ei dezvăluie o viață trăită, cum spune chiar ea, într-o continuă încercare de a "ține steagul sus". Maria Frunzetti - Confesiuni, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001, 51.000 lei. Aici și acum Dacă Maria Frunzetti, autoarea volumului de amintiri prezentat înainte, își asumă cu eleganță o sinceritate netrucată și încearcă să trăiască plenar viața, să-și reprezinte obiectiv
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
ține istoria într-un muzeu adăpostit într-o magazie, un soi de garaj. Nenumărate portrete într-o ureche (sau chiar în două) ale lui Ceaușescu pavoazează, pînă la refuz, pereții. "Mi le-a dat cineva, la revoluție". Pe toate, frate?! Steagurile și-au găsit, și ele, loc de cinste. Primarul, intervievat și dumnealui în chestiune, ne vorbește în limbajul de lemn, lemn de dinainte de '89, că cetățeanul are și el un fix, dar că nu e periculos. În garajul cu pricina
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
Cristina Poenaru Andrei Codrescu nu mai are nevoie de prezentare. Din 1993, cărțile sale au început să fie traduse în românește - Domnul Teste în America (Editura Dacia), 1993, Dispariția lui Afară (Editura Univers, 1995), Gaura din Steag (Editura Univers, 1997), Contesa sângeroasă (Editura Univers, 1997), Alien Candor/ Candoare străină: Poeme alese 1970-1996'(Editura Fundației Culturale Române, 1997), volum publicat, inițial, în Statele Unite de prestigioasa Editură Black Sparrow Press. În 2000, Editura Fundației Culturale Române i-a publicat
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
revista - www.corpse.org - și mă uit să văd care-i buletinul meteorologic în locuri unde-aș vrea să mă duc imediat. Da - și alții pot să mă citească pe mine la: www.mcnbc.com, secția culturală. Volumul Gaura din steag v-a schimbat viața. Cum? Am terminat cu nostalgia si România imaginară și am început cu România reală. Romanele dumneavoastră Mesi@ și Contesa sîngeroasă au fost amîndouă best-seller(-uri). Cum vă influențează dorința de a scrie un best-seller? Cînd scrieți
Andrei Codrescu despre Scris, citit și supremația bunicii by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/16218_a_17543]
-
credință, pentru folosul sufletesc, dar mai cu seamă, pentru a vedea marea minune ce avea să se întâmple. La orele 14.00 , sâmbătă după amiază, Patriarhul Ierusalimului, cu tot clerul ortodox, iese din Altar, purtându-se înaintea lor cele 12 steaguri cu însemnări din viața Mântuitorului și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
Tricolorul lui Matei Câlția, acea splendidă juxtapunere pe orizontală a celor trei culori primare, roșu, galben și albastru, acel însemn al demnității naționale, întinat acum prin asocierea lui cu stema Ungariei, este, nici mai mult, dar nici mai puțin, decît... steagul Budapestei. Al nostru, mărețul nostru tricolor care ne-a purtat în tot felul de biruințe de la patruzeci și opt și pînă astăzi, și pe care l-am primit cadou prin generozitatea frățiilor romantice de acum două secole, are, totuși, dungile
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
Cei care au rămas cu imaginea orizontalei și-au format cultura patriotică și competența heraldică la școala băncilor funariote de prin parcurile Clujului, bănci care, în mod evident, glosează ele însele, ambiguu și fără imaginație, pe marginea, adică pe cîmpul, steagului budapestan.
Victimele tricolorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16262_a_17587]
-
O zi mai lungă decât veacul al lui Cinghiz Aitmatov, trenurile care trec printr-o gară uitată de lume, din stepa nesfârșită, rezumă istoria contemporană a Rusiei. Unele se îndreaptă spre vest pline de soldați care cântă marșuri și agită steaguri. Altele fac drumul invers, transportând refugiați cu boccele și răniți. Unele aduc de la Moscova activiști ai PCUS nerăbdători să inițieze "transformarea revoluționară" a regiunii. Altele zac cu lunile pe câte o linie moartă, năpădite de buruieni. În volumul II din
Pagini de mare literatură by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16292_a_17617]
-
face și o... plachie (așa cum oul dogmatic al lui Ion Barbu riscă să devină, în lumea balcanică, materie primă pentru o omletă). Naratorul ia cunoștință de acest pește încă din prima povestire, când îl vede desenat pe un fel de steag purtat de unul dintre participanții la "revoluția română" din New York: " șDascălulț purta un fel de steag, dintre acelea care se află în biserică, cu numele și însemnele ctitorilor. Mi-am mijit ochii ca să pot vedea mai bine și, nu fără
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
balcanică, materie primă pentru o omletă). Naratorul ia cunoștință de acest pește încă din prima povestire, când îl vede desenat pe un fel de steag purtat de unul dintre participanții la "revoluția română" din New York: " șDascălulț purta un fel de steag, dintre acelea care se află în biserică, cu numele și însemnele ctitorilor. Mi-am mijit ochii ca să pot vedea mai bine și, nu fără mare surprindere, mi-am dat seama că pe steag era înfățișat un pește mare, gras, un
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
din New York: " șDascălulț purta un fel de steag, dintre acelea care se află în biserică, cu numele și însemnele ctitorilor. Mi-am mijit ochii ca să pot vedea mai bine și, nu fără mare surprindere, mi-am dat seama că pe steag era înfățișat un pește mare, gras, un fel de crap cu capul negru și solzii pictați în culori țipătoare. Coada nici nu mai avusese loc să încapă cu totul în pictura aceea încropită, s-ar fi spus, de o mână
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
sovietic, eroul civilizator), cultul apostolilor credinței (Lenin, Stalin), cultul bisericii ocrotitoare (partidul), cultul omului nou mîntuit prin dreapta credință ș.a.m.d. De asemenea, Eugen Negrici insistă asupra viziunii maniheiste, asupra sentimentelor contradictorii care produceau un efect puternic: dragostea pentru steagul roșu și ura față de vrăjmași (imperialiștii anglo- americani, infamii capitaliști, Tito-ereticul etc.), asupra jocului, pentru mulți paradoxal, dintre adoratio și imprecatio, prezente uneori în cadrul aceleiași bucăți. Trebuie să spunem că, pentru cunoscători, aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]