1,136 matches
-
femeile ar părea mai "apte" (Brehm, in Moscovici, 1984, pp. 169-191). Situația lor, mai oprimată din punct de vedere socio-istoric, le-a condus la dezvoltarea stilurilor relaționale, de înțelegere și manipulare, flexibile sau blînde ale dominanților și a unei autoatribuiri stereotipe a faimoasei "intuiții feminine", care se sprijină totuși pe atitudini efectiv corespondente. Același context explică și alte comportamente, provenind fie de la bărbați, fie de la femei care suferă alte tipuri de disimetrii. În raporturile profesionale, femeile și bărbații dominați pot fi
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Terminologia Educației fizice și sportului (Ed. Stadion, București, 1974), exercițiul fizic este definit ca fiind: actul motric repetat sistematic care constituie mijlocul principal de realizare a sarcinilor educației fizice și sportului. Exercițiul fizic nu trebuie înțeles numai ca o repetare stereotipă, ci ca o posibilitate de adaptare permanentă la condițiile interne și externe. În acest context, Dragnea A. și Bota A. (1999) susțin că: exercițiul fizic nu presupune doar o repetare sistematică, ci și posibilitatea de a construi, de a asambla
Baze teoretice şi mijloace de acţionare pentru pregătirea fizică a jucătorilor de fotbal by Gheorghe Balint () [Corola-publishinghouse/Science/446_a_1304]
-
m-a impresionat mai mult decât pânzele lui Böcklin, care îți dau senzația sinistrului și a tragicului în cel mai înalt grad"32. Doar locuri comune, așadar. 1.5. Italia. O poveste de dragoste După cum se observă, Lovinescu vorbește la fel de stereotip și în termeni tot așa de vagi și despre natură, și despre artă. Conștient de eșec, scriitorul își găsește însă o scuză în faptul că, deși "literatura de călătorii nu e, de altfel, cu putință decât prin această aptitudine multiplă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prin: claritate (la nivelul situațiilor, personajelor-roluri, comportamentului, moralei); optimism (în pofida filosofiei dezastrelor); succesiune rapidă a evenimentelor; concentrare pe elementele externe, de intrigă; subliniere a momentelor-cheie prin muzică; importanța acordată personajului negativ ca agent al intrigii; distribuirea rolurilor după niște scheme stereotipe (triunghiul femeia pură-personajul malefic-salvatorul) etc. Oricum, dacă succesul melodramei pare să se datoreze satisfacției facile cu care publicul a recunoscut (și s-a identificat cu) niște situații tipice ideale, grație unei relații directe între "conținut" și "expresie" ușor traductibile în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
paralel cu triumful bel canto-ului. Întemeietorul genului, Pixérécourt, sublinia latura pedagogică a melodramei, menită a impresiona puternic sensibilitatea spectatorului prin compensația morală oferită de actul justițiar al răsplătirii virtuții și al condamnării răului. De altminteri, teoreticienii au subliniat natura stereotipă a acestui gen codat, în maniera adaptată vremurilor moderne a commediei dell'arte, cu o structură narativă invariabilă și niște roluri caracteristice (eroul, trădătorul, tatăl nedreptățit, tânăra femeie înșelată care-și întâlnește până la urmă ursitul etc.). Specifică romantismului, melodrama e
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
momentelor-cheie ale acțiunii (intrigă-punct culminant-deznodământ). De asemeni, caracterizarea directă lasă regizorului libertate totală, câtă vreme "rolul" e făcut să pună complet în umbră individualitatea personajelor ca atare, transformate în simple simboluri ale unor idei morale. Avem, mai întâi, o situație stereotipă intens exploatată de comediografi (triunghiul conjugal), dar tratată de Lovinescu în registru grav, în acord cu convingerea sa peremptorie privind condiția "tragică" a încornoratului. Răstălmăcirea aceasta, altminteri foarte lovinesciană (recte: melodramatică 116), se datorează identificării cathartic-imaginare cu cel slab și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
complexul oedipian, ce se reflectă și în plan literar-artistic, printr-o serie de mijloace specifice. De aceea, probabil, romancierul Lovinescu manifestă o preferință vădită pentru personajul inocent, de melodramă (victimă a împrejurărilor, incapabil de introspecție), cum și pentru o intrigă stereotipă, care "nu are nevoie de o punere în scenă foarte complicată", câtă vreme psihologia eroului se vede modelată de niște forțe exterioare, acționând în maniera unui mecanism compensativ, programat a soluționa fără pic de efort, după niște procedee prestabilite, ecuația
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din cauza unor predispoziții temperamentale, psihice, care-i prescriu atât modelul estetic, cât și "metoda" de lucru. În consecință, romanul lovinescian rămâne tributar teatrului în două moduri: 1. pe de o parte, prin conservarea unui anumit tip de construcție epică (intriga stereotipă, "triunghiul" ca situație dramatică sui generis); 2. pe de altă parte, prin faptul că amplifică, pe baza unui proces de transfer dinspre planul "conținutului" psihic spre forma exterioară (estetică), acea "fantasmă deja romanțată" desemnată drept "formă a conținutului" romanesc în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
et nunc158 pe care îl presupune receptarea unui astfel de text-spectacol. De asemenea, cum în momentele de climax ale melodramei reprezentarea tinde să coincidă cu semnificația, deoarece "substanța narativă face eforturi de a se concentra în jurul unei scheme dramatice"159 stereotipe din toate cele menționate mai sus se cuvine să tragem concluzia că, în deplin acord cu intențiile romancierului Lovinescu, lectorul ideal al textelor sale trebuie să sfârșească prin a trăi pur și simplu ceea ce, la început, nu voise decât să
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în cele ce urmează, trebuie precizat că soluția adoptată finalmente (contopirea a două romane într-unul singur) indică opțiunea definitivă a scriitorului pentru construcția epică ciclică, "în oglindă", fapt ce presupune recursul la niște scheme, personaje-tip și situații narative stereotipe, repetitive, adică la o poetică axată pe principiul serialității și al amplificării "pointiliste". Odată descoperit acest procedeu, toate romanele lovinesciene se vor dezvolta în forma unor construcții ciclic-repetitive de dimensiuni variabile, fie că e vorba de ciclul așa-zis "autobiografic
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și că fusese victima șantajului sentimental al lui Jean, Mab se sinucide, nu înainte de a expedia nesimțitorului amant un răvaș de adio. Lucrurile se termină prost, pare-se, doar din pricina prea convenționalei imaginații feminine, ce se pliază perfect pe tiparul stereotip al scenariilor melodramatice (cu o corecție foarte lovinesciană, trebuie spus, câtă vreme narațiunea, lipsită de tradiționalul happy end, plasează nefericita poveste de dragoste în proximitatea "tragicului"). Pe acest subiect de nuvelă sentimentală, nu cu mult mai complex decât episodul florentin
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
chiar dacă, mult timp, literatura criticului a fost interpretată într-o grilă nepotrivită, după criteriile rigide ale realismului psihologic și autenticist. Îi revine optzecistului Ioan Holban 184 meritul de a fi semnalat pentru prima oară importanța "mecanismului epic" și a procedeelor stereotipe de construcție textuală ce se impun tiranic, ca o "fatalitate literară", spulberând iluzia realistă. Într-adevăr, determinismul rigid al compoziției romanești reclamă triumful convenției și al codificării simbolice asupra principiului tradițional al "adecvării" mimetice (axate pe "observație"), cu prevalarea subiacentă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se folosesc mai mult umerii și capul; se pune accent pe compoziția feței ("face making") starea sufletească "citindu-se", după cum am văzut, pe chipul personajelor (nelegiuitul, de pildă, poartă obligatoriu mustață: ca Diomo sau, în ciclul Bizu, Lică); gestul devine stereotip și se clasează într-un cod sui generis; discursul personajului melodramatic se caracterizează prin dicție impregnată de ritm, silabisire insistentă, ruperi de ritm (nu altfel vorbesc eroii lovinescieni); scenele se succed rapid, cu intrări și ieșiri violente, abrupte (vezi modul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu e clară. Nu trebuie să facem însă confuzie între dimensiunea psihologică a structurii melodramatice în sine și psihologia personajelor melodramei: melodrama exteriorizează de fapt însăși structura impersonală a psihicului (nu întâmplător, "personajele" sunt reductibile la un sistem de roluri stereotipe, în funcție de maniheismul moral și de caracterul simbolic al narațiunii). Așa se explică de ce retorica melodramei ilustrează, după cum s-a spus, refuzul cenzurii, victoria asupra tendințelor către refulare, înfrângerea "principiului realității", și în același sens trebuie acceptată înțelegerea discursului melodramatic ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Alex. Cistelecan, Editura ART, București, 2009, p. 94. 164 Idem, pp. 94-95. 165 În Viață dublă autorul a "banalizat" intenționat numele protagoniștilor: Lerian a devenit Negrea, iar Mab Alina. 166 Ioan Holban, op. cit., p. 57. 167 Pentru înțelegerea importanței structurilor stereotipe (și, implicit, a perspectivei melodramatice) în descifrarea textului literar, vezi Jean-Louis Dufays, Stéréotype et lecture. Essai sur la perception littéraire, Mardaga, Liège, 1995. 168 Vezi și studiul lui Arnaud Arnaud Rykner, L'envers du théâtre. Dramaturgie du silence de l
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
periferice. Poezia se găsește cam peste tot în dicționarul unei limbi odată ce se convine că orice cuvânt separat din corpul sintactic al unui enunț poate face literatură: în "frunza verde" în fața căreia s-au extaziat romanticii noștri, în rimele populare stereotipe pe care le aprecia Titu Maiorescu sau în numele Luceafărului, așa cum a încercat să o demonstreze Dimitrie Caracostea într-o analiză celebră 37. Așadar, pe baza unui raport polemic cu geniul limbii franceze, reamintit cu insistență, concepția herderiană mobilizează o dimensiune
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
moderni, nu mai e vorba de a răspunde la un "apel", ci și de a te recunoaște în el, de a reuși să definești tu însuți chemarea care îți conduce destinul. Și oricâte limitări ar avea universul profesiilor, oricât de stereotipe ar apărea ocupațiile, conceptualizarea vocației e condusă de aspirația de a inversa raportul dintre muncă și chemare - în loc să îți placă ce faci, să faci ce îți place: "fiecare are dreptul ca ocupația sa, care îi asigură conținutul fiecărei zile, să
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cuvintelor nu li se acordă atenție în calitatea lor de cuvinte, și nici obiectul la care se refera toate la un loc nu este sesizat cu precizie. Reacția noastră la limbajul banal, șablon, este o "reacție șablon" : sau o atitudine stereotipă, sau plictiseala. Noi nu "sesizăm" cuvintele si ceea ce simbolizează ele decât atunci când sunt asociate într-o formă inedită și surprinzătoare. Limba trebuie "deformată", adică stilizată, fie în direcția arhaicului sau, în general, a distanțării, fie în direcția "barbarizării", înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
complicat, nu un "motiv" sau un cuvânt izolat. 341 Studiile care nu îndeplinesc aceste cerințe elementare sunt surprinzător de numeroase, uneori fiind făcute de distinși erudiți care ar trebui să poată recunoaște locurile comune specifice unei perioade - elementele șablon, metaforele stereotipe, asemănările generate de o temă comună. *17 Oricare ar fi scăderile acestei metode, ea este totuși o metodă legitimă și nu poate fi respinsă in toto. Printr-un stadiu judicios al izvoarelor, se pot stabili anumite legături literare. Dintre acestea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
blamate astăzi, vor fi amnistiate: au dat dovadă de dedicare, voință de schimbare, curaj, suportând cu bărbăție dificultățile care, între timp, au fost retrecute în categoria costurilor inevitabile. Și totuși, este nevoie să învățăm ceva mai mult decât aceste fraze stereotipe care aglutinează responsabilitățile și pregătesc repetarea erorilor cu alte prilejuri pe care viitorul le va produce. Cartea de față sugerează câteva concluzii pe care cred că trebuie să le încorporăm în viziunea viitorului. Ce trebuie să învețe mediul academic? El
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
fenomene obiective constatate la subiecții de care s-a ocupat. Cu privire la faptul că pierderea mai timpurie a principalilor analizatori ar constitui un avantaj pentru deficient, s-ar putea presupune că instalarea mai târzie a deficienței are loc pe fondul unor stereotipi dinamici deja consolidați în modalități vizual-auditiv-verbale. Aceasta face ca noii stereotipi dinamici elaborați pe baza funcției tactile-motorii și vibratorii a principalilor analizatori normali, să se desfășoare pe fondul vechilor stereotipi, în interferență și, am spune convențional, "în rivalitate" cu acești
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
faptul că pierderea mai timpurie a principalilor analizatori ar constitui un avantaj pentru deficient, s-ar putea presupune că instalarea mai târzie a deficienței are loc pe fondul unor stereotipi dinamici deja consolidați în modalități vizual-auditiv-verbale. Aceasta face ca noii stereotipi dinamici elaborați pe baza funcției tactile-motorii și vibratorii a principalilor analizatori normali, să se desfășoare pe fondul vechilor stereotipi, în interferență și, am spune convențional, "în rivalitate" cu acești stereotipi dinamici. O altă explicație ar putea ține și de metodele
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
instalarea mai târzie a deficienței are loc pe fondul unor stereotipi dinamici deja consolidați în modalități vizual-auditiv-verbale. Aceasta face ca noii stereotipi dinamici elaborați pe baza funcției tactile-motorii și vibratorii a principalilor analizatori normali, să se desfășoare pe fondul vechilor stereotipi, în interferență și, am spune convențional, "în rivalitate" cu acești stereotipi dinamici. O altă explicație ar putea ține și de metodele de educare: complexitatea unor metode și procedee (care trebuie să se transfere numai în modalități dactil-motorii după ce a survenit
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
dinamici deja consolidați în modalități vizual-auditiv-verbale. Aceasta face ca noii stereotipi dinamici elaborați pe baza funcției tactile-motorii și vibratorii a principalilor analizatori normali, să se desfășoare pe fondul vechilor stereotipi, în interferență și, am spune convențional, "în rivalitate" cu acești stereotipi dinamici. O altă explicație ar putea ține și de metodele de educare: complexitatea unor metode și procedee (care trebuie să se transfere numai în modalități dactil-motorii după ce a survenit deficiența), nu realizează totdeauna un proces de comutare nervoasă rapidă, de la
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
acest sindrom a putut fi prezentat ca relativ omogen, realitatea clinică arată o relativă diversitate și variabilitate (sublinierea mea Gh. S.). Totodată, regăsim întotdeauna: • o alterare a capacităților de comunicare; • o alterare a interacțiunilor sociale; • un aspect restrâns repetitiv și stereotip al comportamentelor, intereselor, activităților. În mod evident, începând de la 30-36 luni, primele simptome apar uneori după un interval liber de 12-18 luni, dar, cel mai frecvent, semnele prodromale pot să atragă atenția încă din primele 12 luni192". Iată și o
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]