1,350 matches
-
a scris opera literară, în întregime, în limba română, chiar dacă pendula între Chicago și Paris. Cei care pierd legătură vie cu țara, cu limba și cu cultura devin, în cele mai multe cazuri, autorii unor construcții pe nisip, ridicate pe un sol sterp, nicidecum unul fertil. Limba română nu se poate păstra și nu poate evolua decât în țara ei de baștină, România. Iar cei care-și pierd limba își pierd, aș zice, și sufletul, înlocuindu-l cu altul de împrumut. La fel
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
pe înțelesul unei amoebe sau bufonul shakesperian (sau beckettian) ca factor de regenerare a lumii. Autorul pare să spună: „nu pot înțelege lumea de azi decît privind-o prin fanta unor capodopere din trecut, de aceea meditațiile mele nu sînt sterpe comentarii critice, ci cîteva reflecții asupra omului care mi-au fost inspirate de lectura unor piese celebre.” Vlad Zografi descrie trei forme de dezechilibru: 1) cînd lumea interioară sărăcește sub presiunea unui exterior standardizat (cazul mediocrizării generale, în urma vizionării acelorași
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
o comparație între un om cultivat din secolul XX și Homer, nu încape îndoială că cel care are ideile cele mai clare este ultimul.“ (p. 122) Dacă trecem peste acele amănunte filologice care preschimbă disputa într-o horă de lexicăraie stearpă, ce rămîne din volum e lecția fundamentală a oricărei cercetări clasiciste: te ajută să schimbi unghiul de vedere, pricepînd că ceea ce odată a fost convingere astăzi trece drept superstiție, la fel cum ceea ce azi e certitudine peste cîteva decenii va
Dublul aerian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4189_a_5514]
-
Vine mereu să se alăpteze din laptele muls din cer în zilele bune, în zilele rele, iar cînd nu vine se usucă de sete în trupul meu în care privește ca o cumpănă răstignită pe norii seci ca ugerele vacilor sterpe, ea e oaia neagră a pajiștii din care lipsesc oile, pianul tras de corzi prin auzul gălbui, foamea sătulă să mă tot înghită în sec, nimeni, în fond, că niciodată n-am putut să o pipăi ca pe o femeie
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
steag alb în mînă (și) în goană nebună se apropie punctul Apărarea domeniului Pentru ca fiecare să aibă locul ce i se cuvine și domeniul să poată fi apărat și pentru ca poetul să nu îl arunce afară ca pe-o mlădiță stearpă fără putința rodirii cuvîntul trebuie să se nască în afara poemului dar să crească și să rămînă în el fiindcă atît de mult a iubit poetul poemul încît a dat pe singurul său cuvînt afară din el născîndu-i poema Lamentația De
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din ea nu ieșise altele noi n-au fost auzite sau văzute intrînd poetul își chemă poemul la el și-i spuse intră la noapte la ea înconjoară-i locul de șapte ori adună-ți puterea
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
să-l implic în preocupările mele livrești, dar schimburile noastre de idei erau sărace în conținut și deseori întâmpinau o greutate de a stabili între noi o punte, un drum comun, care să ne satisfacă. Renunțam dezamăgită de eforturile mele sterpe. Mă izolam în dramele cărților pe care le citeam, în farmecul urmăririi eroilor ale căror întâmplări mă acaparau și mă stimulau totodată. Notam impresii, idei în caietul meu cu multe pagini, în care povesteam lucruri visate, imaginam întâmplări, subiecte lipsite
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13343_a_14668]
-
precedând literatura dramatică spaniolă, răspunde ritmurilor folclorului nostru, ne este oferită asimilării - acesta este spiritul cărții. În nobil stil imnic este tradus cântecul închinat de Francisc Jammes Sfântei Fecioare: „Fecioară primește-mi iernaticul cânt./ E-un timp de-ncercare pe sterpul pământ,// În lumea aspră de zăpadă și ger/ Ne-ai dat Fructul tău, pe Mesia din cer.” Clasic sună și sonetul Sfintei Tereza de Avila și rugăciunea pentru muncitori, provenind din sursele bisericii reformate franceze, dar cu mai viguroasă bătaie
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
de veche și atât de nouă, târziu te-am iubit. Căci erai în mine și eu eram în afara mea! Și acolo te căutam...” clama Sfântul Augustin, pe când Sören Kirkegaard se ruga: „Doamne Isuse Christoase, atâtea piedici vor să ne rețină: sterpele preocupări, plăcerile deșarte, grijile vane, atâtea lucruri vor să ne înspăimânte și să ne facă să dăm înapoi...” Întru dumirire și reculegere, Mai aproape de îngeri ni se propune ca un burete de balsamuri de șters frunți și obrazuri mânjite de
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
sale nici o urmă de sobrietate academică. Volumul este organizat în mai multe cicluri distincte, fiecare cu o identitate muzicală și imagistică proprie, semn al căutării neliniștite a mereu altor forme de expresie. Primul grupaj de versuri, intitulat Preludiu pentru mâna stearpă, publicat de revista România literară încă din 1998, debutează sub semnul misteriosului ochi al vrăjitoarei Circe, hieroglifă a unei priviri magic-poetice înnoitoare: „Abia țesut păienjeniș de gene, bătăi de aripi/ Aducând miresme, zgomote blânde ca-n auz de prunc,/ Cer
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
-Fiule, îi spuse stolnicul Constandin lui Ștefan, să nu fii aidoma torentului, viiturii ce rupe în cale și smulge rădăcinile toate, lăsând pământul sterp, ci aidoma mâlosului fluviu, ce sigur ajunge la țintă și cară pe maluri fecund cernoziom și ține pe maluri mănoasele holde și când auzi aceste cuvinte, Ștefan își aminti de gândurile lui, de visul său, de pofta de a fi
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
Gh. Marinescu și unde subsemnatul este un vremelnic președinte de filiala județeană gălățeana. Iubirea această către pământul țării noastre o păstrăm cu toții și în noi și în copii și nepoții noștri, căci am învățat de la părinți cât de amară și stearpa e muncă făcută în ogorul altuia. Poate părea ușor utopic, dar mama, tata și patria sunt de cele mai multe ori superioare Raiului. Omul fără patrie e privighetoare fără cântec. Dar, așa cum intuia Tudor Vladimirescu, patria este norodul, nu tagma jefuitorilor. Patria
LA MULTI ANI DOMNULE PROFESOR,LA MULTI ANI ROMANIA! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349229_a_350558]
-
vise, pe fluturi, Cine-ar putea să te certe? Umil ca un câine, te guduri, Fratele meu buimăcit, Nimeni nu-njură pe nimeni, se-ucid, Tragic e darul, Domnul ne uită, Din aventură în șanțuri ne scuipă, știu, puritatea e stearpă, golită de sentimente, de viață în pripă. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Un trup firav / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 382, Anul II, 17 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
UN TRUP FIRAV de BORIS MEHR în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361265_a_362594]
-
mari" și cu Internaționala, în timp ce "Hitler, Mussolini, fabricanții de arme cîntă și ei", fabricînd tunuri și pregătind războiul. Cu aproape jumătate de secol înainte de prăbușirea comunismului, Fundoianu a văzut, chiar înainte de a se întîlni cu filozofia lui Șestov, că rațiunea stearpă nu e suficientă în gîndirea politică și că s-a mizat prea mult pe logica abstractă, neglijîndu-se "omul real". ("Cahiers du Sud", 1938). Este ceea ce vor spune în zilele noastre sociologi și filozofi ca André Glucksman sau Edgar Morin, ultimul
Fundoianu, eseist, filozof și profet by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Memoirs/16140_a_17465]
-
întors la glia străbună, din surghiunul stepei Bărăganului, una din cele mai cumplite pribegii pe care a aflat-o vreodată cineva pe timp de pace. În satul său natal, Ioan Todos a văzut oameni murind de bolile aduse din câmpia stearpă, oameni pe care nici libertatea venită după cinci ani de iobăgie în slujba hidrei comuniste nu i-a mai putut tămădui.. Avea 17 ani când i-a fost sortit ca în noaptea de 17 pe 18 iunie, tocmai de Rusalii
Agenda2005-26-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283871_a_285200]
-
cetățuie”, dincolo de care, prin pasul Vulcan, drumul duce „până în valea celor două Jiuri, unde se ivesc târgușoarele Livezeni, Lonea, Petroșani, Petrila, strânse la gura exploatațiilor carbonifere”. Mai departe, în ultimele planuri - o minunată răvășeală de forme împădurite, înverzite pe coaste, sterpe în vârf, dominate de piscurile Retezatului și Parângului; dincolo de Valea Hațegului și de albia Mureșului se văd îndepărtatele profiluri, înecate în neguri, ale Alpilor Transilvaniei. Reperul acestor priveliști, scrie mai departe Jules Verne, rămâne „cetățuia“, cu alte cuvinte „Castelul din
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
două categorii de oameni, o parte incredibil de bogați și cealaltă, la limita subzistenței. O excursie bine pusă la punct vă va permite să descoperiți adevărata Rusie, de la comorile imperiale din Moscova și Sankt Petersburg până la peisajul Siberiei, pe cât de sterp, pe atât de romantic. Orice vizită în Moscova include obligatoriu Piața Roșie, care văzută „pe viu“ se dezvăluie cu totul altfel, mult mai impresionantă decât o vedem la televizor. Actuala titulatură a celei mai cunoscute piețe dacă nu din lume
Agenda2005-19-05-1-turism () [Corola-journal/Journalistic/283676_a_285005]
-
nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă-ntreb, unde-i cărarea Ce duce către ziuă? Am rătăcit buimacă Fără vreun rost sau țel! Grădina e pustie! Din foișor,...ruină! Iar merii rumeni, cândva, Acum sunt goi și sterpi. Fântâna plânge-n vânturi, Iar ciutura e ruptă! Gem rozele uscate De toamnă și de ger. Pe banca înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
lumină Îmi râde-n geam o rază de lumină, O altă primăvară va veni, Parc-aș dormi pe mări de ambru Și umbre în alcov m-ar dezumbri, Vreau să rămân ca un erou târziu, Un naufragiat pe-o stâncă stearpă, S-adun pe suflet razele din soare Să le prefac stamine și petale, Un fel de flori pe iazul de oglinzi Ce doar cu inima să le cuprinzi; Aș bea culori din oraga de lumini Din soarele sălbatec ca un
POEME DE DRAGOSTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384881_a_386210]
-
și mi-am legănat visele de acest anotimp cu care am plecat undeva departe în țara în care mi s-au topit gândurile devenind rug pe lujerul unei flori cu rădăcini în abis; mi-am îndreptat apoi privirile spre câmpii sterpe și goale, când mă prindea dorul de tine, mă privea ochiul timpului, ardea totul între mine și tine și ne topiam în fumul cerului, amândoi rămânând unul ca un mit între soare și lună; mă pasc liniști și neliniști când
POEM CU PARFUM DE LILIAC de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384991_a_386320]
-
când la sânul ei ați supt. Dacă POEZIEA scrieți cu mult suflet, și-o s-apară... Și-i dați formă, armonie, să-nțeleagă întreaga țară... Tot românul o să priceapă ce vreți voi să transmiteți; Nu să vorbiți fără noimă în vers sterp, vânduți poeți! Nu vreți să mă copiați? Oare, cine v-a cerut... spuneți! Dar să scrieți ca românul, că vă-ntreb de ce nu vreți? Dacă strofa-i clară, simplă... cum românului îi place; Dragi urmași, e POEZIA!... ce cu inima
21 MARTIE ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384678_a_386007]
-
SUB CERUL GOL Zi după zi insectă prinsă-n melasa-mbâcsită a memoriei încă mă mai trezesc să exersez desprinderea de ne-nțelesul univers întrezărit prin fanta pleoapei petecul de cer gol maidan de soare pustiit pe care-n afara norilor sterpi răzlețiți nicio fărâmă nu mai poți găsi - cât s-o poți trece prin urechea unui ac - din adevărul veșnic rătăcit pe undeva aroma cafelei se risipește în mirosul zilei de cantalup crăpat sub dogoarea știrilor fierbinți cockteil pestilențial de mită
SUB CERUL GOL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383881_a_385210]
-
grup de arbuști. Era o liniște deplină că nici adierea vântului nu se simțea. Nu zări nici o vietate și nu auzi nici un tril de păsărele. În jurul său plutea o atmosferă apăsătoare. De după un abrupt stâncos îi apăru în fața ochilor masivul sterp, rece și amenințător. Câțiva fiori îl cutremurară, întrebându-se ce caută pe aceste meleaguri lipsite de orice urmă de viață. Privirea îi coborî lent de pe crestele amețitoare care se adunau în jurul său ca o uriașă căldare. Undeva, sub povârniș, observă
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
Alexandru Ioan Cuza, deși scurtă, până în 1866, a pus bazele României moderne, iar Unirea Principatelor Române a fost primul pas spre Marea Unire din 1918. Când nepăsarea va fi scuturată de pe ochii fiecărui român vor răsări flori și pe stâncile sterpe, iar libertatea, fericirea, demnitatea națională vor lumina în ființa fiecărui vlăstar al țării. Referință Bibliografică: Din iubire pentru glia străbună / Ana Cristina Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1857, Anul VI, 31 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
DIN IUBIRE PENTRU GLIA STRĂBUNĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384071_a_385400]
-
mutuale și a empatiei membrilor unui cuplu a venit să contrazică mereu matematicile pure, pentru că în domeniul matematicii iubirii unul plus unu prea puțin a fost egal cu doar doi, în acest caz fiind doar o multime vida sau una stearpa, la propriu. Aritmetică ar mai fi contrazisa deseori când dragostea pură tot te face să dai fără socotința și fără adunare și s-ar bloca ‘sumele’ atunci când ar constată că sexualitatea feminină se dăruiește maxim atunci cand primește! Filozofic și/ sau
CARE ÎI ESTE FUNCȚIA? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384070_a_385399]