321 matches
-
dea cu gura, să le spună cîte-n lună și-n stele, le rădea obrajii aspri, îi potrivea pe la sărbători; mahalagiii și-au trimis și copiii să le scurteze chicile. Mai târziu s-a plătit de datorii, și-a cumpărat un sticlete, 1-a pus într-o colivie legată cu funde bogate, o oglindă cam plesnită și alte foarfeci. Era dat cu rachiul și el, că avea mărunțiș din bacșișuri și-i stăteau rău gologanii în buzunar. Într-o primăvară se mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Șef peste toți e Bozon-cea. A mierlit un comisar și-a dat multe găuri. -Lau dus legat la pârnaie, dar pe drum a rupt lanțurile de la picioare și de la mâini. J)in doi pumni, a pus gardienii jos. Au tras sticleții-n el, -lau găurit, sită-i făcut, șase gloanțe are-n piele... Înfricoșătoare povești mai știa Oprică! Găina moartă era plină de raci. Trăgeau sfoara și-i scoteau unul câte unul. Aveau crustele reci și cenușii și gheare ascuțite. Îi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i spună: "Hai, mă, că aici nu-i de noi! Dacă vine poliția, nici n-ai pe unde s-o-ntinzi. Îți 199 rupi gâtul pe șina trenului!" Acolo mergeau fără frică de sergenți. Se uitau la uși, erau sticleți de-ai lor, d-ei de luau mangă, închideau ochii. Intrau teleleu peste lume, petreceau, strigau la lăutari să le cânte cântece pungășești și-i răsplăteau. Puteau să ia ștoalfele de șolduri și să le învîrtească până amețeau. Erau niște
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai simtă hârtiile de-o sută în buzunare. - Mai repede, Paraschive, 1-a grăbit pe ucenic. Te miști ca ochiul mortului... Haide-ncoace, că am eu șustele mele... Când să străbată spre Ateliere, au dat cu ochii de sergenți. - Șestul, sticleții! Au întors dosul și-au vrut să se strecoare. Când, în față, pe cine văzură? Pe Rică și pe Sulă, cu două bice în mână. Cel tânăr nu-i cunoștea. Nu-i văzuse decât noaptea pe camionagii, la furtul iepelor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
întinse pe masă. Florica le perie și lustrui și pantofii. Căută o cămașă curată și-l îmbrăcă. - Nu -lam bărbierit! își aduse aminte vecina. -Așae. Și dădu fuga să-l cheme pe Tilică. La acesta prăvălia era plină. Unde cântau sticleții și ucenicii nu mai pridideau cu foarfecele! Patronul număra banii la tejgheaua lui de Ungă ușă. Femeia a urcat scările, s-a uitat la cei ce așteptau pe scaune și, aducîndu-și aminte că sânt de față toți vecinii, i-a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gogu, vinooo, că s-a prăpădit, aoliu! Meșterul se învolburase, văzînd-o în ușa prăvăliei. Când a auzit ce nenorocire căzuse pe capul ei, s-a ridicat cu mușteriii în picioare și s-au închinat. - Dumnezeu să-l ierte! au rostit. Sticleții cântau înainte în colivii, gureși. Văduva tot se mai văicărea în ușă: - A murit, sărăcuțul! S-a dus omul meu! M-a lăsat! M-aaa lăsaaaat, văduva pământului... - Da ce-a avut, femeia lui Dumnezeu? se mirau zidarii. Că era
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe a aruncat o sută de lei pe lemnul lustruit. Armonistul a ieșit repede, tîrîndu-și burduful care mai scotea sunete nelămurite. De afară veneau presării galop. A simțit codoșul. A strigat: - Topeală, că ne-agață! Și-a spart un geam. Sticleții au pus mâna pe gagică. Pe manglitori n-au mai avut de unde să-i ia. Săriseră în curtea cârciumii și se strecuraseră pe lângă niște butoaie goale. De acolo au trecut maidanul spre groapă. I-au mirosit. Îi cunoșteau. Făcuseră moarte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alerga câinii. Poate să aducă un casetofon și să-l asculte pe cel mai în vogă manelist urlându-și suferințele după beția cu care s-a încheiat nunta, după trădarea aproapelui sau după adâncimea răutății omenești. Poate pune lațuri pentru sticleți șantieristul. Își poate spăla izmenele și să le întindă la uscat pe schele. Și câte încă alte multe nu poate face. Și cel mai greu îi este când se revarsă mioriticul din el. Atunci, ca trăsnit, se repede la prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
dezobișnuit... Pe vremuri, sânt ani de-atunci, descărcăm un vagon de cartofi fără efort. Tăcu. În fața ochilor îi jucau un soare galben ca un măr de aur, o grădină cu portocali și rododendroni. Hamalâc în port... Schimb de focuri cu sticleții... Fuga... Noaptea o petrecea într-o grotă răcoroasă. Lucia purta bluze subțiri în care sânii i se zbăteau ca niște iezi. Mirosea a iarbă și a sudoare curată. De pe mindirul lor se vedea luna, un imineu delicat spânzurat pe cerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
niște pietre mobile. ― Mă duc să scot mașina, anunță Ionescu. Verifică-ți arma, cîrnule! Se opri în fața lui Scarlat: Dă-mi cheile! Căruntul ezită. ― Mai stai o clipă. Avem încă timp... ― Ce naiba mai e? ― Gîndește-te! Dacă totuși ăla a avertizat sticleții? ― N-am isprăvit eu bine și începi tu! Oricât ne-am gândi, n-avem ce face. ― Cum ai proceda în locul lor? ― Uite, iubitule, mi-e destul de dificil să ghicesc cum trebuie să procedez eu în fiecare clipă. Nu-mi cere
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sunt toți acasă. La fel ca în ziua anterioară, coborâră în garaj cu liftul, de fapt, pentru clandestini aceasta nu e cea mai bună manevră, pentru că, dacă e sigur că până acum au scăpat de iscodelile portarului, Cine or fi sticleții ăștia pe care nu i-am văzut niciodată pe aici, se întreba el, curiozității responsabilului garajului nu-i vor scăpa, vom afla imediat cu ce consecințe. De data asta va conduce inspectorul, care merge mai departe. Agentul îl întrebă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Am stat până a intrat în biserică. Când mă uit în spate, se apropiase ușurel, la pas, trăsura poliției, o recunosc după culoare: vișină putredă. A oprit ceva mai încolo, în dreptul clopotniței și-au început s-o latre niște dulăi. Sticleții îi calcă pe urme, nu știu dacă o fi băgat de seamă... Matale nu-ți plac sticleții. Am vrut să mă ntorc să-i zic, dar nu l-am mai putut aștepta, mă grăbeam, că aveam... o treabă de făcut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
trăsura poliției, o recunosc după culoare: vișină putredă. A oprit ceva mai încolo, în dreptul clopotniței și-au început s-o latre niște dulăi. Sticleții îi calcă pe urme, nu știu dacă o fi băgat de seamă... Matale nu-ți plac sticleții. Am vrut să mă ntorc să-i zic, dar nu l-am mai putut aștepta, mă grăbeam, că aveam... o treabă de făcut. — Eu vă las, că m-așteaptă bucătăreasa, să ne sfătuim pentru cina de mâine, când îl avem
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
adâncimi de catifea, care parcă nu se potriveau cu meseria lui. În rest, între agenții, sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor, adică oamenii lui Costache, care erau licențiați în drept și știau, cei mai mulți, franceză sau germană, filfizoni, cărturari și urechelnițe. Conu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sergenții și simplii polițai din Prefectură era mereu râcă și ciorovăială. Curcanii cu număr, adică sergenții, care aveau la chipiu număr de ordine, râdeau de sticleți, cum le ziceau polițailor de rând, din cauza petlițelor roșii sau verzi de pe umăr. Iar sticleții le spuneau comisarilor și sub-comisarilor, adică oamenii lui Costache, care erau licențiați în drept și știau, cei mai mulți, franceză sau germană, filfizoni, cărturari și urechelnițe. Conu Costache oftă. Până la urmă certurile și prefecții treceau ca apa, iar el, ca piatra, rămânea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de dens, încât nu se vedea înainte nici măcar la zece metri. Tocmai trecuse pe lângă ei un alt camion în viteză. Din ambele părți geamurile glisante erau deschise larg. Nu se știe prin ce minune, în cabină a intrat și un sticlete rătăcit care zbura în neștire pe deasupra capetelor lor. Erau numai ei doi: Bidaru și șoferul militar băiat tânăr, fără experiență. Acesta, încercând să închidă geamurile glisante pentru a nu lăsa norul de praf să pătrundă în cabină și să alunge
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
variabile conjugate (cum ar fi implicația persuasivă și deficiența de livrare sau apexul noțiunii de lumen și timp pentru un concept în mișcare) determină o limitare asupra preciziei... la ... abandonează sincer considerentul tescovinei ulterioarei lovituri a duratei de urmărire spunând sticleții: o delectare... Copleșit, am încercat să-mi golesc mintea, am încercat să blochez accesul acelor miliarde de cuvinte care se îngrămădeau sub lumina instabilă a lanternei și-n întunericul profund. M-am concentrat doar asupra înaintării, secundă cu secundă, minut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
după câteva scurte urinări care aveau ca scop noua Împărțire a sferelor de putere În cartier. Ferestrele s-au deschis și În cadru au apărut posesorii de păsărele, care la rândul lor au deschis ușițele de sârmă, iar perușii, scatiii, sticleții și canarii au scăpărat prin aer, lăsându-și stăpânii singuri În propriile colivii. Doar pisicile n-au fost eliberate, ele fiind libere din născare, poposind numai pe lângă niște gazde vremelnice, posesoare ale unei singure vieți, În general extrem de plictisitoare, căci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
văzul lumii, ducându-și traiul mai mult prin păduri. Cât privește viersul, apoi acesta îi era mai mult șoptit, încât aproape de el trebuia să te afi ca să-l poți desluși. Asta pană în ziua în care s-a întâlnit cu sticletele. — Ce mai faci, vecine? îl întrebă cucul. Nu te-am cam văzut de multișor. — Mă bucur și eu de soare și de pădure; că tare frumos e să poți zburda după placul inimii și să te poți bucura de libertate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
am cam văzut de multișor. — Mă bucur și eu de soare și de pădure; că tare frumos e să poți zburda după placul inimii și să te poți bucura de libertate. — Asta așa-i. Nu prea m-ai văzut, continuă sticletele, fiindcă mai ieri am fost prins într-o colivie. Nu pot să spun, îmi dădeau oamenii tot ce-mi trebuia: aveam grăunțe din belșug, apă întruna proaspătă. Dar să știi, tu, cucule, că oricâtă bogăție ai avea, nu-s ca
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
datoria lui să zică și el ceva la obiect: ─ Co-co-to no-si-po! Dar de sus din corcoduș, între ceas și barca de fier menită recreerii celor mici, goală acum și în repaos, dintr-o scorbură prelungă iese vânturându-și aripioarele un sticlete. ─ E bun adăpostul ăsta că-mi vine ca o mănușă, dar la primăvară tot fac schimb cu nea Pițigoi. Ce naiba! Uite că mi-am rupt iar trei pene! Cele trei pene cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cenușii-albastre plutesc lin în soare. Micuțul din cărucior s-a oprit din molfăit și le urmărește cum sticlesc din rostogol în rostogol, caligrafiind pe aer cu litere străvezii, ronde, un singur cuvânt: Nobunu Limpede, în văzduhul limpede: Nobunu În limba sticleților și a țâncilor acest cuvânt înseamnă ferește, păzea, fii cu ochii în patru! Te afli într-o lume plină de primejdii, rămâi treaz. Ești înnădit într-un farmec puternic. Ai grijă! Ai grijă! Maică-ta e o mare farmazoană, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
femeia îmblănită, începând să hâțâne căruciorul. Hai-hai-hai, na-ni, na! Na-ni-no! Se teme de străini, ce vreți! îi spune ea d-lui Costache, încercând totuși să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la poalele Stăpânului Depărtărilor, închinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să zâmbească. În același timp, împinge căruțul înainte pe alee. Afurisit boșorog, mormăie, depășindu-l. Sticletele zărind firimiturile de Joe, pornește glonț. Tocmai atunci dă și el cu ochii de serafim, fâlfâind în soare pe stâlpul de ceas, păzind Babilonul. Sticletele își strânge aripioarele și cade cu capul în jos la poalele Stăpânului Depărtărilor, închinându-se adânc. ─ Poruncește, Doamne! Serafimul întinde puțin vârful aripii din colțul de nord-est, foarte puțin, nefiind nevoie de mai mult pentru a face ca inima păsării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-se adânc. ─ Poruncește, Doamne! Serafimul întinde puțin vârful aripii din colțul de nord-est, foarte puțin, nefiind nevoie de mai mult pentru a face ca inima păsării să tremure și ea a înțelegere, iar cele voite să fie ca și împlinite. Sticletele se ridică, scutură iarăși din aripioare și lăsând firimiturile pornește din creangă în creangă, urcă malul lacului, fiu-fiu! Țica-țic! Fiu-țic! Țic-țic! Costache Popa se întoarce nemulțumit la Evenimentul zilei. Muiere țâfnoasă! zice. Hm! Prin zarva șoselei răzbate radioul țigăncii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]