971 matches
-
au avut morți violente acum câteva sute de ani. — Da, e o credință comună aici, spuse reporterul. —Ei bine, eu cred că erau drogați, continuă Harry, ceea ce este o explicație mult mai rațională. Ni s-a declarat că aveau privirea sticloasă a consumatorilor de heroină... Reporterul Îl Întrerupse: —Heroina este strict interzisă În Myanmar. Pedeapsa pentru consumul sau comercializarea de heroină este moartea. Da, e adevărat. Și nici unul dintre prietenii mei nu e genul, sub nici o formă, pot să garantez. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pentru a fi anulată. Calea se Întindea clar În fața lor: tot ce trebuia făcut era să apară În emisiunea lui Harry Bailley. Loot, micul zeu, Își scoase din gură țigara de foi și-și Întinse ambele mâini. Își Îndreptă privirea sticloasă În sus și strigă: Să ne rugăm! Prietenii mei erau Încă lipiți de ecranul televizorului, gata să primească iluminarea prin noi știri despre ei Înșiși și ce mai făceau. Cei mai puternici pedalau cu schimbul ca să Încarce bateria care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-n mintea inertă, ucisă. E ca și cum ai proiecta un film pe-un cearșaf ud, pus la uscat: de-afară, nu se vede nimic; dacă pătrunzi în interiorul țesăturii, actorii și scenele se află acolo, mai vii ca în realitate. Prin ochiul sticlos, informația luminează o vreme, înainte să se evapore; după calculele mele, treaba putea să dureze de la câteva secunde, la un sfert de oră. Ba chiar suspectam că, independent de corpul inert și creierul prăjit sau dezactivat, retina funcționează ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strălucea acolo, foaie cu foaie, pagină după pagină. Deschideam uneori câte-un catalog de evaluare și, lângă bleumarinul întunecat al lui Iser sau roșul-lila al lui Mützner, găseam o însemnare pe-un bilet sau un colț de pagină. Nici cerul sticlos din Balcic, nici fesurile turcești ale negustorilor de cafea nu mai aveau preț, privirea căuta doar expertiza nelămuririlor sufletești, contorsiunea inexprimabilă a îndoielii și nesiguranței. Rândurile curgeau nevrotic, tăios, uneori reduse la tușele esențiale ale chinului. Altul ar fi râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nici intelectul. În fond, eu chiar eram profesor, iar Maria îmi fusese studentă; de îmbolnăvit, mă îmbolnăveam destul de des (mă chinuiau când migrenele, când gastritele, când alte câteva maladii semi-imaginare), așa că mă puteam lipsi de halatele albe și termometrele lungi, sticloase, strivite cu ruj pe mercur. Cât despre treaba cu pompierul, pe lângă faptul că nu pricepeam ce farmec are să dai buzna în costumul roșu de-astronaut (la noi, oricum, arăta căcăniu), transpirat și greu de-o tonă, mai apărea ceva: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
căzneai să aduni cât mai mult, se găsea mereu ceva care să te doboare. Blocurile cădeau, forfecate de grinzi putrede și țevi sparte. Casele scrâșneau din temelii. Halele postmoderne, copiate pe verticală, scuipau praf și noroi prin mii de panouri sticloase: 280 de tone pe kilometru pătrat. Când veneau ploile, cartiere întregi pluteau, cu mașinile legănându-se la suprafață. În mijlocul îngrămădelii de bălți, case pestrițe și hale industriale, lumea căuta să mai pună ceva. Spațiile libere trebuiau ocupate, ochiul să se-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
repede, revoltele de stradă se înmoaie la un kilogram de bere și, a doua zi dimineața, nimeni nu-și mai amintește nimic. Procedeul merita exportat: promovat la Viena, Paris sau Amsterdam (locurile preferate ale Mariei, care concurau cu Bucureștiul meu sticlos), ar fi obținut rezultate spectaculoase. Nu-ți trebuia decât puțină imaginație și-un transport cu TIR-ul pe la Kagran sau Florisdorf, ca să vezi Ring-ul înconjurat de „capre“ pe banda întâi, blocând caleștile cu turiști și tramvaiele J și D
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Încarce săbii și coifuri făurite În atelierul său apoi să plece cu ele, la vânzare, În porturile din Trapezunt. Și iată că Întârziase deja două săptămâni, deși pe Mediterană și pe Adriatică nu fusese nici o furtună. Era doar un cer sticlos și rece, prevestind ninsori. Și, cum se temea messer Burri, corabia sosise cu o zi Înaintea ajunului de Crăciun, când toate bazilicile Veneției erau Împodobite cu scene sculptate din viața Mântuitorului, cu altarele luminate de sute de lumânări, iar docurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să privească fascinați spre ciudatul bătrân care devenea tot mai alb. Ajunși la treizeci de pași, se Întoarseră și o luară la fugă spre cai. Unul dintre ei se Întoarse și privi În urmă. Muntele se ridica maiestuos În albastrul sticlos al cerului de iarnă. Bătrânul nu se mai vedea nicăieri. Dar altceva era cu mult mai Înfricoșător. Pe măsură ce coborau, urmele lor din zăpadă se ștergeau, de parcă n-ar fi fost niciodată acolo. Totul era alb, de un alb care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
crupelor; d. produselor de panificaț ie afânate biologic . 2. Sunt legume solano-fructoase: a. tomatele, vinetele, ardeiu l; b. tomatele, vinetele, ceapa; c. vinetele, ardeiul, conopida; d. pepenele, rosiile, ardeiul. 3. Produsele de caramelaj sunt: a. caramelele; b. drajeurile; c. bomboanele sticloase; d. bomboanele de laborator. 4. Băuturile alcoolice distilate sunt : a. berea și rachiurile; b. vinul și rachiurile; c. berea și vinul; d. rachiurile. 5. Produsele de smântânire sunt: a. laptele smântânit; b. iaurtul și s mântâna; c. untul si chefirul
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
că enunțul este fals. a. Maturarea este o modificare nedorită pentru carne. b. Sterilizarea este o metodă de conservare ce constă în încălzirea produsului la temperaturi sub 100°C . c. Peștele proaspăt are ochii bulbucați și corneea transparentă. d. Bomboanele sticloase sunt produse de caramelaj. e. Micii si carnea tocată sunt prospături crude. Subiectul III (15 p) În coloana A sunt reprezentate subgrupele produselor din carne, iar în coloana B articolele corespunzătoare acestora. Scrieți pe foaia de răspuns asocierile dintre fiecare
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
o asistentă ne-a telefonat c-a făcut stop respiratoriu. Am ieșit din casă și-am fugit la el într-un suflet. Florinel ajunsese și el cu un medic. Bițu avea în gură un tub de cauciuc. Ochii erau ficși, sticloși, ațintiți spre tavan. Trupul și mâinile încă nu i se răciseră. Trei medici, veniți în pripă, se agitau, îl resuscitau, încercau să-i facă un orificiu sub coastă, spre a elibera sângele care umpluse cușca toracică. Era o acțiune tardivă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și, cum a rămas fără vorbe, i-a tras o palmă usturătoare peste cap. Radu n-a apucat să se ferească. Ar mai fi adăugat cîteva puncte dureroase pe sub părul lui Radu, dacă n-ar fi alunecat, căzînd pe gresia sticloasă. Copilul nu s-a repezit să-l ajute, deși bețivul de-abia nimerea marginile mesei de care încerca să se sprijine. Mă-mbrac și io și mergem, a mormăit el printre dinți, ridicîndu-se în cele din urmă. Așteaptă-mă aici
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
sinea lui. Ciudat. - Ce e ciudat? - M-aș fi așteptat la ceva modern, pe bază de plumb. Când colo, nu-i decât argint. Dacă e așa cum spui, atunci perfecțiunea i se trage doar din extraordinara șlefuire și transparență a pastei sticloase. - Cine ar fi putut-o realiza? Întrebă priorul. Arnolfo ridică din umeri, continuând să fixeze mostra de metal. Își trecu o mână peste bărbia țepoasă. - Nu e treabă de pe la noi. Grecească, poate. Sau topită În vreun atelier din Nord, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
roșiatică de toamnă, cum stăteam pe pietriș îmbrăcați în cojoacele noastre negre de oaie și șosete negre răsucite pe picior, mănuși cu un deget, mănuși din vest, pantofi scorojiți, în timp ce hoardele de toboșari și gorniști trâmbițau și bubuiau iar fluxul sticlos al vântului aduna buruieni, frunze și fum în jur, se izbea în steag înțepenindu-l, zdrăngănea catarama frânghiei de pe stâlpul de oțel. Dar Simon trebuie să fi ieșit în evidență, în fruntea patrulei din garda școlii, într-o centură scrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai bună despre el. Avea până la urmă ceva, omul ăsta. Avea o anume noblețe a sufletului și era un om bun din anumite puncte de vedere misterioase. Însă ce mai amestec zăcea în el! Între timp barca hoinărea prin junghiurile sticloase de lumină și se îneca cu gâlgâit cu băutura aceea abruptă. Și apoi a trebuit să mă gândesc de câte ori, crezând că am dreptate, s-a dovedit de fapt că greșisem. Greșisem o dată. Greșisem de două ori. De trei ori. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
javra și faci ce știi cu ea, urgent! Da' cu ce vă deranjează? îndrăznește bătrîna să întrebe. Asta-i cursă rapidă, nu camion pentru animale. În timp ce șoferul spumegă de furie, printre picioarele lui trece o umbră lungă, cu doi ochi sticloși, pășind mărunt, în fugă, furișîndu-se sub scaunul bătrînei, aciuîndu-se la picioarele ei cu un mîrîit subțire, ca un oftat. Mătușă, coboară urgent, ia-ți coșul cu javra și fă ce vrei. Nu ține cursa în loc. N-ai decît să arunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Pentru un loc cât de mic lângă o ferestruică sau o găurică a vagonului se băteau 40-50 și acela care era mai tare căpăta locul. Ceilalți aținteau asupra lui cu cea mai groaznică ură câteva zeci de perechi de ochi sticloși, care, peste câteva momente, rămâneau pentru veșnicie În aceeași poziție. Moartea În cel fericit caz venea foarte ușor și se manifesta printr-o somnolență care cuprindea Încetul cu Încetul facultățile mintale și corpul rămânea nemișcat până când nenorocitul Își dădea sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece îi învălui trupul cald și-i tăie, o clipă, respirația. Păși cu grijă, în vârful picioarelor, pe pavajul înghețat, sticlos, și plonjă grațios în norul de abur care vătuia bazinul. Înota frumos în plăcuta apă caldă, pe sub protectorul nor alb. Diane înotase mai devreme și acum, îmbrăcată într-un elegant pulovăr de lână, o elegantă șăpcuță de lână, mănuși la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vestibul ― a fost locul cel mai potrivit. Deoarece, în cursul consultației, cu excepția a numai două cazuri, instrumentele putuseră fi apropiate de fotoliul din care Gosseyn putea supraveghea, privind oblic prin ușa vestibulului, poarta întredeschisă de la intrare. Unele dintre aparate luceau sticlos și tuburile lor electronice funcționând îi încălzeau obositor pielea atinsă. Altele, deși iradiau strălucirea metalului topit, rămâneau reci și fără viață. În fine, erau aparate fără nici o lumină vizibilă, dar care zumzăiau, mârâiau sau vibrau în timp ce-l examinau cu simțurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
după numai câțiva pași. Trupurile soldaților din garda lui Thorson zăceau risipite în toate părțile. În spatele unui birou zări, cufundat într-un fotoliu, un om în vârstă; barba îi acoperea în bună parte obrazul. Ridicându-și către Gosseyn ochii deja sticloși, reuși să surâdă și articulă: ― Ei bine, am reușit. Vocea lui era puternică, familiară. Gosseyn îl privi și-și aminti unde și când auzise pentru prima oară această voce de bas. Șocul revelației îi concentră reacția într-un singur cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând transmisiunile religioase strecurate În orarele clandestine ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aparține acestui geniu artilerist, Stancu (azi, loco tenent - anul viitor, cine știe, general de brigadă și ministru al Apărării sau Împărat al armatei), care m-a responsabilizat emițînd această ironie, În timp ce belea la mine o pereche de ochi albaștri, limpezi, sticloși, de vițel - din care ieșeau niște fulgere de vițel. Dar Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din găurile În care au stat vîrÎți, acoperiți cu plase
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Toate astea Îmi fuseseră luate brusc, În câteva secunde, când Îmi spusese că n-o să mă aștepte, iar eu Îi răspunsesem nici să nu... Mi-am luat arma de la spate, am coborât piedica și am armat. În gerul cumplit și sticlos, zgomotele Închizătorului și cartușului care părăsea Încărcătorul și intra pe țeavă răsunau cu neînchipuită limpezime. Mi-am plimbat ochii peste câmpul de ciulini peste care zăpada Înghețată părea suprafața unei mări albe cu valurile Încremenite. Priveliște aproape nepământeană. Deși era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la îmbunătățirea proprietăților fizico-mecanice ale amestecurilor de polimeri sintetici / polimeri naturali. Modificarea ligninei cu diverse sisteme de rășini (ulei din boabe de soia acrilat-epoxidat, ulei din boabe de soia hidroxilat, esteri vinilici comercialiă a condus la creșterea temperaturii de tranziție sticloasă și la scăderea modulului la 200C datorită efectului de plastifiere pe care îl prezintă lignina. Această modificare a ligninei a îmbunătățit solubilitatea acesteia în sistemul de rășină cu stiren, mai mult chiar, ea a fost utilizată pentru tratarea fibrelor de
LIGNINA – POLIMER NATURAL AROMATIC CU RIDICAT POTENȚIAL DE VALORIFICARE by ELENA UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1630_a_2976]