573 matches
-
iar un tablou de Rubens, care fusese un om bogat, ne poate emoționa la fel ca o frescă zugrăvită de Fra Angelico, un sărăntoc. Marea lui găselniță era să spună că bogații se plictisesc - nu scăpa niciodată prilejul de a stigmatiza monotonia hotelurilor de lux și mesele copioase - și că săracii gustă viața cu mai multă poftă. M-a convins și pe mine. Astăzi, nu l-aș dojeni decît În ce privește monotonia hotelurilor de lux. La vremea respectivă, nu cunoștea nici el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
a lumii moderne, este direct atinsă. SÎntem mult prea conștienți de Îndatoririle noastre pentru a mai păstra mult timp tăcerea. Ea ar risca să fie interpretată ca o slăbiciune În fața unui asemenea pericol de corupere“. Citind atent textul complet, care stigmatizează „complezenta etalare de dezmățuri senzuale“, dar și „disprețul oricărei autorități“, și care semnalează puterilor publice că au datoria să intervină, ne dăm seama că sfînta noastră maică, Biserica, Înțelesese la Începutul anilor șaizeci, că avea serios nevoie să fie protejată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aproape în întregime în zona «tradiției moderne» sau a «tradiției rupturii»”. Prima „ruptură” literară și culturală majoră are loc între ideologia posteminescianismului ruralist, paseist etnicist și xenofob, deviată către reacționarismul populist, și cercul estetizant, cosmopolit, francofil al lui Alexandru Macedonski. Stigmatizat de opinia critică în urma nefastei epigrame antieminesciene („Un X pretins poet...”) pe fondul emergenței mitului postum al „poetului național”, mentorul Literatorului va rămîne practic singurul animator al „noului curent”, pînă la începutul secolului al XX-lea. Eclectic, impur și mimetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
teatral, dezideratele celui de-al doilea manifest al revistei De Stijl din 1920 (formule precum „Jos arta, trăiască tehnica” se regăsesc și în manifestul productiviștilor ruși din același an). Antisentimentalismul, antipaseismul, antiromantismul primelor propoziții - în care genurile artistice „vechi” sînt stigmatizate - uzează de retorica flamboaiantă și vitriolantă a futuriștilor. Ar fi totuși impropriu să vedem aici un simplu fenomen mimetic. Un articol al lui Vinea din 1916 („Anticipări“) prefigura deja acest text programatic. În opoziție ca prima parte a manifestului, cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personalizează fascismul, văzînd în el un instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Daciei Superioare „Regele Ferdinand I” din Cluj, condusă de savantul Iuliu Hațieganu (cel mai bun rector al acestei instituții de Învățământ superior de la Înființarea acesteia, În 1919, până În 2002), este mutată la Sibiu deoarece Clujul e predat acelorași barbari tirani stigmatizați de mesianicul poet Andrei Mureșanu În poemul „Un răsunet”, devenit după 1989 imnul nostru de stat. La Sibiu Își Începe Petre Hossu studenția, Întâi, la medicină, În anul 1940-1941, apoi, simțind chemare irezistibilă către filosofie, se Înscrie, În septembrie 1941
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
a fi modele umane care să fie popularizate pe scară largă pentru a fi urmate de tânăra generație, așa cum s-a Întâmplat În alte țări, care-și conservă cu tenacitate valorile, nu numai că e trecută sub tăcere, dar e stigmatizată și chiar pusă la zid de politicienii de azi. Acești politicieni, nu numai că nu Înțeleg destine precum cele ale celor care s-au jertfit În temniță pentru un ideal, dar le și Înfierează, le pun la zid, născocesc legi
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
aceeași ocazie, evreii erau prezentați ca un termen de comparație a răului: „Judecătorul este român, dar este mai rău decât evreul, pentru că este șperțar”2. Este frapant cât de ușor au fost preluate de către comuniști clișeele tradiționale antisemite. Evreii sunt stigmatizați ca speculanți, gheșeftari și mai ales paraziți, formule tipice ale antisemitismului tradițional. Luările de cuvânt În diverse foruri oglindesc o evidentă lipsă de simpatie pentru populația evreiască. Vorbind de evrei se subliniază, cu voită tentă de generalizare: „...merg la țară
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
la fel ca și cum lumea ficțiunilor și a convențiilor ar reprezenta realitatea ultimă. Ca și cum ar fi răspunzători de actele lor sau de cele care li se atribuie. Ca și cum nevinovații ar fi vinovați în vreme ce fiecare dintre ei ar putea răspunde acuzatorului care stigmatizează repetîndu-i "tu ești vinovat" prin replica dată lui Oedip de Tirezias: "Tu care mă acuzi și care te crezi nevinovat chiar tu ești, o, minune, cel vinovat. Cel pe care-l urmărești nu este altul decît tu însuți". O astfel
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
informațiilor, dar și de capacitățile manageriale ale cadrului didactic. Cauzele e bine să fie explorate multicriterial, iar investigația în ansamblu să nu capete aspectul unei anchete polițienești. Rolul cadrului didactic nu este de a culpabiliza, de a blama, de a stigmatiza persoanele și faptele, ci de a accentua ideea de cooperare în rezolvarea crizei. E bine să fie accentuate elementele cu valoare de liant, ceea ce unește și elementele stabile, fapt care conduce la echilibru. 6.2.3. Deciziatc " 6.2.3
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]
-
o excepție în cazul de față. Ioanide nu scotea o vorbă despre evenimentele diurne și nu făcea aluzie la persoane din afară. Totuși, în grupuri se recapitulau toate anecdotele zilei. - Pomponescu, spunea Gulimănescu, iese numai noaptea,pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat, răspundea Smărăndache. Conțescuse simte din ce în ce mai bine. Într-o noapte, lustrele începură să se clatine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care nu-i privesc și asupra cărora nu au nicio putere. Ei sunt invitați să devină niște actori imaginari pe scena raporturilor țesute între instituțiile statale și municipale, între asociațiile locale și o populație redusă la starea de spectator, dar stigmatizată în pasivitatea ei și îndemnată să-și manifeste interesul. Interacțiunile care se desfășoară în acest cadru au într-adevăr ca obiect de interes major, declinat diferit de actori în funcție de poziția lor, "mobilizarea" și "participarea" inexistente ale populației cartierului. Această neliniște
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
privirea științei. Ce ignorant ar trebui să numim pe Kant, care se contrazice câteodată, care dă câte două definiții despre un lucru din care nici una nu-i bună, ba se esclud... C-un cuvânt orice neconsecuență în gândire ar trebui stigmatizată drept neștiință. Dacă învățătura l-ar garanta pe cineva contra erorilor de judecată, atuncea pe de o parte n-ar mai fi dispute între oameni învățați, iar pe de altă parte, dacă învățătura ar fi condiția judecății, oamenii neînvățați n-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
format pe tăcute, ca să vie să voteze contra lui Slavici ș-a lui Eminescu, cari se țin de școala lui Maiorescu. Pentru sara ședinței a doua Comitetul latent și-au procurat din România jurnale umoristice și serioase unde Maiorescu era stigmatizat ca persoană publică și privată, pentru sara alegerei au fost inventate mici calomnii adhoc, așa d. es. că Maiorescu ar fi delapidat averea Junimei, că a abuzat de încrederea ei și că în urmă ar fi fugit din România cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
publice, termenul de "violență" este mereu utilizat ca simbol prin excelență capabil să înglobeze tot ce e rău și reprehensibil. Este asociat cu crima, cu omuciderea, cu tortura și cu alte acte blamabile. Situațiile conflictuale sunt o ocazie de a stigmatiza violența adversarului și de a prezenta acțiunea ca o formă de legitimă apărare. Această noțiune implică pericolul de a vedea învârtindu-se în continuare "caruselul crimei". Kutchinsky înțelegea prin asta că anumite forțe prezente în societate interacționează pentru a da
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
văd în familie marea cauză a violenței școlare: "Familia este așadar principala instituție acuzată pentru incapacitatea de a-și asuma educația copiilor și pentru raporturile de violență care se produc". Putem fi scârbiți sau seduși de simplitatea acestor analize care stigmatizează câteva categorii de vinovați, evitând să privească mai departe. Fie că-i vina pedagogilor sau a părinților, civilizația geme în fața barbariei care renaște în sălile de clase. Va trebui totuși să răspundem: joacă pedagogia un rol în geneza violenței? Cât
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
copil sau un adolescent să dezvolte tulburări emoționale ori de comportament. Această abordare, contrar unei critici ce-i este adusă frecvent, nu este una deterministă, dimpotrivă, ea s-a dezvoltat (Lazarus și Folkman, 1984) ca reacție împotriva simplismului monocauzal care stigmatizează anumite populații (femeile monoparentale, imigranții, copiii cu părinți divorțați etc.), chiar dacă uzul ei în gândirea comună deformează în mod deosebit rezultatele acestei căi de cercetare, reducând-o la același simplism. În fapt, sprijinindu-se pe un model tranzacțional, această abordare
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
al., 1992, p. 3). Este totuși o cale majoră în Canada și America de Nord în elaborarea politicilor publice de prevenție. Ideea e simplă: dacă violența poate fi prezisă (ca risc potențial), atunci poate fi prevenită, deconstruită. Nu e vorba de a stigmatiza pentru a închide, ci de a identifica pentru a preveni, ceea ce nu-i totuși același lucru. Există multe sinteze despre rezultatele cercetările care au urmărit să identifice factorii de risc (Olweus, 1980; Fortin și Bigras, 1996; Dumas, 1999, p. 262
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
în interiorul țărilor, inclusiv al celor dezvoltate, va împinge spre violență un număr mare de școli și de zone urbane. Cum spune Bourdieu (1997), violența celor dominați este reproducerea unei violențe sociale de dominare. Nu-i vorba așadar de a-i stigmatiza pe "săraci" sau de a înrădăcina violența lor, ci de a sublinia că violența este o construcție socială, care nu poate fi deconstruită decât social. Ea devine o problemă globală, într-o lume din ce în ce mai interdependentă. Acestă situație este cu atât
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unii devianți sunt oameni adaptați nesatisfăcător, a căror acțiuni impulsive, ura care îi domină și necesitățile emoționale îi implică într-un conflict continuu. Evident că astfel de oameni contribuie la crearea problemelor sociale. Alți devianți devin problemă când ei sunt stigmatizați de o societate care insistă pe etichetarea comportamentului acestora. În sfârșit, pattern-urile subculturilor deviante sunt inevitabile în societățile complexe. În aplicarea abordării devianței personale pentru analiza problemelor sociale trebuie să punem întrebările următoare: * Ce persoane și grupuri deviante sunt
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
nu ar mai fi nevoite să se gândească la ce ar trebui să mănânce. 50% dintre bărbați au notat că ar trebui să „acorde mai mare atenție” hranei lor. Potrivit cercetătorilor, bărbații „bagatelizează” interesul pentru caracterul sănătos al hranei și stigmatizează acest tip de comportament prin cuvântul „sissy”, care s-ar putea traduce prin „efeminat” sau „tipicar” în franceză. Idealul masculin este suficient de puternic pentru a descuraja comportamentele legate de accesul la și acțiunea în acord cu informațiile alimentare, ca
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
ridicat în comparație cu cel al formelor extreme atât deficitare cât și productive. 3. aceasta duce la relativizarea informațiilor neurofiziologice și tomodensitometrice, valoarea prognostică a deficitelor psihologice și a "atrofiilor" localizate rămânând a fi demonstrată în continuare. Acești markeri care stigmatizează o formă presupus organică a schizofreniei reiau cu argumentele științifice noțiunea clasic de demenț precoce cu toate conotațiile peiorative ale evoluțiilor azilare anterioare. Perspectiva aceasta, a unei deteriorări interioare și afective inexorabile, va duce la excluderea din câmpul terapeutic comun
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
să combatem scepticismul terapeutic, opinia care consideră că maladia mintală este incurabilă. În al treilea rând, trebuie să luptăm împotriva mentalităților care apreciază pe bolnavul schizofren ca un simbol al Răului ("nebun") și ca un rebut social. Aceste concepții greșite stigmatizează suferința schizofrenă și generează atitudini de respingere și de expulzare a insului bolnav în afara colectivităților profesionale și sociale” ({t. Nica-Udangiu, Lidia Nica-Udangiu, 1985). 3.3. Reabilitarea. Tratamentul pacienților cu schizofrenie nu poate fi luat în discuție și aplicat decât dacă
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de mișcarea centripetă ce apropie de noi tot ceea ce raționaliștii, expulzaseră, refulaseră: sexualitate și folie, inconștient și univers colonizat, muncă proletară și experiență feminină" (A.Touraine, 1994:201). Este o reconfigurare a lumii, marcată de întoarcerea a tot ceea ce fusese stigmatizat (popular culture alături de high culture, numeroase contraculturi alături de cultura dominantă), reschematizare și reapro-priere realizată și printr-o acțiune semiotică recuperatoare (de la narațiunea mediatică la identitatea narativă a individului și comunității, de la efectul fatic al comunicării publicitare sau politice la retorica
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
facă dis tincția dintre plăcere și dragoste. Pretinde că o iubește pe Monique dar, concomitent, are nevoie de plăcerea carnală pe care i-o oferă bărbații. Și este curios să afle natura sa sexuală. Recunoaște că decizia lui îl va stigmatiza drept un neconformist crud; dar, deși luptă împotriva acestui lucru, în final preferă integritatea moralității sale interioare și comite un act radical își părăsește nevasta și copilul. Niciodată nu am crezut, nici chiar în momentele de abandon total, că situația
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]