1,282 matches
-
apărut în fața Curții de Jurați a Tribunalului Ilfov la data de 7 iunie și a fost pus în libertate, iar populația din București a ieșit pe străzi să celebreze sentința. Între 25 martie și 30 iunie 1876 este redactor la "Stindardul", ziar politic, literar, comercial și științific, al cărui director era Pantazi Ghica, iar în funcția de redactor l-a urmat Bonifaciu Florescu. În paginile cotidianului va publica, printre altele, traduceri din Lamartine, nuvela "Cârjaliul" și piesa de teatru "Gemenii". În
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
un nou număr din "Literatorul". În octombrie scrie articolul "La germanisation de la Roumanie" în "L'Express-Orient", foaia ambasadei țariste din București, iar în noiembrie scoate unicul număr din "Revista independentă". Publică nuvela "Dramă banală". La 6 martie 1888 scoate bisăptămânalul "Stindardul țărei", ziar conservator scos cu sprijinul lui N. Blaremberg. După zece numere, ziarul dispare și scoate "Straja țărei" în vara lui 1889 împreună cu Ștefan Vlădescu, purtând subtitlul: "Organ liberal-conservator", cuvinte cu care Blamberg își denumea gruparea sa disidentă, ruptă din
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
Influența elenică asupra lor, care i-a determinat să-și schimbe limba și tradițiile, este mai ales bisericeasă și crește în secolul al XVIII-lea. Începea atunci lupta ortodocșilor greci pentru emancipare, și biserica încerca să adune toți credincioșii sub stindardul elenismului ortodox. Sub amenințarea anatemizării, misionarul grec Kosmas Aitolos (1714-1779) susținea ca aromânii trebuie să vorbească grecește "limba bisericii noastre". Biserica greacă a luat sub "aripa" ei peste 100 de școli în nordul și vestul Greciei de azi, atunci parte
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
sau principes era format din 120 de soldați, iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. În scopuri administrative, manipulul era împărțit în două centurii conduse de un centurion, sprijinit de un "optio" (locțiitor), un "signifier" (purtătorul stindardului) și un "tesserarius" (comandantul gărzii). Alte unități noi, "rorarii, accensii" și "leves" reprezentau ceea ce odată fuseseră a treia, a patra și a cincea clasă în sistemul falangei. Tactica de luptă era următoarea: "hastat" provocau inamicul la luptă. În cazul în
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
recrutate în legiuni organizate la fel. Multe aspecte ale miliției s-au păstrat, însă noile unități semiprofesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul unei legiuni au
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
asigura existența, au organizat un atelier de covoare tradiționale românești. Deoarece Biserica Ortodoxă Română de Stil Vechi dispunea de puțini preoți, ca urmare a faptului că timp de 30 ani nu s-au efectuat hirotoniri care să ducă mai înainte stindardul luptei pentru credința ortodoxă, a fost contactat arhiereul Galaction Cordun din București, care își exprimase mai demult afinitățile pentru stilul vechi, fapt ce îi adusese și o condamnare pe timpul ocupației germane din primul război mondial. În anul 1955, a fost
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
plecarea spre Iași pentru a se încadra în Armata Română, membrii "Corpului de Voluntari" au luat hotărârea de a confecționa mai multe drapele tricolore, pe care au fost inscripționate cuvintele „Trăiască România Mare”. Au existat în total șapte astfel de stindarde, cea mai mare parte dintre aceste drapele fiind în prezent, distruse. Ultimul dintre acestea - existent în România, a fost adus în țară de către soldatul bănățean Dimitrie Lăzărel-Lăzărescu din Belinț și a fost donat, inițial bisericii din satul natal, actualmente fiind
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Luca Marenzio, „"Te duci, iubito"” de Filippo Azzaiolo, „"Cântecul pescarului"” de Dumitru Chiriac, „"Tinerii din țara-ntreagă"” de Mircea Neagu, „"Mama"” de G.D. Kiriac, „"Sârba pe loc"” de Gheorghe Danga, „"Răsunet de la Crișana"” de Ion Vidu, „"Visul marilor străbuni"”, „"Românie, stindard de libertate"”, versuri de prof. Iulian Suciu, muzica de Ioan Chezan, prelucrarea folclorică „"Cucule, de unde vii?"” aparținând profesorului și dirijorului Ioan Chezan, distinsă cu premiul II la faza republicană a Festivalului „Cântarea României”. Abordarea creației corale românești în ipostaza ei
Camerata Academica Porolissensis () [Corola-website/Science/329763_a_331092]
-
din mediul familiei lui Osman, cunoscându-l pe Šayḫ Ede Balī, socrul lui Osman. (eponimul dinastiei otomane). În primele secole ale Imperiului Otoman, sultanii au menținut legături strânse cu membrii ordinului Bektași. Astfel Murad II este cel care a făurit stindardul sanctuarului fondatorului ordinului, din 1600 de piese de aur, în timp ce Bayazid II a recondiționat acoperișul acestui sanctuar. În timpul lui Selim I (1512-1520), lăcașul central este închis, ca urmare a influenței tot mai puternice a doctrinei heterodoxe a Kɪzɪlbașilor, fiind redeschis
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
importantă a omenirii. afirmă că "omul este cel mai puternic transformator al forțelor cosmice", că el este "o parte (componentă) a energiei cosmice, o parte a stihiilor, o parte a Rațiunii Cosmice, o parte a conștiinței materiei superioare". II Seria "Stindardele Orientului" Nicolai Constantinovici Roerich Principala sarcină a evoluției constă în înnobilarea (spiritualizarea) materiei prin rafinarea energeticii ei. Materia e rafinată de spirit, care este o energetică fină, de o înaltă vibrație. Materia este spirit cristalizat, spiritul este materie sublimată. În
Etica Vie () [Corola-website/Science/319728_a_321057]
-
mărturii care descriu rolul UPA în masacrarea evreilor ucraineni în timpul ocupației germane. Este greu de identificat numărul exact de evrei care ar fi fost uciși de activiștii UPA, de militarii ucraineni sau de unitățile paramilitare care au luptat sub diferite stindarde („Poliția auxiliară ucraineană”, „Serviciile de securitate Bandera”), UPA sau diferiți luptători care au migrat între aceste organizații. În cadrul celui de-al doilea Congres General al Organizației Naționaliștilor Ucraineni de la Harkov din aprilie 1941 se declara: „Evreii din URSS [sunt] cei
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
în a cărei componență intrau Delta Dunării, Insula Șerpilor și Dobrogea de nord, frontiera cu Bulgaria urmând a fi stabilită ulterior (1880) de către o comisie internațională. Poziția categorică a delegației țariste, lesne de înțeles prin prisma intereselor sale urmărite sub stindardul panslavismului, a respins intenția puterilor europene de a stabili frontiera Dobrogei la apus de Silistra și de capul Caliacra, traseul definitiv al frontierei româno-bulgare pornind de la est de Silistra (fortul "„Arabtabia”") până la sud de Mangalia (între cătunele "„Ofidaki”" și "„Limanaki
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
confirmată de decizia de a trimite în luptă Garda Imperială Rusă; Marele Duce Constantin, fratele țarului Alexandru, a comandat Garda și a contraatacat în secțiunea câmpului de luptă a lui Vandamme, forțând un efort sângeros și singura pierdere a vreunui stindard francez în bătălie (nefericita victimă a fost un batalion al Regimentului al 4-lea de Linie). Simțind gravitatea problemei, Napoleon a ordonat propriei sale cavalerii de Gardă să înainteze. Acești oameni i-au pulverizat pe omologii lor ruși, însă cu
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
armată de 73.000, adică 37% din efectivele lor. Francezii au pierdut în jur de 5.000 dintr-o forță de 65.000, reprezentând aproape 8% din efectivele lor. Aliații au pierdut de asemenea 180 de tunuri și 50 de stindarde. Victoria a fost întâmpinată cu uimire totală și delir la Paris, unde numai cu câteva zile înainte națiunea se afla în pragul colapsului financiar. Napoleon i-a scris Josephinei: „"Am învins armata austro-rusă comandată de doi împărați. Sunt puțin obosit
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
să se predea, dacă situația scăpa de sub control. Alexius, temându-se că luptătorii cruciați vor jefui Niceea și o vor distruge, a aceeptat în secret predarea orașului; cruciații s-au trezit în dimineața de 19 iunie, 1097 și au văzut stindardele bizantine fluturând pe zidurile cetății. Nu li s-a permis să ia pradă din oraș, și accesul în oraș era redus la mici cete escortate. Această situație a dus la o creștere a tensiunilor dintre cruciați și bizantini. Cruciații au
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Dandolo conducea asaltul pe mare. Loviturile bombardelor, tirul arbaletelor, strigătul lăncierilor, ale luptătorilor, care cu sabia în mână propteau scările de zid se aruncau asupra grecilor, făceau un tumult de nedescris; pământul și marea păreau că se scufundă. Galera purtând stindardul sfântului Marco a fost trasă la țărm. Din ea a sărit Enrico Dandolo gata de luptă. Alte zeci de corăbii venețiene, văzându-și conducătorul în primejdie, i-au venit în ajutor. În toiul încăierării cineva a strigat arătând spre un
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
la țărm. Din ea a sărit Enrico Dandolo gata de luptă. Alte zeci de corăbii venețiene, văzându-și conducătorul în primejdie, i-au venit în ajutor. În toiul încăierării cineva a strigat arătând spre un turn. Deasupra lui fâlfâia liniștit stindardul sfântului Marco. Nimeni nu văzuse cine și când îl înfipsese acolo. Momentul însă a fost decisiv. Grecii derutați au luat-o la fugă, porțile au fost deschise și orașul cucerit. O ultimă rezistență a împăratului în dreptul porților Blacherne a fost
Alexios al III-lea Angelos () [Corola-website/Science/316367_a_317696]
-
sau principes era format din 120 de soldați, iar un manipul de triarii avea un efectiv 60 de oameni. În scopuri administrative, manipulul era împărțit în două centurii conduse de un centurion, sprijinit de un "optio" (locțiitor), un "signifier" (purtătorul stindardului) și un "tesserarius" (comandantul gărzii). Alte unități noi, "rorarii, accensii" și "leves" reprezentau ceea ce odată fuseseră a treia, a patra și a cincea clasă în sistemul falangei. Tactica de luptă era următoarea: "hastat" provocau inamicul la luptă. În cazul în
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
recrutate în legiuni organizate la fel. Multe aspecte ale miliției s-au păstrat, însă noile unități semi-profesioniste sau profesioniste erau diferite din punct de vedere al tacticii. Marius a oferit stimulente speciale pentru veterani. În trecut, fiecare legiune avea cinci stindarde, însă Marius a dat fiecărei legiuni o acvilă de argint. Soldații primeau arme, armură și haine de la stat. Aceștia au devenit legați de propriile legiuni, iar Caesar a profitat de mândria legiunilor și rivalitatea dintre ele. În cadrul unei legiuni au
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
nu era pus direct peste tunică. O sursă târzie numește acest veșmânt thoramachus, iar altă sursă subarnalis. Lorica squamata era folosită uneori de către legionari și apare uneori pe metopele de la Adamclisi. Aceasta mai aare și pe reprezentări ale purtătorilor de stindarde, muzicienilor, trupelor de cavalerie, chiar și în trupele auxiliare de infanterie. Spre deosebire de lorica hamata, lorica squamata se strica mai repede., de aceea arheologii au descoperit mai multe plăcuțe separate. Această armură erau confecționată de obicei dintr-un aliaj din cupru
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Unii comandanți apar de trei ori pe unele altare, precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Tertullian considera că venerarea stindardelor de către soldați echivala cu un cult religios. Romanii în general, au reușit să să încorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
precum Maenius Agrippa, iar Postumius Acilianus apare doar pe două. Este posibil ca unele altare să fi fost închinate anula, pentru binele împăratului, ca la Dura Europos. Existau zile în care stindardele erau împodobite oficial, iar Tertullian considera că venerarea stindardelor de către soldați echivala cu un cult religios. Romanii în general, au reușit să să încorporeze cultele cu care au venit în contact. Existau de multe ori altare închinate mai multor zeități. La Housesteads, a fost descoperit un latar ridicat dintr-
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
Haakon a trebuit să poarte o luptă acerbă la Avaldsnes împotriva fiilor lui Eric. Bătălia ar fi fost la Bloodheights (Blodheia), regiunea primind acest nume în urma acestui eveniment. Haakon a câștigat bătălia de la Rastarkalv (aproape de Frei) în 955. Prin plasare stindardelor de-a lungul creastei, a dat impresia că armata sa era mai mare decât părea în realitate. El a reușit să-i păcălească pe fii lui Eric și să creadă că aceștia sunt depășiți numeric. Danezii au încercat să fugă
Haakon I al Norvegiei () [Corola-website/Science/331146_a_332475]
-
la hidrocentralele: Argeș, Lotru și Someș. Fiind pensionat de boală, după 11 cereri respinse, a primit în aprilie 1978 pașaport de turist și a rămas ca azilant politic la München, în Republica Federală Germania.<BR> A debutat ca ziarist la "Stindardul", periodic înființat și condus de Ion V. Emilian în perioada 1959-1985. A scris în același timp și pentru "Curierul" din Los Angeles, condus de Gabriel Bălănescu. În octombrie 1985 a început publicarea ziarului său propriu, "Stindardul Românilor" (apărut în perioada
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]
-
debutat ca ziarist la "Stindardul", periodic înființat și condus de Ion V. Emilian în perioada 1959-1985. A scris în același timp și pentru "Curierul" din Los Angeles, condus de Gabriel Bălănescu. În octombrie 1985 a început publicarea ziarului său propriu, "Stindardul Românilor" (apărut în perioada 1985-1988).<BR> După mai multe încercări la Paris și Montreal de a uni exilul românesc, a încetat din viață la în august 1996 la München. Conform dorinței sale, urna i-a fost depusă la Cimitirul Ghencea
Ion Pantazi () [Corola-website/Science/298759_a_300088]