1,094 matches
-
trăiește senin sublimul suferinței. Am continuat apoi cu Sfânta Liturghie de a doua zi, urmată de o procesiune la o troiță din sat, unde aveam să descopăr fără echivoc că suntem urmașii dacilor, de vreme ce pe o poartă tradițională tronează încă stindardul lor imemorial. Ca să descopăr la întoacere sculptați pe o alta Craii de la Răsărit, ca niște ciobani mioritici, rostind moroșenește, cu mândrie: "Am fo și o si". La cumpăna serii am ascultat colindele copilelor din sat în pragul bisericii și în
MARAMUREŞ, O ICOANĂ VIE A SPIRITUALITĂŢII AUTENTICE, STRĂMOŞEŞTI ŞI ROMÂNEŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1767 din 02 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342813_a_344142]
-
produsul unui viol, săvârșit de nimeni altul decât protectorul lui - șeful de post Viorel, asupra Ioanei, mama sa. Autorul nu va ezita să aprindă lumina speranței, îndepărtând urma norilor negri, de pe cerul și din sufletul celei ce ar putea reprezenta stindardul victimelor violului. Ele trebuie să știe că viața trebuie și poate fi trăită și după un astfel de episod. Iar noi să milităm pentru pedepsirea celor vinovați. Ei nu sunt „victime traumatizate”, ei sunt agresorii. Nu pot să închei decât
DESTINE ÎNTRETĂIATE PE O FRESCĂ DE VIAŢĂ FĂRĂ CULORI. de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343973_a_345302]
-
nu te teme, sunt cu tine Tu doar păstrează-mă, -n gând, Voi ști, când îmi vei da - de știre Fiind legați- pe veci, de un cuvânt. Nu trebuie să-îl rostesc la lume Și nici să-l port ca un stindard, Doar bucurăte de el, ca mine Găsindu-ne mereu, ca un Ricard. Eu nu ascult la gura lumii Căci știu, că nu e voitoare, Și poartă vorbele, zurlii Deși mereu, e o neștiutoare. Referință Bibliografică: Doar un cuvânt, / Mihai Vâlvă
DOAR UN CUVÂNT, de MIHAI VÂLVĂ în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344047_a_345376]
-
linii care figurează imaginea unui lup imens, având gura deschisă, ca atunci când se aruncă asupra prăzii. Capul lupului este în Munții Apuseni, iar coada coboară până în apropiere de Pietroșița, în judetul Dâmbovița, traiectul trimițând, prin conexiune la prezența lupului pe stindardul de luptă al dacilor. Întrebarea logică este dacă aceste tuneluri subterane au fost făcute de mâna oamenilor sau dacă au fost doar descoperite și folosite de oameni? Deocamdată, nu are cine să răspundă. Poate doar misticii, care au avut curajul
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
nu te teme, sunt cu tine Tu doar păstrează-mă, -n gând, Voi ști, când îmi vei da - de știre Fiind legați- pe veci, de un cuvânt. Nu trebuie să-îl rostesc la lume Și nici să-l port ca un stindard, Doar bucurăte de el, ca mine Găsindu-ne mereu, ca un Ricard. Eu nu ascult la gura lumii Căci știu, că nu e voitoare, Și poartă vorbele, zurlii Deși mereu, e o neștiutoare. Citește mai mult Doar un cuvânt,Mihai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
cuvânt,Mihai VâlvăAzi nu te teme, sunt cu tineTu doar păstrează-mă, -n gând,Voi ști, când îmi vei da - de știreFiind legați- pe veci, de un cuvânt.Nu trebuie să-îl rostesc la lumeși nici să-l port ca un stindard,Doar bucurăte de el, ca mineGăsindu-ne mereu, ca un Ricard.Eu nu ascult la gura lumiiCăci știu, că nu e voitoare,Și poartă vorbele, zurliiDeși mereu, e o neștiutoare.... II. LUI MOISE,, de Mihai Vâlvă , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/344078_a_345407]
-
veșnice. În răstimpul cât a fost închis, venea mama la noi în locul lui plângând tot timpul. Să fi auzit cineva blestemele bunicii. “Să-i ardă focul și para și să se înroșească ca racii fierți, așa cum le este culoarea, la stindardul[21 - Steag, drapel] lor de anticriști”[ - Aici cu referire la Hristos]. Dacă îmi aduc aminte la ce perora bunica de supărare cred că nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de blestem, la acea vârstă centenară. Până la urmă
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343105_a_344434]
-
aveau un efect tonic. Unii s-au cățărat chiar și pe Capelă. Atmosferă este extrem de tensionată ți zgomotoasă, mulțimea se mișcă, face "valuri". Se și fluiera (chiar în biserică!) La ora 13:30 au venit ierarhii, care înconjoară biserică cu stindardele bisericești, cu prapurii, de câteva ori. Apoi, Patriarhul este dezbrăcat și rămâne într-o cămașă albă, știm asta din relatări, noi nu vedem nimic, totul pare - chiar este - difuz. Deja au început să sclipească blitzurile aparatelor foto, care sporesc starea
SFÂNTA LUMINĂ CRISTICĂ de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378398_a_379727]
-
ochii obosiți de atâta praf al uitării și să le facă icoană în casa ei. În versuri muzicale, scrise pentru a fi reținute la prima citire, ne plimbă între atom și univers, între sabia dreptății și iubirea de neam, ridicând stindardul Unirii cu slove pline de emoție, spre a trezi din amorțeală împietrirea și ignoranța, sau să dea deliciu de recunoaștere personală celor care vibrează ca și ea. Redau mai jos fragmente din galeria Virginiei Vini Popescu: Să ne unim din
O CRONICĂ MINUȚIOASĂ DE RESTAURARE A VALORILOR NAȚIONALE de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378522_a_379851]
-
veșnice. În răstimpul cât a fost închis, venea mama la noi în locul lui plângând tot timpul. Să fi auzit cineva blestemele bunicii. “Să-i ardă focul și para și să se înroșească ca racii fierți, așa cum le este culoarea, la stindardul[21 - Steag, drapel] lor de anticriști”[ - Aici cu referire la Hristos]. Dacă îmi aduc aminte la ce perora bunica de supărare cred că nimeni nu s-ar fi dorit în atenția sa de blestem, la acea vârstă centenară. Până la urmă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381745_a_383074]
-
BATE VÂNT-VESTIREA demonstrativ - tot bate vânt-vestirea de parcă nu am ști și singuri să plecăm: el - vântul - simulează-afar' poftirea din casa noastră-n care deranjăm și bate - bate vântul de dispreț: atâtea veri omise și ratate... duhoarea sfântă-a porcului mistreț - stindard alunecării: prost - în frate din lumea pălmuitului pe față spre lumea lirică a umilirii spre o metaforă-a scuipării de paiață fără discriminări ori jene-ale răstirii ...plecăm - plecăm - mai strângeți vânturi - ploi fiți economi: căci după noi - urmăm...tot noi
POEME DE TOAMNĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380563_a_381892]
-
românesc din provincia de peste Prut, apărut la Chișinău în urmă cu 100 de ani, în mai 1906, și care se numea, cum altfel, Basarabia.” (Sergiu C. Roșca, Basarabia, Pământul Misiunii Noastre. Ed. Universitară, București-2006, p. 5) Un înflăcărat purtător al stindardului privind Înfăptuirea Unității Neamului din rândul Clerului ortodox basarabean a fost protoiereul Constantin Popovici, care a trezit conștiința poporului și simțămintele fierbinți românești prin intermediul prețioasei reviste românești <>, pe care cu mult zel de la apariția ei din 1908 o conducea admirabil
BISERICA ORTODOXĂ BASARABEANĂ-ÎNFĂPTUITOARE A MARII UNIRI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379265_a_380594]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > STINDARD Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017 Toate Articolele Autorului A înflorit țară în februarie! Străzi centale aburinde de voci în zi și noapte se ridică cu demnitate, cu abur, cu durere, din piepturi curate
STINDARD de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381015_a_382344]
-
oraș în piață și strigă curajoși stop aroganță, prefăcătoria, vrem o orânduire dreaptă, într-o țară civilizată Licăr de speranța sub statornicie, neclintire, în iubire, în cinstire steagul ridicat de sute de mii de oameni luminat! foto: internet Referință Bibliografică: Stindard / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2235, Anul VII, 12 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
STINDARD de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381015_a_382344]
-
în care eu trăiesc, gândesc, visez și iubesc într-o libertate deplină pentru împlinirea spiritelor noastre în timpul absolut, spre luarea aminte, cu bucurie, a oamenilor cum că noi am fost cei doi din „Legendă”, care am purtat prin veșnicia lumii stindardul victorios al iubirii. Poezia ce o creez este oglindă lumii noastre în care ne recunoaștem reciproc prezenta cu tot ce avem în noi mai nobil și mai profund consemnat de întâmplările și evenimentele ce au avut loc de când Dumnezeu te-
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
în care eu trăiesc, gândesc, visez și iubesc într-o libertate deplină pentru împlinirea spiritelor noastre în timpul absolut, spre luarea aminte, cu bucurie, a oamenilor cum că noi am fost cei doi din „Legendă”, care am purtat prin veșnicia lumii stindardul victorios al iubirii. Poezia ce o creez este oglindă lumii noastre în care ne recunoaștem reciproc prezenta cu tot ce avem în noi mai nobil și mai profund consemnat de întâmplările și evenimentele ce au avut loc de când Dumnezeu te-
MIOARA TIMOFTE [Corola-blog/BlogPost/380995_a_382324]
-
nu vă îmbulziți,ajunge la toți,doar, cu adevărat,e musai să ...o doriți!Nu vă speriați, nu costă,nu are preț, cine de altfel ar puteasă îi stabilească o valoare,oricât de tare s-ar crede în evaluare...... VIII. STINDARD, de Lia Zidaru , publicat în Ediția nr. 2235 din 12 februarie 2017. A înflorit țară în februarie! Străzi centale aburinde de voci în zi și noapte se ridică cu demnitate, cu abur, cu durere, din piepturi curate și pure, renăscute
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381027_a_382356]
-
și nemuritor și aruncați în malaxorul mlaștinei deznădejdii, de către jivinele întunericului ateist, care au supt ură la sânul proletariatului internaționalist. Lupta eroilor dacoromâni naționaliști-creștini fiind ostășească și dreaptă, luptând sub Flamura strămoșească a Cerului: în Crez, în Cruce și în Stindard, după zeci de căderi au urmat sute de înălțări, după sute de potigniri au urmat mii de salturi, după mii de frângeri au urmat sute de mii de biruințe. Citește mai mult „Eroul neamului românesc este fără îndoialăcel care trăiește
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
și nemuritor și aruncați în malaxorul mlaștinei deznădejdii, de către jivinele întunericului ateist, care au supt ură la sânul proletariatului internaționalist.Lupta eroilor dacoromâni naționaliști-creștini fiind ostășească și dreaptă, luptând sub Flamura strămoșească a Cerului: în Crez, în Cruce și în Stindard, după zeci de căderi au urmat sute de înălțări, după sute de potigniri au urmat mii de salturi, după mii de frângeri au urmat sute de mii de biruințe.... IX. GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU - ROMÂNUL E O ROCĂ DIN VEȘNICII CARPAȚI
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat, În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș, Și bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș. Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona, Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma, Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi, De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi. Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii, Și ochii negri, si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
Un alt pământ de undeva și-un val de nimeni admirat,În ploaie, gustul verii rupe ultimul frunzet pătimaș,Si bolta pare, că se umple, cu toamnă rece din oraș.Pe străzi, copacii se aprind în mers de hora monotona,Stindarde-n frunze brumarii au calea lor neuniforma,Se duc în întuneric jalnic, când în amurg e solul vechi,De toamnă și de vorbe calde, venite încă la priveghi.Priveghiul frunzelor se naște în Templul toamnei ruginii,Și ochii negri, si
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
de la Arminius evitaseră orice luptă deschisă, ca mai apoi, odată cu venirea iernii, și unii și alții să se retragă dincolo de limesuri. După aceste fapte, și profitând de câțiva ani de acalmie, Arminius încercase să unifice triburile germanice sub un singur stindard, ca mai apoi să le poată îndrepta împotriva Romei dorind să dea o lovitură mortală imperiului pe care el credea că îl poate distruge, însă acest joc de alianțe nu îi reuși și își atrase mulți dușmani chiar printre aliații
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
în care eu trăiesc, gândesc, visez și iubesc într-o libertate deplină pentru împlinirea spiritelor noastre în timpul absolut, spre luarea aminte, cu bucurie, a oamenilor cum că noi am fost cei doi din „Legendă”, care am purtat prin veșnicia lumii stindardul victorios al iubirii. Poezia ce o creez este oglinda lumii noastre în care ne recunoaștem reciproc prezența cu tot ce avem în noi mai nobil și mai profund consemnat de întâmplările și evenimentele ce au avut loc de când Dumnezeu te-
de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380994_a_382323]
-
VINO, TE POCĂIEȘTE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 1571 din 20 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Îmi țin amaru-n pumnii strânși, Cuprins de suferință... Mi-s ochii triști, mi-s ochii plânși, Dar vreau să-nalț printre învinși, Stindard de biruință. Dorința sfântă de-a sluji Pe-ogoare de credință, Mi-a dat adesea bucurii, Dar și durere, lacrimi mii, Rănind a mea ființă. Aș vrea să tac, dar Doamne, Tu, Cunoști ce-ai pus în mine, Când firea
VINO, TE POCĂIEȘTE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374860_a_376189]
-
ce-l aveau de înfăptuit; făceau case necontând ca ei nu aveau una, dar înainte de aceasta și-au construit biserica! Ridicau rapid o casă aducând-o la final, apoi treceau la înfăptuirea celeilalte, însă înainte de toate și-au construit biserica - "stindardul din piatră" a credinței nestrămutate a celor care i-au dat viață cu mic cu mare! Cam rar așa ceva, nu?! Este de fapt o istorie a iubirii, a dăruiri și devotamentului față de o cultură, dictată de credință, și față de valorile
TRECEREA ... (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374820_a_376149]