2,691 matches
-
fost. Trecutul trăiește În noi, nu avem cum să‑l ștergem. Cum visele sunt imaginile acestei lumi și mărturii ale ființării noastre, ne vom Întâlni În vis: Îngenuncheați lângă godinul Îndesat cu lemne jilave sau chemându‑mă cu o voce stinsă. Atunci mă trezesc, aprind lumina. Căința și durerea se prefac Încet Într‑o duioasă amintire. Stufosul nostru roman atât de pătimaș mi‑a Împlinit viața. Soarta m‑a binecuvântat, nu mai am nevoie de o altă răsplată. Știu că n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
câteva dintre cele mai frumoase fiice ale poporului nostru, care deja trebuie să fi fost siluite fără milă... Se auzi oftatul a doi părinți întristați și, după o nouă pauză, pentru ca aceștia să-și revină, Hiro Tavaeárii continua cu glas stins: Avem în fața două opțiuni: prima, să ne resemnam, să ne reconstruim casele și să încercăm să dăm uitării ce s-a-ntâmplat, convinși fiind că oceanul este imens și că nu există nici o posibilitate de a mai recupera ce ni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Am ajuns să credem că de fapt dormeau, astfel că i-am așezat sub coviltirul de la prova și ne-am continuatdrumul... Ofta încă o dată, inca și mai profund. Tatăl meu a fost printre ultimii care au cedat, murmura cu voce stinsa. A rămas foarte liniștit și cu mâinile încleștate pe cârma, iar atunci când am încercat să i le desfacem, unul din degete i s-a rupt, de parcă ar fi fost o creangă uscată. Îi dăduseră lacrimile, iar ceilalți păstrară tăcerea, respectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-și facă o simplă idee despre forță și dimensiunile unui organ ce putea sfâșia o fată că Purúa, care făcuse dragoste cu majoritatea celor de față, si, după ce le lasă un timp ca să reflecteze, o altă față adaugă cu glas stins: A fost un adevărat coșmar, pentru că ne mai și obligă să asistăm la ceea ce făcea cu prietenele noastre, conștiente fiind că după aceea urmăm noi. În ceea ce mă privește pe mine, vă jur că, dacă n-aș fi fost legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
tinere franțuzoaice. — E o poveste adevărată, le-a spus ea. Fața asta de pe podea e a unei fete care s-a sinucis și a fost pescuită din apă acum mai bine de un secol. Avea aceleași buze albastre. Aceeași ochi stinși, privind fix. Toate Suflătoarele Betty sunt făcute după fața tinerei care s-a aruncat în Sena. N-o să aflăm niciodată dacă s-a sinucis din domnișoaragoste sau din singurătate. Dar detectivii de atunci au luat un mulaj de gips al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
moment va fi mai trist, mai groaznic sau mai tragic. Tot mai mult, ceva și mai rău trebuie să se întâmple. Domnul Whittier a murit de câteva zile sau ore. E greu de spus, de când se ocupă Sora Justițiară cu stinsul și aprinsul luminilor. Noaptea auzim pașii cuiva bocănind grei, un uriaș care coboară scările dinspre hol în întuneric. Totuși, ceva și mai cumplit trebuie să se întâmple. Pentru un procent cât mai mare din piață. Pentru domnișoaramatism. Ceva și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Carol I, nr.35, cod 700506, tel./fax: 0232410427 DANIELA MAXIM REMEMBER EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Mamei mele PROLOG În clipa în care se întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai putea salva. Ascultase tăcută vocea stinsă, încărcată de sentimentul vinovăției, a soțului ei. Simțise, prin telefon, că suferă, regretă, urăște slăbiciunea care-i luase mințile și-l făcuse să greșească. Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și rațiune, fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împlinită. Acceptase faptul că se îndrăgostise, atât de curând de la despărțirea lor, de acest Radu Noia apărut de niciunde, numai în speranța că o nouă relație, puternică și fără pată, îi va împlini speranțele de-o viață. Văzându-i privirea stinsă, obrajii supți și trupul șubred, gârbovit de o durere ascunsă, știu că greșise lăsând-o să plece. Și-ar fi putut lua clipa de răgaz, înainte de a o ierta și alături de ea. Nu trebuia să-i fi făcut jocul. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Noia trebuia să se destăinuie, să-și spovedească păcatul, să se simtă liber. Și încă o dată nu ținu cont de ea. Se opri la primul telefon. Luana ridică receptorul într-un târziu, fără să poată rosti un cuvânt. Vocea lui stinsă îi aduse la cunoștință fărădelegea. O înșelase. Nu se mai putea întoarce acasă. Se va învoi a doua zi de la serviciu și își va lua hainele în lipsa ei. Pleca. Fără nici o altă explicație, fără a spera într-o neașteptată îngăduință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei se opriră în primul local și Luana comandă o sută de grame de Angeli. Nu-i stătea în obicei să bea dar simțea o dorință nebună să uite, să se detașeze de situația încâlcită în care se afla. Privirea stinsă a soțului ei, ochii afundați în orbite, o dăduseră peste cap. O întorcea pe dos și prezența acestui bărbat frumos, atent și îndrăgostit, de care nu se putea ține deoparte, pe care-l implica și obliga să sufere alături de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu te-ai schimbat deloc, ești aceeași... Margaret! — Pa, ne mai vedem noi, Bill! În fundul Încăperii, Într-un colț mai Întunecat, se eliberase o masă cu două scaune. Margaret s-a așezat și a Încercat să se ocupe de becurile stinse. Ținea să fie totul luminat, preferabil de lumina soarelui. Nu pentru că i-ar fi fost cumva teamă de Întuneric, pur și simplu nu-i făcea plăcere, se simțea nemulțumită dacă nu vedea cu limpezime conturul lucrurilor. Ferestrele dădeau spre străzi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ale armatei olandeze să controleze insula. Nu și-au dat prea mare osteneală să pună mâna pe Perdo, pentru că n-avea nici mirodenii, nici lemn de santal. Interesul pentru peticul de pământ acoperit de tufișuri și dominat de un vulcan stins a fost umbrit de constelația insulelor mult mai atractive dimprejur, până ce, spre sfârșitul secolului, descoperirea arborilor Kayu Putih și zvonul că s-ar afla acolo și bogate zăcăminte aurifere au adus iarăși europenii pe acele țărmuri, Însă de data aceasta
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
arăt ceva, a zis Neng și a luat-o la fugă. Dincolo de copaci, pajiștea se deschidea Într-o câmpie pre sărată cu pietre și acoperită ici-colo cu cactuși și cu tufișuri pitice. În depărtare, locul se ridica spre vârful vulcanului stins care domina insula. Neng dispăruse după niște bolovani, iar când Adam a ajuns-o din urmă, se strecurase Într-o grotă de pământ, o groapă la adă post de soare și de ploaie, atât de bine fățuită, Încât părea să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
-i în cap, aici e treabă dichisită bine până la comanda stai. Era soare, era frumos, bătea foarte puțin vântul, câte o frunză cădea cu pocnet pe veranda de lemn. Și dacă n-ar fi fost nuanțele pale, de culoarea aramei stinse ai fi crezut că mai este încă vară. E fain, nu? a întrebat el și a zgâlțâit din genunchi. Cafeaua și-au propus s-o bea mai târziu după o plimbare prin împrejurimi. Păduricea era tânără, plantată de curând. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o strecurătoare pentru roșii. Toate acele mișcări îi creau o dispoziție grozavă, ce plăcut era să fie omul din umbră care se gândește la toate, asta-i crea sentimentul de prospețime, de tinerețe, voia să trăiască de una singură senzațiile stinse, uitate, ale unui început, să se infiltreze în viața celor doi tineri, îi era așa de bine să balanseze, acum se simțea mamă, acum se simțea tânără, copleșită de beția începutului de viață. Până și Trofin, tremurând de emoție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Turcia, zise el, încercând să-i ridice moralul. De fapt de îndată ce-o să decolam. Am eu o vorbă, ca întotdeauna vacanță începe cu primul pahar servit la bordul avionului. Fanny rămase pe gânduri câteva clipe. Apoi spuse cu glas stins: Nu plec. — Poftim? — Nu plec în Turcia. — Ce tot îndrugi acolo? — Se pare că nu-ți dai seama, Creighton, dar e vorba de-o bombă. A murit cea mai celebră femeie din lume. E cea mai tare știre de la... nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
să-l caute prin lăstar. Când m-am întors la cuib, am numărat imediat puii: lipsea unul. Unde e nenea? am întrebat. Nu știm, a zburat! au răspuns ceilalți pui. Pitpalac! Pitpalac!! Pitpalac!!! Din lăstar, mi-a răspuns un glas stins: Piu! Piu! Când l-am văzut, am înțeles că era pierdut, dar mi-am ascuns durerea ca să nu-l deznădăjduiesc. Inima îmi era frântă de durere. De atunci, au început zile triste pentru bietul meu pui; se uita cu ochii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cel puțin, erau de acord asupra acestui punct. Le rămânea doar să vadă cât de profundă era schimbarea și dacă va mai fi ceva de spus după felul În care Iolanda Îi aranja gulerul cămășii sub pulovărul de un roșu stins, destul de vechi de acum, ușor bluzat peste aceiași bine cunoscuți pantaloni pensați din catifea raiată. O promisiune vagă totuși, s-ar fi putut spune, dacă nu ar fi fost și o strângere furișată de mână, delicată, complice, cât o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
siguranță condițiile tranzacției, chelnerii dorm cuminți În picioare, ceilalți au plecat, iar eu m-am săturat să mai stau lipită de peretele ăsta, gata să trec prin el sub apăsarea ta. Scara care duce la mansardă e liberă, iar lumina stinsă. Cu atât mai bine. Eu văd În Întuneric. Ca pisicile. Urcară scara fără ca ea să-și scoată mâna din buzunarul său. Un gest cu care Îl obișnuise Violeta. Ori de câte ori erau singuri În lifturi. Sau pe străduțe Întunecoase. De data asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe scări, cum s-ar fi putut Întâmpla dacă n-ar fi văzut și simțit coapsele calde ale Eleonorei eliberate brusc din chingile Mustangului ei de velur negru, pâlpâind În Întuneric ca o amforă de fildeș. Se mai auzi șuieratul stins al unui fermoar, un țipăt scurt apoi, urmat de un balans insesizabil al mansardei. Ca Într-un cutremur de mică intensitate pe scara Richter cu epicentrul În Vrancea, provocat cum bine se știe de ciocnirea a două plăci tectonice, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Se gândi o clipă. — Eric, chiar am feștelit-o rău de tot? Încercând în continuare să pricep ce spunea, probabil că nedumerirea mi se citea pe față. Și probabil că era genul corect de nedumerire. — Ce să feștelești? Un zâmbet stins traversă rapid chipul lui Scout. — Ascultă. O să fac o plimbare prin depozit, să văd dacă nu găsesc motanul. Îmi trebuie câteva minute de gândire, dar o să mă-ntorc și-atunci promit să-ți spun toată povestea. Ai ceva împotrivă? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în sfârșit la porțile open ale Brăilei. Întinse banii pe gemulețul luminat al farmaciei și-apoi, cu pastila în pumn, făcu în fugă cale întoarsă. Același salt peste garduri, aceleași rafale către același prezent neatins. Căpcăunu ridică privirea de cărbune stins, scoase încet din buzunar o sticlă pe care scria Mătrăgună, luă o înghițitură și-și aruncă trosnind capul pe spate. O secundă, zece și țâșni răcnind în picioare. Fați mai apucă să vadă băncile goale, podeaua ondulând ca o apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
aflată În dușmănie cu fiică-sa din cauza unor pământuri - către Didița, cea cu minte puțină dar cu inimă bună și suflet mare, care deși nu Înțelegea cum un mort se poate mișca În mormânt, cele două-trei lacrimi picurate din ochii stinși ai bunicii sale pe fața ei plină de coșuri, au declanșat un potop de alte lacrimi fierbinți, cutremurându-i sufletul până seara târziu. Copilul urmărea, prin cioburile multicolore, mica sa bogăție câștigată cinstit, cum Soarele Își continua neîntrerupt drumul, rotindu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]