523 matches
-
ceva de ani împreună cu soțul ei, un bogat armator grec, „proprietar de vapoare”, cum își amintește cu reținută mândrie mama. Păstrez două fotografii de-ale ei din anii ’40, făcute în Italia, care mărturisesc ceva din spiritul de aventură al stirpei mele. Tot la etajul I - apartamentele lui Napoleon III. Un lux redundant, inutil: aur, argintărie, mobilier masiv și greu, tapiserii, tavane pictate, candelabre uriașe, plușuri de culoare roșie, oglinzi, multe oglinzi venețiene, vase, console... O ambianță rece și obositoare, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
albaștri mă fixau nemilos. Era gol pușcă, dar n-avea nicio jenă, în sandale de piele legate de glezne. Fața, asemenea întregului corp, îi era rasă. Mi-a sărit în ochi faptul că era bronzat, lucru ciudat la unul din stirpea lui. De obicei se feresc de soarele puternic, deoarece pielea li se înroșește și li se irită. Îmi aduc aminte cuvânt cu cuvânt primul nostru dialog. - Nu știi că vipera este un animal sacru? Mi-a vorbit fără să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
propriile obiceiuri, îngăduindu-le să facă întocmai ce-și doreau cu lucrurile rămase. Regii înșiși nu țineau dinadins să-și revendice dominația asupra pământurilor și asupra popoarelor, mulțumindu-se să se afle în fruntea longobarzilor. Dar cine cunoaște bine această stirpe, modestă ca număr, dar însemnată ca vitejie, știe cât de mult prețuiau frumusețea în natură și în lucrarea omului. Și are grijă să nu-i subevalueze pe oștenii neciopliți, deși i-a văzut trăind ca urșii în păduri. La nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte luminau doi ochi negri și neliniștiți. Purta o tunică simplă de lână, tocită pe la margini și pătată toată de culori. În biserica goală, pe peretele din fund fusese atârnată o cruce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe sămădău la stejar. După care s-a întors spre mine și spre Rotari, mânios. - Să veniți și voi! Cazul nu era deloc simplu. Longobarzii, ținând minte vechea și dura lor viață de nomazi, erau generoși cu călătorii de orice stirpe. Le îngăduiau să culeagă fructe din pomi, cel mult trei, cu condiția să se afle în afara unui ocol îngrădit, să-și pască în libertate calul pe terenuri virane sau pe pășuni cel puțin o dată secerate. Oricine putea să adăpostească fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să mă răzvrătesc împotriva Domniei Tale, să încalc legile. M-am apropiat de Rotari și i-am șoptit la ureche: - Întreabă-l de ce neam i se pare a fi. Rotari m-a privit mirat, apoi a întrebat: - Porcarule, din ce stirpe crezi că e preotul acesta? Bărbatul și-a trecut două degete groase și bătătorite între piele și cercul de fier pe care-l purta la gât și s-a uitat la mine încurcat. - Mi se pare, a spus înghițind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Bărbatul și-a trecut două degete groase și bătătorite între piele și cercul de fier pe care-l purta la gât și s-a uitat la mine încurcat. - Mi se pare, a spus înghițind în sec, că e cam din stirpea magistrului. Toți ochii s-au îndreptat spre mine. - Întreabă-l, i-am șoptit din nou lui Rotari, dacă i-a zis să fugă împreună cu el. Răspunsul a constat într-o serie de gesturi exagerate de aprobare. Faroald, deranjat de șușotelile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe Garibaldo. Și-am vrut să-mi răscumpăr scepticismul căutând rămășițele celei asupra căreia toată lumea își vărsa ura și blestemele. Am coborât pe potecile abrupte ce duceau la malul râului Natisone, și încă o dată m-am întâlnit cu cei din stirpea evreilor. Spre deosebire de longobarzi, ei transformă nenorocirile în liantul care-i unește asemenea pietrelor în zid. Și mai păstrează în inimă un loc pentru pietate. Pe când cercetam malul râului în care fusese aruncat cadavrul lui Romilde, mi-a ieșit în întâmpinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Stiliano că Garibaldo nu mai merge nicăieri, căci de-abia are timp să spună acatistul pentru „cea care te însoțește“. Nu-mi cere să-ți explic ce înseamnă aceste cuvinte fiindcă nu știu. În schimb, sunt un medic bun, de stirpe și de școală grecească. Poți să ai încredere-n mine. L-am întrebat cum de se retrăsese într-un sat din creierul munților, irosind bunătate de știință. Mi-a răspuns cu amărăciune: - Aurul Ravennei, după ce mi-a cumpărat sufletul, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cuiva obișnuit să poruncească. Firește, dacă nu vrei să-mi răspunzi, nu-mi răspunde. Amândoi sunteți daruri de la Dumnezeu. Era un bărbat de etatea mea, sau cel puțin așa mi s-a părut. Numele lui era Ansechise și aparținea unei stirpe rar întâlnite. Mic, cu o bărbuță deasă, natura îl înzestrase cu o față numai din muchii, sau asta i se trăgea de la lungile posturi. Ochii îi erau neclintiți precum pietrele, și totuși blânzi. Mi-am spus și eu numele, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
1943, după un proces de trei ore condus de acuzatorul public al Reich-ului, Roland Freisler. „Fouquier- Tinville al Marii Terori, Vîșinski, procurorul proceselor de la Moscova, Urvalek, lătrătorul ceh al procesului Slansky, Freisler, sunt cu toții de aceeași teapă și din aceeași stirpe a birocraților călăi care-și slujesc fără greș stăpânii de moment, nelăsând nicio șansă inculpaților...”. Filmul Shoah este răfuiala supremă a dușmanului jurat al morții cu cei mai depravați și mai eficienți furnizori ai ei. Vitalitatea lui Claude Lanzmann, setea
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
1560 - 19.I. 1629, Iași), cărturar, imnograf și miniaturist. Ilie după numele mirean, C. s-a născut, probabil, la Suceava, într-o familie de viță. Părinții îi sunt „cneaghina” Cristina, înrudită cu boierii Stroici, și Ioan Crimca - cu ascendenți în stirpea Ciolpăneștilor. Diac în prima tinerețe, intră, apoi, în cinul monahal. Se crede că petrece perioada de noviciat la Putna; revine însă la Suceava unde, din martie 1599, slujește la biserica domnească din cetate. În iunie 1600, e ridicat la treapta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
un conservatorism enigmatic, care a făcut-o să răzbată în istorie chiar într-un anonimat straniu, neștiindu-se mai nimic despre ea timp de vreun mileniu, rămasă neînghițită de trecerile barbarilor. Fenomenul l-a determinat pe un mare istoric de stirpe eminesciană, Gheorghe I. Brătianu, să scrie binecunoscuta carte O enigmă și un miracol istoric: poporul român, carte publicată în anul de cumpănă 1940. Și e grăitor că moartea, în închisorile comuniste, i s-a tras de la altă carte capitală: La
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
sunt români, că trebuie să lupte împotriva României burgheze ca români. Din punctul de vedere al românilor moscoviți, RASSM trebuia să fie "baza României sovietice". Celorlalți li se inoculase deja convingerea că basarabenii nu sunt români, ci o naționalitate de stirpe slavă, conform teoriei moldovenismului. Ciudățenia e că românii bolșevizați voiau comunizarea întregii Românii, pe când moldoveniștii se mulțumeau cu o Basarabie până la Prut. Așa se face că au fixat, mai întâi, capitala la Balta, apoi au cerut să fie la Chișinău
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
oameni de afaceri, maeștri de balet cunoscuți în întreaga lume și actrițe, scriitori, pictori, sculptori, ingineri, arhitecți, ofițeri, juriști... Chiar și cei care au ridicat în slăvi proprietatea socială și au afurisit orașul diavolului galben și America vilelor, cei din stirpea lui Gorki și Maiakovski, și ei au fugit. Ridicau osanale puterii muncitorilor și țăranilor, aflându-se departe de ei."240 Ca și Troțki, Lenin a admis profetic: "Existența îndelungată a Republicii Sovietelor alături de statele imperialiste este lipsită de sens." Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
se apropie sfârșitul), în Mănăstirea Bistrița - ctitorie a lui, și a luat numele de Pahomie (nume ilustru în seria întemeietorilor monahismului, Pahomie, părinte al pustiei, reprezentând însăși desăvârșirea călugărească). L-a urmat și soția sa, Neagoslava (Neguța), o sârboaică de stirpe nobilă - după părerea unor cercetători 257 - devenită monahia Salomina (ea a dăruit mănăstirii satul Stroești, pe care-l avea de zestre, cu condiția ca donatoarea să-l stăpânească până ce va muri). Cu numele lor începe pomelnicul mănăstirii - Pahomie, Salomina - și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
duplicitar -, Matei Cantacuzino biv vel aga, Mihai Cantacuzino vel spătar, Iordache Cantacuzino biv vel spătarț) și de fete („Ilinca Cantacuzino, Ancuța Cantacuzino, Maria Cantacuzino, Stanca Cantacuzino mama lui Costandin Voevod, Bălașa Cantacuzino”). Reabilitarea memoriei soțului Să ne amintim încă o dată stirpea din care cobora jupâneasa Elina, văduva postelnicului Costantin Cantacuzino. Să privim această stirpe (supremă, între români, căci era a Basarabilor) cu ajutorul lui Nicolae Iorga (nu vom lua seama la erori, fiindcă este vorba de o carte apărută în 1905): încă
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vel spătarț) și de fete („Ilinca Cantacuzino, Ancuța Cantacuzino, Maria Cantacuzino, Stanca Cantacuzino mama lui Costandin Voevod, Bălașa Cantacuzino”). Reabilitarea memoriei soțului Să ne amintim încă o dată stirpea din care cobora jupâneasa Elina, văduva postelnicului Costantin Cantacuzino. Să privim această stirpe (supremă, între români, căci era a Basarabilor) cu ajutorul lui Nicolae Iorga (nu vom lua seama la erori, fiindcă este vorba de o carte apărută în 1905): încă de la 7081 [1572-1573], fiind postelnic, făcea, împreună cu mamă-sa, Anca, o danie mănăstirii
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atributele (de gen) necesare pentru a se implica în jocul politic și toate acțiunile îi sînt practic "intermediate" de Macbeth însuși, devenit astfel o "interfață" de participare (a femeii) la construcția istorică (fie aceasta morală sau nu!). Cultura războinicilor din stirpea lui Macduff și Macbeth nu dezvăluie ramificații de conjuncție cu lumea "fragilă" a Doamnei Macbeth, unde copii și exercițiul domestic reprezintă mizele fundamentale. Nu întîmplător, ea sucombă nervos (se sinucide), refuzînd prizonieratul identitar. Conflictul cultural este, prin urmare, baza tragediilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
possa con gli occhi levarsi / più alto verso l'ultima salute. (...)" "Fecioară mamă, a fiului tău fiică, / smerită și decât orice altă făptură mai presus / din timp fără de timp menită să fii sfânt reazem izbăvirii, / ești cea ce ai înnobilat stirpea umană / încât al tău părinte / nu s-a împotrivit din tine să se nască / În al tău pântec s-a reaprins iubirea / cu calda-i rază în eterna pace / astfel a încolțit această floare. Aici ne ești făclie-n crugul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la noia non è se non di quelli in cui lo spirito è qualcosa. Più può lo spirito in qualcuno, più la noia è frequente, penosa e terribile"), ca un mijloc gregar de reproducere a speciei și de conservare a stirpei. Pentru el și înclinațiile sale schopenhaueriene, sentimentul purificat de instinct atinge absolutul doar sub raza neprihănită a primordiilor. Este cheia esteticii romantice, a expansiunii cosmice și a delirului uranic, a retragerii în insula edenică a voluptății și mistuirii (cupio dissolvi
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
iuni exemplare despre tinereți mutilate. Unii au puterea să găsească umor în scene grotești, alții parcurg un drum invers, în care dialogul nu are nicio șansă de prelungire. Dacă unii reușesc să povestească și momente hazlii e pentru că țin de stirpea scriitorilor ascunși în deținuți, a celor care au reușit să descopere medicamentul miraculos pentru a trece peste experiențele limită. Mulți au publicat volume diaristice. În toate cărțile de gen, pacienții deveniți scriitori au fost aceia care privesc trecutul și ca
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
o pasiune de junețe, la care face aluzie și titlul cărții mele de poeme din 1980: Sighișoara, Suedia și alte stări de spirit... Mai târziu aveam să aflu că regizorul de faimă mondială Andrei Șerban face parte din aceeași aleasă stirpe (tatăl său, Gheorghe, era fratele mai mic al lui Mihai Șerban, soțul Marioarei). Ceea ce m-a frapat descoperind-o pe Marioara Șerban în fotografia din România literară a fost, în primul rând tinerețea ei. Poate fiindcă, în copilăria mea, o
Variațiuni pe tema unei fotografii din R.l. by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3531_a_4856]
-
ce-și păstra de câteva secole structurile de autonomii locale - obști - din care se ridicase nobilimea mică și mijlocie bănățeană, sprijin pentru puterea regală în confruntarea permanentă cu marii feudali. Pe acest fapt se bazează Carol Robert, regele ungar din stirpea angevinilor francezi, când, la 1307, sosește la Timișoara și decide ca pe locul numit „Insula” să construiască o cetate de piatră, mult mai puternică decât vechea fortificație de pământ. Cu meșteri italieni, cetatea se ridică în opt ani și Carol
Agenda2003-49-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281784_a_283113]
-
deveni „părtași la experiențele lui grele”, poetul poate fi receptat la modul optim de un exeget aflat pe aceeași lungime de undă interioară, afin al gînditorilor de factură existențialistă mai curînd decît al celor operînd în pură abstracțiune. Aparținător al stirpei celor dintîi, Petru Ursache învăluie producția în cauză în considerații diverse, efectuînd planări ce-l depărtează și-l apropie alternativ de materia intrinsecă a acesteia. Ni-l reamintim pe N. Steinhardt. Speculațiile însele dobîndesc pe alocuri aura unui lirism al
O critică existențială by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5404_a_6729]