600 matches
-
momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, Înfășurat În largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul Întreg, pentru a sfîrși Într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut Împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca În demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o notă aparte prin accentul afectiv pus În recunoașterea și afirmarea condiției sale de scriitor. Oricît de hotărîtă e, la el
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un set care să asigure satisfacerea nevoilor de bază, biologice și sociale. În acest fel, având mai puține dorințe, probabilitatea ca ele să fie nesatisfăcute scade și oamenii pot trăi într-o stare psihologică de pace sufletească (ataraxie). c) Școala stoică rezolvă problema discrepanței arătând că aceasta este o iluzie. Stoicii erau panteiști, considerând că Dumnezeu este prezent în tot ceea ce există. Dacă Dumnezeu este peste tot, atunci cum poate exista răul? Răul nu există spuneau stoicii. Răul este corelatul binelui
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
coase la actele ei note și instrucțiuni scrise pe hârtie velină, povestea cîntecului: "pe de laturi cu bănaturi, la mijloc pară de foc". Dar în fața tuturor acestor propuneri și parapropuneri, redactate desigur într-un inreproșabil stil franțuzesc, Poarta opune acea stoică tăcere a dervișilor de la Mecca, iar Abdul-Kerim răspunde cu buzele tunurilor și cu arderea satelor din Serbia. În fine, Fiindcă ținuta Angliei ni se pare cea mai hotărâtoare în aceste împrejurări, vom spune că John Bull s-a lansat deja
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sau ficatul meu e fără rost", "Obez, inform... neânsemnat" și "Botul meu de javră"), două lucrări din volumul Comediile regale ("Ferestre deschise, morminte deschise" și "Piscul Schwab") și ultimul manuscris postum, rămas neterminat, publicat în volumul Drame III, "Anticlimax". Dan STOICA ȘEFELE Cuvânt înainte Teatrul AFURISIT defilează ca o AUTOPLĂSMUIRE prin tot și toate: CEEA CE REZULTĂ, concretizarea, fiind, până una alta, o descoperire, trebuie să se numească o piesă de teatru. Descoperitorul descoperirii, care este o persoană plină de imaginație, tot
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
chiar dacă termenii pe care Îi folosește ne fac să ne gândim mai curând la stoicism 3 (aporroia, anathymiasis, pneuma). Dar F. Brenk 4 a observat pe bună dreptate că una dintre noutățile aduse de Plutarh constă În folosirea unei terminologii stoice căreia Îi modifică semnificația inițială pentru a expune unele teorii platoniciene. Vom regăsi, desigur, trăsături aristoteliciene 5 (semnalate mai ales de R. Flacelière), stoice și, de asemenea, datorită unui studiu al lui A. Delatte 6, influențe mergând până la Heraclit și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și meteorologice și care pot să se amestece cu sufletele, afectându-le puritatea. 3. Trezirea facultății profetice se poate explica, dimpotrivă, printr-o răcire și o condensare care provoacă un fel de „călire” a sufletului. După Delatte, explicația este tipic stoică 5. În ceea ce privește rolul atribuit fluidului divin și sacru În producerea entuziasmului profetic, Plutarh se inspiră din Democrit. Deosebirea este că, la Plutarh, fluidul țâșnește din pământ. Tot la Democrit Întâlnim și reprezentarea sufletului aflat În starea de entuziasm profetic ca
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
semne despre pronia zeului; nici una dintre părțile lor nu este goală, nici insensibilă; totul este plin de divinitate” (398 a: peplesthai panta theiotetos). Cuvintele lui Philinos au iscat multe comentarii care au văzut În ele expresia unui panteism de factură stoică. Faptul că această acuzație a căpătat o atât de mare forță se datorează poate și intervenției foarte prompte a epicureului Boethos. „Nu vă ajunge că-l Închideți pe zeu o dată pe lună Într-un trup muritor, acum Îl vom mai
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Belles Lettres, Paris, 1974. Adelina Piatkowski DESPRE E DE LA DELFITC "DESPRE E DE LA DELFI" (DE E APUD DELPHOS)TC "(DE E APUD DELPHOS)" Notă introductivătc "Notă introductivă" Primul dialog din seria Dialogurilor pythice este dedicat lui Sarapion din Atena, filosof stoic, bun prieten cu Plutarh. Sarapion era și poet, convins că versurile sale, cu caracter etic, reprezintă un Îndreptar moral. Subiectul discuțiilor imaginate de Plutarh În acest dialog se referă la semnificația unei ofrande străvechi, făcute lui Apollo, zeul tutelar al
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Întru câtva cu cea a lui Phaidros din Banchetul lui Platon. Este adesea denumit „oaspetele”. Sub Înfățișarea sobră a lui Theon se ascunde Însuși Plutarh, iar atenianul Sarapion, căruia Îi este dedicat dialogul precedent, este un poet renumit, de formație stoică. Boethos, epicureu convins, dovedește adesea În replicile sale un scepticism tăios. Spre deosebire de primul dialog delfic din această serie, discuțiile nu se mai poartă În cadrul unei ședințe, ci În timpul unei plimbări pe Calea Sacră, Începând cu intrarea În Sanctuar și ajungând
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
rău pentru că nu poate deveni universal, Însă un om rău i-ar răspunde că un asemenea comportament e bun pentru el și acesta e singurul lucru care contează. El va asculta toate aceste contraargumente ca pe o muzică celestă. Ideea stoică potrivit căreia oamenii răi sunt niște nefericiți și că e mai rău să comiți o nedreptate decât să o suporți nu are sens În logica privată. Nu este adevărat că Pinochet a suferit mai mult decât nefericiții torturați sub tirania
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Mathis, 1983; Williams și Morris, 1996) dar și de a resimți plânsul ca o trăire mult mai intensă în comparație cu bărbații (Bindra, 1972). Desigur, aceste diferențe pot fi explicate în parte prin normele sociale. Se așteaptă de la un bărbat să fie stoic, să vegheze să nu dea semne de slăbiciune în fața unui adversar potențial. De altfel, într-un alt studiu, 60% dintre bărbați susțin chiar că nu au plâns niciodată (Lombardo, Crester și Roesch, 2001). Cu toate acestea, există o adevărată diferență
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
cade și rana trebuie dezinfectată, unii părinți spun: „Nu te mai bâțâi atât, nu ești fată...”. Probabil că bărbații își exprimă mai puțin durerea pentru că au fost învățați să se stăpânească. Bărbații s-ar simți obligați să afișeze un aer stoic ca răspuns la durere (Miaskowski, 1999), mai ales în prezența femeilor... Într-un studiu, cercetătorii au reușit să demonstreze că bărbații se plâng mai ușor de durere atunci când experimentatorul este de asemenea bărbat. Nu au fost observate rezultate identice când
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
cu anii '20 și continuând până ce nu a mai avut ce să spună, în 1980. Religia ei, ca și multe alte contradicții din viața și operele ei, a fost mult mai complexă decât sugerează rădăcinile ei catolice. Religia, în versiunile stoică și ermetică, dar nu creștină, figurează curent în ficțiunile ei istorice. Dinadins a reconstruit concepțiile religioase ale protagoniștilor săi păgâni, dar ea însăși se ducea rar la biserică, ca și personajele ei creștine. Hadrian, Zenon și Starețul Cordelierilor din Piatra
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
fericirea își are originea în echilibru, cât și o hedonistă convinsă că fericirea vine din exces: stoică printr-o consecință firească a pesimismului ei înnăscut, hedonistă deoarece toate formele de senzualitate o emoționau și o tentau. În măsura în care era creștină, era stoică, convinsă că întotdeauna condiția umană este prea crudă pentru a beneficia prea mult de pe urma sentimentului. Acești zei aflați în contradicție, atât creștini cât și clasici, au determinat-o să prețuiască explorările hibride ale religiei alchimiste și să citească lucrările unora
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Yourcenar părea compact și banalizat, chiar propoziția de sfârșit: Singura lecție pe care o învățăm din această viață, atât de îndepărtată de a noastră, este că gloria nu este în definitiv nimic mai mult decât o concesie provizorie 36. Pesimismul stoic pe care l-a cultivat ulterior în Memoriile lui Hadrian și în Piatra filozofală ieșise la suprafață aici. Dar prezen tarea a ceea ce ea numise senzualismul lui Pindar, indiferent cât de religios sau ritualistic, este mai puțin convingătoare decât evaluarea
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
răspunzând cu disperare, consternare și tristețe profundă. În secolul dintre scrisoarea lui Flaubert din 1861 și momentul în care Yourcenar și-a terminat Memoriile lui Hadrian, în 1951, clasiciștii au completat lacunele, arătând cât de mare fusese gama de răspunsuri stoice în secolul al II-lea; cum stoicii au fost influențați de răspândirea creștinismului; și arătând rolurile jucate de magie și de ocultism. Unii au mers atât de departe încât să susțină că secolul al II-lea fusese epoca lui Saturn
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în America a citit și alte cărți din nou majoritatea în franceză și germană din bibliotecile din New York și New Haven. A citit atent cărți despre diverse forme de păgânism și cărți despre convertirea la creștinism. A citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare din aceste răspunsuri stoice la vid au
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
citit despre scriitorii stoici și gânditori precum Seneca, Epictet (pe care Hadrian l-a consultat în șopronul unde se retrăgea în adolescență), Eufrate și Empedocle, al căror stoicism s-a bazat pe principiile echilibrului și replierii. Fiecare din aceste răspunsuri stoice la vid au fost diferite; și fiecare a integrat eclectic noțiunile de realizare și fericire, pe care (în cuvintele exponentului lui modern Yourcenar) Hadrian le-ar descrie, în contrast cu hedonismul epicureic, ca acel pat îngust dar curat pe care câteodată mi-
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
acea perioadă "dintre zei", succesorul lui Hadrian Marcus Aurelius părea să fi fost un subiect mai atrăgător. Mai puțin melancolic decât Hadrian, dar mai puțin preocupat de propria lui moarte, el și nu Hadrian a lăsat un corpus de scrieri stoice ce a fost mereu popular. Domnia dezastruoasă a lui Aurelius, în timpul căreia imperiul vast al lui Hadrian va fi invadat de barbari, devorat de epidemii și slăbit de războaie, iar conflictele tumultuoase dintre păgâni și creștini se vor intensifica, poate
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cît timp scria despre Hadrian și diversele personaje renascentiste menționate mai sus, și artiști precum Hieronymus Bosch și Dürer. A filtrat o parte din cunoștințele ei despre stoicismul antic direct prin personajul lui Zenon; a fost influențată de acei conservatori stoici din Imperiul Roman târziu care fuseseră convertiți la creștinism și care atât de des, ca Zenon și Cyprien, preamăreau celibatul lor în forma misoginiei. A asimilat accepțiunea ei de fuziune a alchimiei și psihologiei în psihicul uman de la Jung și
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de scriitoare, mai precis la acțiunea sa de repunere în valoare a umanismului clasic. Cum era de așteptat, referințele cele mai vizibile au fost, în acest sens, Memoriile lui Hadrian și Piatra filozofală. În primul roman, M. Gramatopol nota reperele stoice ale concepțiilor despre formarea individualității, despre libertate și despre practicile religioase, în timp ce Al. Mușina observa cum filozofia puterii se convertește în căutare de sine. În al doilea roman, după N. Balotă, condiția lui Zenon o anticipează pe cea a savantului
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
interiorul acestora. Cauzele acestui proces au fost variate și sunt diferite pentru lumea greacă și cea romană. În Grecia propriu-zisă, un efect negativ l-a avut critica raționalistă a divinităților, care se practica în diferitele școli filozofice și îndeosebi cea stoică și epicuree. În aceste ambiente de mai multă vreme nu se mai credea în existența lumii zeilor lui Homer (secolele IX-VIII a.Chr.); locul acestora a fost luat de doctrina monistică a stoicilor care admiteau o providență divină și logosul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fost luat de doctrina monistică a stoicilor care admiteau o providență divină și logosul ca rațiune a lumii, care pătrunde tot universul și îl organizează. O asemenea doctrină nu era orientată spre acceptarea unui Dumnezeu transcendent și personal, întrucât rațiunea stoică a lumii era supusă legii prescrise a faptului care veghează asupra veșnicei împrejurări a tot ceea ce se petrece în lume, îndepărtând logosului libertatea de acțiune. La rândul său, Epicur (341-270 a.Chr.) nega cu hotărâre existența unui asemenea curs irevocabil
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
să deschidă într-un final porțile capitalei Imperiului cultului Belonei, de proveniență capadociană, și zeiței egiptene Isis. Elementelor religioase li s-au adăugat și penetrarea ideilor filozofice ale elenismului printre categoriile cele mai elevate ale Romei atrase îndeosebi de gândirea stoică; odată cu acestea au preluat și critica distructivă a divinităților și concepția deterministă a lumii. La Roma scepticismul propagat în cercurile romane de prestigiu referitor la credința în vechile divinități și la cultul oficial nu putea să rămână ascunsă, pentru ca în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o școală astrologică în insula Coo. În secolul II a.Chr., în Egipt, sacerdotul Petosiris a scris o operă astrologică fundamentală din care s-a inspirat întreaga literatură astrologică succesivă. O contribuție deosebită în propagarea astrologiei a avut-o filozofia stoică; aceasta a luat poziție în favoarea astrologiei, în care își vedea confirmată doctrina deterministă despre cursul fatal al tuturor evenimentelor din lume. Împotrivirea pe care i-a adus-o academicul Carneas din Cirene (214-129 a.Chr.) a fost contrabalansată de autoritatea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]