611 matches
-
umanismul vechilor greci, metafizica platoniciană, monoteismul iudaic și cel creștin, dar și dualismul cartesian. Desigur, pot fi elaborate și încercări de formulare a unor interpretări diferite, de exemplu, dacă îi considerăm pe vechii greci, conceptul lor de physis sau morala stoică. Oricum, sunt exemplare susțineri de felul următor: "Problemele ecologice cer o revizuire radicală a unei părți consistente a filosofiei tradiționale a minții, a epistemologiei și a celei mai mari părți a metafizicii tradiționale"269. Drept urmare, în teoriile radicale ale mediului
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
sau create în laborator, depinde de atitudinea supraveghetorilor sau a creatorilor lor296. 1.4. Animale de companie și animale domestice O atitudine specifică față de animale, cel puțin față de cele de companie și cele domestic, poate fi întemeiată pornind de la filosofia stoică, de la luarea în considerare a situației acestor animale în relație cu societatea omenească 297. Desigur, stoicii nu spun nimic în mod explicit despre o asemenea atitudine față de animale, dar considerațiile lor despre înțelepciunea omenească și viața trăită armonios în acord
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
face binele, pentru Faustus, în schimb, omul, chiar după păcatul originar, și-a păstrat ceva din bunătatea esențială. În această doctrină a scriitorului sunt ecouri (așa cum se întâmplă deseori la acești scriitori cultivați din Galia) din unele doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației n-a dispărut, așadar, cu totul. În consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă și scriitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pentru că sunt și ei creaturi, și îngerii ar fi materiali. Această doctrină fusese deja dezvoltată de Cassian, de la care a preluat-o probabil și Faustus, și de către alții înaintea lui încă din vremea lui Tertulian: era vorba de o doctrină stoică pe care Claudian Mamertus o contestase tocmai în acei ani în tratatul său despre Condiția sufletului (De statu animae), scris în 468. În sfârșit, trebuie să amintim zece scrisori, între care una cu caracter dogmatico-polemic adresată diaconului nestorian Grecus, compusă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucruri din afara sa, oricât ar fi de nobile, cum este dorința de glorie, pentru că tocmai gloria este lucrul cel mai caduc și mai meschin. După ce primele două cărți au prezentat aceste subiecte consolatoare de tip tradițional ce provin din filosofia stoică și din filosofia cinică, în cartea a treia, Filosofia începe să-i explice lui Boethius că nu are motive să se plângă pentru nenorocirile sale, pornind însă acum de la un examen global al universului. Trebuie precizat ce este adevăratul bine
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
divinității. În faza sa de monê, divinitatea este transcendentă în mod absolut, însă în faza de proodos este imanentă universului; neoplatonismul se întâlnește aici cu doctrina puterii divine care ține la un loc părțile universului; e o concepție de origine stoică, însă trebuie amintit, că, pentru stoici, divinitatea este absolut imanentă lumii. Apoi, creația este echivalentă cu proodos care produce ființele făcându-le să iasă din divinitatea care le avea în sine (de ex. Numele divine 5, 9: 825A). Cristologia lui
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
autenticiste (manuscrisele „găsite” și scrisorile, bunăoară) și deconspirat printr-o pleiadă de inserții metatextuale. De altfel, jurnalul reprezintă structura favorită a autorului, după cum o arată și cele două tomuri diaristice - Jurnalul unui martor (13-15 iunie 1990, București) (1992) și Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal (2002) -, unde sunt comentate avatarurile istoriei recente. Atât în jurnalul-jurnal, cât și în jurnalul-roman, personajul central este un intelectual inadaptat, care refractă faptul brut prin lentila unei conștiințe incomode. În fond, tehnica predilectă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
București, 1992; Singurătatea colectivă, București, 1996; Ruinele poemului, pref. Marin Mincu, Constanța, 1997; Post-ospicii, postfață Ștefan Borbély, Botoșani, 1997; Femeia ascunsă, București, 1997; Grijania, Pitești, 1999; Poemul animal (crepuscular), pref. Ion Pop, Deva, 2000; Undeva, la Sud-Est, Iași, 2001; Jurnal stoic din anul Revoluției, urmat de Contrajurnal, Pitești, 2002; Romanul-basm (Trup și Suflet), Cluj-Napoca, 2002; La plecare, București, 2003. Ediții: Poezia Taberei, pref. edit., București, 2000. Repere bibliografice: Liviu Antonesei, Poezie epică, biografică, ironică, CRC, 1980, 50; Ion Pop, Doi tineri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
ce e bine". Privită ca un teatru, viața este înșelătoare, dar înțeleptul contemplă detașat și înțelege din jocul actorilor "ce e rău și ce e bine" (Strofa a patra). Poetul acceptă această atmosferă carnavalescă, se consideră un spectator contemplativ și stoic, se detașează de mascarada lumii, orientându-se după propriul cod de morală. Aspirând la o liniște absolută a spiritului, acesta comentează o maximă despre timpul ireversibil pentru om, cu întâmplări nesemnificative, trecătoare: "Multe trec pe dinainte, / În auz ne sună
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
momentul decepției, descoperindu-se exclus și trădat, sau numai bănuindu-se ca atare, se lamentează patetic, Înfășurat În largi falduri retorice gata să ia drept martor al injustiției și catastrofei cosmosul Întreg, pentru a sfîrși Într-un fel de resemnare stoică, precum un alt scut Împotriva singurătății. Angajarea fără rezerve a lui Voronca În demersul teoretic-programatic al avangardei capătă, apoi, o notă aparte prin accentul afectiv pus În recunoașterea și afirmarea condiției sale de scriitor. Oricît de hotărîtă e, la el
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și colo prin câte o imagine, aducând aminte de Lucian Blaga, cu referire la un fond ancestral, însă fără recurs la fabulos și mit. Eul poetic poate încerca melancolii, dispoziții nostalgice, angoase controlate ( Într-o seară, un tren propune o stoică meditație asupra morții), dar e structural stenic, „optimist”, împăcat, în esență, cu existența. Rostirea rămâne discretă, neenergică, „cuviincioasă” în toate accepțiunile termenului. Inima cuvintelor (1979) reia, masiv, poeme din volumele anterioare, adăugând câteva, puține, piese noi. Poetul cultivă mai accentuat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
fără mari incursiuni dincolo de pragul întâmplărilor și de cel al împrejurărilor istorice, sunt constante ale memorialisticii lui S., prezente și în volumul Așa a fost să fie... (1994). Scrierea interesează tot prin arta portretului, prin valoarea documentară și prin atitudinea stoică în fața încercărilor vieții. Înregistrând evenimentele trăite după cel de-al doilea război mondial, însemnările vin în continuarea celor din Fragmentarium clujean, ca și a celor din Fragmentarium berlinez (1942-1945), carte apărută mai târziu, în 2000. Dar Bucureștii nu sunt văzuți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289859_a_291188]
-
Cuvânt al lui Dumnezeu, întrebare și răspuns, invitație și promisiune pentru orice cunoaștere, recunoaștere și recunoștință față de Începătorul vieții noastre. Fără această referință la revelația lui Hristos în Scripturi, teologia apostolilor s-ar fi putut dizolva în modelele platonice sau stoice ale teologiei naturale grecești, după cum scolastica barocă s-a pierdut fără urmă, dar și fără disperare, în anacolutele metafizicii moderne. Nu poate fi aici vorba despre sola Scriptura fiindcă - trebuie repetat - condițiile de posibilitate ale canonului se regăsesc doar în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a subiectivității. În orice program al cunoașterii de sine, relația ascetică sau hedonistă cu trupul nu este deloc neutră sau indiferentă. Relativei anxietăți cu care omul Antichității târzii începe să privească sexualitatea i se adaugă o nouă etică (de sorginte stoică) a familiei, în care fidelitatea față de partener este valorizată public. Tendințele primesc (mai ales în epoca Cezarului Augustus) un semnificativ sprijin politic. La aceasta se adaugă un dezinteres crescând față de relațiile homosexuale, începând mai ales cu secolele I și II
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Cruce îi corespunde, într-un orizont perfect palpabil, o performanță lingvistică fără echivoc. Nu întâmplător, Evangheliile consemnează foarte amănunțit patimile Domnului. Citindu-le, descoperim că Hristos asumă replica silențioasă atunci când e supus batjocurii. Fără să fie vorba despre elogiul apatiei stoice, nu găsim - la marginea imundă a Ierusalimului - nici o apetență pentru exercițiul dialectic sau dezbaterea sfătoasă. Pe Cruce, Fiul nu dă replici, nu contrazice isteria, ci suprimă vertical orice expresie a neființei, țintindu-și privirea către cer, peste norii acoperiți de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de adevăr”, deformator.<footnote (A se vedea: de la Nietzsche la R. Rorty - adevărul nu este o descoperire din realitate, ci un construct, artificiu al omului care, prin interpretare, îl impune realității). footnote> Reflecțiile sale, în contemporan acord cu stenica filozofie stoică, se dovedesc sigure, benefice, viabile operații pe cord deschis, dând societății și realității în care ne aflăm fireasca și necesara prelungire cu încă o generație. Școala ar trebui să fie, prin oamenii săi de caracter, însuși laboratorul tranziției unei societăți
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
tîrziu însă, latinii au integrat fără reținere aceste elemente, influența devenind modelatoare. (De rerum natura, lucrare filozofică în versuri realizată de latinul Titus Lucretius Carus, preia, de exemplu, filozofia lui Democrit și, la fel, este preluată gîndirea filozofilor sceptici și stoici, modelele de versificație, unele teme literare etc.). Analizînd mai atent lucrurile, s-ar putea spune că mai degrabă elementul influențat (și mai puțin influențatorul) face ca înfluențarea să fie preponderent modelatoare sau preponderent catalitică, în funcție de nivelul și de specificul culturii
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
și cele lingvistice, încît măreția culturii grecești a însemnat și o măreție a limbii grecești. Mai mult, se crede chiar că unele direcții în filozofare, îndeosebi logica grecească (care și-a găsit încununarea în logica lui Aristotel și în logica stoică), sînt direct legate de sugestiile venite din structurile limbii grecești, opinie admisibilă într-o anumită măsură din perspectiva faptului că atît filozofia sau logica, cît și structurile sau conținuturile limbii sînt produsul aceleiași spiritualități. Grecii vechi au indicat pentru prima
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
rațiunea dominantă, în varianta contemporană, propusă de Virgil Cândea 73), revizuită de traducătorii Bibliei lui Șerban Cantacuzino, este păstrată în carte, conform ediției protestante a Septuagintei după care s-a făcut traducerea, deși nu e un text canonic. De inspirație stoică, demonstrând faptul că rațiunea este capabilă nu să anuleze, ci să controleze pasiunile, această lucrare reprezintă, afirmă Virgil Cândea, "prima scriere cu caracter indiscutabil de filosofie morală" tipărită, chiar dacă nu și scrisă la noi, o lucrare de mare influență în
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
scopuri educativ-morale în cadrul societății feudale"7. Reciclarea stoicismului în Divanul Interesant este modul în care reușește autorul să recicleze surse dintre cele mai diverse, să le imprime o distorsionare în spirit ortodox. Voi analiza un singur caz, cel al influențelor stoice. Oricum, consultând indicele de nume proprii de la finalul ediției realizate de Virgil Cândea, se observă cu ușurință că, în afara citatelor biblice, printre cei mai folosiți autori se numără stoicul Seneca. Chiar dacă nu este intenționată, o asemenea recurență a unui autor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
unei autorități transcendente, ci pe calea filosofiei, adică a înțelepciunii. Să mai adăugăm și faptul că stoicismul nu promite nici o mântuire ca răsplată a obedienței, ci, dimpotrivă, recomandă o atitudine demnă, verticală, autonomă în fața destinului potrivnic în această lume. "Înțeleptul stoic este autonom în raport cu divinitatea, consideră Petru Vaida, el poate să-și atingă țelul vieții, realizarea etică, "binele suprem", prin propriile forțe, prin dezvoltarea rațiunii și voinței sale; în stoicism nu există nimic asemănător grației, concepută drept condiție a "mântuirii"10
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
filieră, inclusă și în Biblia lui Șerban Cantacuzino din 1688, sub titlul Al lui Iosip la Macavei carte, adecă pentru sângurul-țiitoriul gând, cea de a patra carte a Macabeilor, atribuită eronat lui Iosef Flavius, reprezintă un tratat filosofic de inspirație stoică 11. Așa stând lucrurile, devine explicabilă preferința lui Cantemir pentru Seneca. După cum aminteam, în Divanul îl folosește în mod repetat, referindu-se la el ca la o autoritate în domeniul eticii, ca la un autor bine orientat, în pofida apartenenței sale
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Doar că această decupare a unor pasaje și montarea lor în contexte total diferite nu demonstrează și frecventarea la sursă a operei lui Seneca. Mai mult decât atât, este vorba de o înțelegere deformată a filosofiei acestuia și a doctrinei stoice: rezultă un stoicism creștinizat, interpretat tendențios, din care s-a selectat ceea ce convenea dogmei creștine și s-a plasat într-o logică a discursului care nu mai respectă mesajul textelor inițiale. În primul rând, introducând aceste fragmente în vecinătatea unora
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
original, este sigur că el nu sesizase încă sensul autentic al stoicismului antic"12. Concluzia este absolut îndreptățită. Nu există nici un semn în prima carte a principelui cum că el ar fi manifestat o aplecare legitimată prin studiu pentru doctrina stoică. Dimpotrivă, el folosește un material pe care îl găsește gata clasificat, interpretat și îl distribuie într-un context sensibil diferit de cel orginar, și el deja sugerat de dicționarele și antologiile din care își extrăgea citatele. Prin urmare, a vorbi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
un material pe care îl găsește gata clasificat, interpretat și îl distribuie într-un context sensibil diferit de cel orginar, și el deja sugerat de dicționarele și antologiile din care își extrăgea citatele. Prin urmare, a vorbi despre o influență stoică propriu-zisă în Divanul nu este pertinent. Citatele din Seneca au exact aceeași greutate și autoritate ca celelalte aparținând celorlalți autori, laici sau creștini. Dacă autorul recurge mai des la ele este pentru că și frecvența lor în florilegiile de unde le decupează
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]