497 matches
-
sărac și fericit decât bogat și nefericit. Evident, asemenea solemnități sapiențiale sunt abundent compensate de finețea sau abisalitatea altor pasaje. Dar nu poți să nu dai dreptate lui Hegel, din prelegerile sale de istoria filozofiei, când își încheie capitolul despre stoici cu fraza următoare: Este efectul inevitabil al oricărei „filozofii“ care caută soluții de viață făcând abstracție de orizontul misterului. Iisus s-a născut nu doar într-o lume păcătoasă, secătuită, dezorientată. S-a născut într-o lume fundamental plictisită. Pe
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
prescrie o conduită, o terapeutică general valabilă, pe scurt, o rețetă. Dacă ți-o însușești, nu mai trebuie decât să o aplici. În momentul în care își atinge scopul, practica filozofiei, înțeleasă ca „medicină a sufletului“, se auto-suspendă. Filozofia, spun stoicii, nu trebuie să fie nici teorie pură, nici trudnică exegeză de text. Ea trebuie să producă un îndreptar, o „tehnică“ a optimei viețuiri. Odată ce ai tehnica, nu mai e nevoie să filozofezi, pentru că nu mai e nimic de căutat. Or
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
aceea a „drumului“. Creștinismul declară că nu poți funcționa în această lume după regulile ei, ci după regulile Celui care a creat-o. Cu alte cuvinte, n-o locuiești cuviincios decât păstrând mereu un punct de sprijin aflat dincolo de ea. Stoicul vrea împăcarea cu sine. Creștinul vrea împăcarea cu ceva mai adânc decât sinele propriu. Sinele singur, sinele în dimensiunea lui curentă, strict mundană, e plicticos. În cel mai bun caz își administrează porunci de acomodare: nu te întrista prea tare
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
îl va pierde“ sună, dimpotrivă, mesajul hristic. În fraza aceasta nu se mai simte nimic de ordinul regulii, al garanției raționale. Ea aduce în scenă o provocare și un risc, fără legătură cu „înțelepciunea lumii acesteia“. Un risc, pe care stoicul nu pare dispus să-l ia în calcul. „Iar pe cele aflate deasupra noastră, pe acelea lasă-le deoparte“ - spune, precaut, Epictet. Dar, în alt loc, sinele lui mai adânc spune altceva: „Gândul la zei să-ți fie mai neîntrerupt
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
să-l ia în calcul. „Iar pe cele aflate deasupra noastră, pe acelea lasă-le deoparte“ - spune, precaut, Epictet. Dar, în alt loc, sinele lui mai adânc spune altceva: „Gândul la zei să-ți fie mai neîntrerupt decât respirația.“ Lectura stoicilor e, totuși, o îndeletnicire profitabilă și fermecătoare... Fantezii pascale Toți trimitem, de sărbători, mesaje cuviincioase rudelor, prietenilor, colegilor și celor cu care, dintr-un motiv sau altul, vrem să păstrăm o bună relație. De Crăciun și de Sf. Paști, aceste
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
cu care îți netezești portretul ar fi mult mai stângace, dacă - vorba lui Salvador Dalí - alături de mâna ta n-ar intra în joc și mâna unui înger... E adevărat că și monahul creștin pare, uneori, să fie echivalentul duhovnicesc al stoicului aplecat asupra sinelui propriu. Că și el pare, uneori, un „împătimit“ de mântuire, un aspirant singuratic la Rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spațiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdată, loc. Semnele timpului Dacă, ajuns la o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Pogor, seară de poezie Leonida Lari. Serbare câmpenească la Mircești, expoziție dedicată poetului Vasile Alecsandri deschisă la biblioteca din comună, program cultural variat. Recitalul de poezie a fost susținut de Leonida Lari, Vasile Năstase, Agnesa Roșca, Vladimir Rusniac (Basarabia), Ionel Stoic, Vasile Barbu (Voivodina), Adina Popa și Ada Gârțoman (Iași). La Muzeul Unirii au vorbit despre cultura popoarelor neolatine: Acad. Prof. C. Ceopraga, Prof. I. Apetroaie, Asist. Anca Rusu, Prof. Liviu Leonte, Prof. Al. Vasiliu. Prof. C Tofan a pregătit expoziția
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
le dădu lui Dmitri. Capitolul nouăsprezece Govorov se întoarce. Porfiri îl zări pe Prințul Bicov înainte ca acesta să-l vadă pe el. Tânărul nobil stătea pe unul din scaunele din fața biroului lui Porfiri. Expresia sa era dureroasă, dar răbdătoare, stoic auto-conștientă. Își mângâia cu o mână căciula din blană de parcă era un câine. Porfiri simți cu musca pe căciulă, amintindu-și de o datorie ignorată deliberat. Era pe punctul de a face stânga-mprejur când se auzi strigat pe nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
educație. El privește regimul instinctelor, al pulsiunilor și tendințelor individuale și cere ca acestea să fie supuse unui control strict de către individ, care trebuie să le domine, nu să se lase dominat de ele. Este un vechi principiu moral al stoicilor, care-l recomandau pentru obținerea stării de echilibru și liniște sufletească, condiții ale unei sănătoți mintale optime. d) Principiul echilibrului și măsurii. În virtutea acestei principii, orice educație care privește starea de sănătate mintală, trebuie să urmărească adoptarea celor mai adecvate
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Marc Aureliu, Malebranche, L. Ollé-Laprune, N. Berdeaev, G. Bastide, M. Boigey, R. Déscartes). Morala vechilor greci punea în valoare trei principii care priveau direct starea sufletească: autarkeia sau principiul independenței, ataraxia sau liniștea sufletească și aponia sau absența suferinței. Morala stoicilor, îndeosebi prin L.A. Seneca, scotea în evidență importanța liniștii sufletești (tranquilitate animi) și a echilibrului sufletesc, specific înțeleptului (constantia sapientiorum), pentru sănătatea mintală. Creștinismul a adus cu sine o adevărată tehnică de cultivare a virtuților morale și de eliminare a
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
El e primul care, în această atmosferă de sincretism cultural, încearcă să adapteze mitologia iudaică la filosofia grecească și invers, propunând, în acest context de preocupări, formule în care realizează sinteze contradictorii. Philon preia din filosofia greacă, de la Heraclit și stoici, ideea unei substanțe primare divine care s-ar fi diferențiat în lume. Însă, spre deosebire de greci, care nu reușeau să iasă din logic în administrarea acestei idei, el îi dă o formulare cu caracter antinomic: din substanța primară emană existențe secundare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
adică în eternitate. Timpul este o aparență prin care putem intui eternitatea. Dacă Eu sunt, înseamnă și că voi fi și că am fost, în principiu, adică întotdeauna. Prezentul nostru este în clipă, în Ființă, imuabil, este "prezentul durabil" al stoicilor, este atemporal, ca întreaga existență, este și aspațial, dincolo de orice geometrie. Astfel, glumind, vom spune că va fi doar ceea ce este și a fost. Timpul nemișcat este și spațiu infinit, spațiul mișcat devine timp, dar existența e dincolo de ele. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
într-un moment dificil, creat de incapacitatea administrativă a lui Gheorghe Vodă Ghica. într-o situație complet deteriorată - Domnul întârziase cu strângerea haraciului - postelnicul își face o apariție spectaculoasă („s-au întâmplat de au fost acolo” [la Adrianopole]) și suportă stoic frazele de nemulțumire ale vizirului, care ancheta întârzierea cu pricina: „Și-l pedepsea zicând că au făcut Ghica-vodă și rumânii rușine împăratului de n-au adus haraciul la vréme; și cum împăratul biruiaște de la răsărit pân’ la apus și nu
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
afirmă în mod explicit nicăieri. Mai sigur este că, în primele secole după Hristos termenul ouaia capătă tot mai mult semnificația de ființă reală și concretă în opoziție cu ființa aparentă și evanescentă , și această evoluție probabil că se datorează stoicilor. Dincolo de toate acestea, capadocienii vor săvârși o reală și semnificativă mutare de înțeles în uzanța termenului. În mentalitatea bizantină din secolul IV și după realitatea nu poate avea decât o dimensiune ipostatică, nu există nicăieri esența pură. Ceea ce este însă
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
întrebarea privind influența gândirii lui Platon asupra lui Socrate. Platon este considerat cel mai mare nume al istoriei filosofiei. Această istorie, la greci, este desfășurată în perioada clasică (sofiștii, tragicii, atomiștii, Socrate "micii socratici", Platon, Aristotel) și perioada elenistică (Epicur, stoicii, scepticii). Izvoarele originale atribuite filosofiei grecești sunt constituite de operele conservate ale unor filosofi (Platon, Plotin, Aristotel), la care se adaugă operele unor așa ziși filosofi "minori". Se păstrează fragmente ale filosofilor presocratici și unele scrieri ale urmașilor lui Socrate
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
ghicește în ea salvarea. Nietzsche îi atribuia lui Socrate evoluția rațiune - virtute - fericire și considera "că prin această absurditate a concepție, despre identitate a putut fermeca; filosofia antică nu și-a mai revenit niciodată". Dialogurile lui Platon, completate cu Aristotel, stoici și neoplatoniceni, au pus bazele filosofiei grecești și au contribuit la dezvoltarea istorică a creștinismului (V. Soloviov). Platon a elaborat o nouă concepție despre lume: idealismul platonician. Pentru Socrate, ordinea vieții reale era convențională. Ea era bună dacă se punea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
și de reputație. S-ar putea ca "Eseurile" să fie o carte pentru el însuși. De ce "Eseuri"? Pentru că încearcă. A încerca înseamnă a căuta, a tatona, a îndrăzni, a-și mărturisi îndoielile. Prin prisma "Eseurilor", Montaigne poate fi încadrat ca stoic, sceptic și epicurian. Îi place filosofia pentru oamenii de rând, la antipozii unei gândiri destinate profesioniștilor. El mizează în primul rând edificarea de sine. Montaigne îl laudă pe Socrate pentru că era curajos, hotărât, virtuos, cu multă putere de convingere, cinstit
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
adevăr pare fragil; * îndoiala trebuie să fie metodică, o tehnică de gândire. Montaigne pune să i se graveze pe o medalie " Oare ce știu eu?" S-au făcut comentarii lipsite de sens pe baza acestor inscripții. Charron a adoptat maxima stoicilor: îndură și înfrânează-te. Libertatea coincide cu supunerea la necesitate, la legile naturii. Din opera lui Epicur, aprecia rigoarea, austeritatea, cinstea, simțul dreptății. "Despre înțelepciune" avansează un proiect socratic. Urmându-l pe Socrate, crede că trebuie să știm cine suntem
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
Laic înseamnă emanicipat de religie, de teologie, de Evanghelii. Este creștin și susține superioritatea catolicismului. Crede că nu avem nimic de așteptat de la Dumnezeu, n-avem de ce să ne temem de el. Dumnezeu este Rațiunea, Natura, Necesitatea. Ideea există la stoici, este prezentă la Spinoza. Dumnezeu există, dar precum la Epicur, Lucrețiu și epicureici: fără primejdie pentru oameni, ci ca un întăritor, un sprijin. Discipol al lui Epicur, consideră că sarcina prioritară a oricărei morale este împiedicarea suferinței, durerii. Un mare
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
copleșitoare. Cele peste șase decenii de sacerdoțiu critic în slujba literaturii române, de la cronicari până la autori din anii '70 - '80, reprezintă o carieră profesională comparabilă cu cea a lui G. Călinescu sau De Sanctis, dar și parabola civică a unui stoic, a unui cartesian îndrăgostit de eseurile lui Montaigne. Știutor pe de rost al liricii argheziene, este prieten de-o viață cu năbădăiosul Ion Barbu (extraordinare sunt glosele marelui critic pe ediția poetului îngrijită de Dinu Pillat) în care intuise rasa
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
știe mai multe, are cheile capabile să-i deschidă ușile zăvorâte ale trecutului și să îl facă să înțeleagă dilemele timpului prezent. După o astfel de carte sufletul și mintea cititorului se umplu de bucurie, ca după o lectură din stoici.
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
în lumină ideile pe care le-a rostit în problema limbii. Vrei să știi cum gîndea Leibniz relația dintre „abstracțiune” și „limbaj” sau dintre „esență” și „definiție”? Mergi la cuprins și cauți paginile respective. Ești preocupat de „teoria semnelor” la stoici în contrast cu cea a Sfîntului Augustin? Cercetezi sumarul și te duci la locul cu pricina. Cum spune Jürgen Trabant în prefață: „În fața ta vorbește nu doar cineva care cunoaște infinit de multe lucruri și care, prin urmare, poate să-și expună
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
ce se putea numi ușă, erau efectiv livrați la domiciliu, mai târziu Zuca avea să spună că Ricardito între flăcări și bandiți, filmul cel mai strașnic din viața lui, era un vax pe lângă asta. La un moment dat, cu camonii, stoici, învălmășiți în acest du-te-vino, au început să urce strada cei din banda Cap sau Pajură, s-au vârât, cum s-ar zice, în viespar, Copita-Caprei le-a spus acum e momentul, Strugurel a auzit cu urechile lui fraza istorică și
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
teoretician literar, el s-a ilustrat și prin introducerea gândirii speculative la Roma. Romanii erau prin construcția lor genetică refractari filozofiei: În anul 155 în.d.Cr. a sosit în cetatea eternă o solie ateniană formată din trei filozofi, academicul Caeneade, stoicul Diogene din Babilon și peripateticul Critolaus. După îndeplinirea misiunii diplomatice, ei au ținut conferințe în care i-au uluit pe romani prin virtuozitatea cu care își susțineau ideile. Mai ales Caeneade a lăsat cea mai puternică impresie, deoarece a îndrăznit
Clipa de fericire a lui Marcus Tulius Cicero by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15905_a_17230]
-
în 1952, pentru ani buni, în Bărăgan. După moartea lui Stalin, Hrușciov reia relațiile cu Tito, călâul își pierde barda, ne devine prieten, străbate Bucureștiul într-o limuzină decapotabila, însoțit de frumoasă, excentrică, năbădăioasa Jovanka. Mai tarziu, asceticul Ceaușescu înghite, stoic dar schimonosit de suferință, fumul trabucului enorm pe care Tito i-l pufăie în nas. Acum, de această deschidere profita locuitorii de la frontiera, din ambele părți. În loc de arătura și sârmă ghimpată, au parte de liberă trecere pentru mic trafic. Românii
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]