2,070 matches
-
Te rog să te duci la hotel, tot ți-au reținut camera și... ce-or să zică dacă va sta liberă? Acum și Cioroiul dorea să fie singur, așa că n-a mai oferit cadoul și a plecat. Ce parșiv, se strîmbă Lena a dezgust. Fidelitate tîrzie Miruna mai verifică o dată adresa pe care o memorase cu multe luni înainte de a suna la ușa din Strada Răbdării numărul 5. La acest număr era o casă veche, cu o portiță metalică ruginită, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mulțumesc" i-am spus și am dat să plec. Bătrânul a izbucnit în râs : Da, da, haideți, mergeți în oraș ! Să veniți înainte de căderea nopții !" "Sărut-mâna", i-am spus, cum se obișnuiește. "Eu vă sărut mâna, mătușică !" răspunse bătrânul, se strâmbă la mine (hm ! așa făcea mai demult băiețelul vecinei ce l-aș mai fi tras de urechi !), o luă pe fetiță de mână și intră în casă. Ce obiceiuri au mai căpătat și vecinii mei ! mi-am spus și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cum ne mai ducem cu toții zilele de azi pe mâine... (se întoarce spre pat, se apropie și-i pune mâna pe frunte:) Arde ca focu'... Uite, ți-am adus ceva : înghite asta și o să-ți treacă arșița. Nu, nu te strâmba ! Unde-ai mai văzut tu doctorie bună ?! (apoi, spre copilul de pe scaun:) Mâine dimineață mă întorc ; dacă îi e tot așa, îl ducem la spital. (și iese, târșâind pașii "bătrânește") Copilul de pe scaun : (se ridică, pare înspăimântat; ceea ce urmează spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se mănâncă!... Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot așa cum se amuza să audă și alte glume inspirate de idila lui cu Felicia și intrate deja în folclorul studențesc. Uneori, câte una dintre prietenele Feliciei se enerva și se strâmba la auzul lor și le taxa drept bancuri proaste, dar Victor râdea cu poftă și răspundea la rându-i tot cu glume sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept un tip simpatic și destupat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că nu e chiar așa, cum spui tu, îl contrazise Victor, luându-le apărarea colegilor din facultate. Nu e vorba de lașitate, e vorba că băieții noștri sunt mai pasionați de matematică decât de politică. Asta-i situația. Vacs! se strâmbă Paulică Dobrescu. Cum am zis, așa rămâne!... Tase începu să se scarpine în cap, cu ochii la prietenii săi. Ce-i facem, Sandule? îl întrebă pe medicinist. Acesta nu răspunse. Aprinzându-și o țigară, el începu să fumeze în tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și a dispărut într-un miez de noapte împreună cu o câtime de șleahtă apropiată, lăsând poruncă pentru cei rămași ca fiecare să se salveze după putință. Toate pușcile cele mari și tunurile să fie îngropate la locul ce se cheamă Strâmba Ropcii, ghiulelele și obuzele să dispară în bulboanele Siretelui, iar caii ce au mai rămas să se sacrifice pentru hrana oștenilor, că și așa nu mai sunt apți pentru tracțiune. Ieșit cu bine din încercuirea apelor ce au început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pentru cazul în care aș fi reușit să înscriu... Halatiștii au schimbat între ei niște vorbe haioase, probabil, pentru că unul dintre ei, cel care ținea extrema dreaptă, chiar a pufnit în râs, ceea ce l-a făcut pe halatistul central să strâmbe din moaca lui peste care parcă trecuse de curând o grapă grăbită... Să vedem ce are de spus și această femeie care... Dar doamna, nimic. Pentru că mesenii negri cu papion alb așteptau totuși un răspuns, doamna a rotit ușor capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Așaaaa... Căpitanul Falcă, ziceam... Se uită la tine ca la o victimă sigură. Întreabă din când în când pe majur: Dă semne de cip-cirip?" Se supără și-și sacrifică pantoful de lac. Lovește profesionist; peste șira spinării sau în boașe. Strâmbă din nas și-și șterge pantoful cu un prosop. Zice: "Fitness complet, până la cip-cirip sau somn adânc". Nu cred că-i place meseria. E puțin scârbit. Cred c-ar vrea să fie sultan; cu harem de harem"... Ninetistele, din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mângâia din când în când, de parcă aceasta era un animal de companie. Avea oarece probleme cu scaunul. Directorul școlii era cam pirpiriu și nu prevăzuse că burtosul cu epoleți va pune la încercare obiectul. Pățit, probabil, muntele de grăsime se strâmba rău de tot atunci când scaunul, greu încercat, scârțâia la cea mai mică mișcare a sa. Când auzea scârțâitura, Burtă Multă arăta ca un ins fatalist aflat în pragul unei mari drame. Juca rolul personajului din povestea aceea cu drobul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a deranjat auzul cu semne de mare hărmălaie de scârțâituri; dar n-a cedat. Burtă Multă a rămas încremenit, în poziția aș vrea să mă ridic, trăgând discret cu ochiul către scaun. Și-a priponit ușor mâinile pe birou și, strâmbându-se, scrâșnind din dinți, a-nceput să se ridice milimetru cu milimetru. Scaunul nu mai scârțâia; scâncea ca un copil neajutorat. Când a ajuns la verticală, a oftat aproape uman, ca o osânză eliberată, și a aruncat către scaun priviri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
uiți atent, ai impresia că poartă o mască de serviciu, de slujbă. Cred că așa arată viața multora dintre noi. Trăim de parcă am fi mereu la serviciu, sub ochii unui șef acru, dar corect. Nu ne permitem să-l persiflăm, strâmbându-ne la el, pentru că e corect, ne plătește leafa, dar nici nu avem chef să zâmbim, ca să creadă că, trudind, plesnim de fericire întru idealul fișei postului. Mai curând preferăm să jucăm rolul insului care sfidează amănuntele unei slujbe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în văzul cartierului. Numai prostănacul de bărbat-su nu-i pe fază. Vorba aia: nu știe bărbatul ce știe tot satul... Și ce-ai vrea să facă, sireaca, dacă tolomacul ei nu le are cu datul în bărci... Nineta se strâmba de mama focului către ele, arătând că eram și eu pe-acolo, obiectul de care se împiedicau toate... Eu, cufundat într-o carte cu poze pe care o mai frunzărisem de câteva zeci de ori, nicio reacție... E dată dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
important decât asta n-avea ce-mi spune... Chiar, cam de când ți-ai dat seama că și alții au această pasiune?... În clipa aceea mi-am adus aminte de filmul acela cu pistolari, în care un mucos de țânc se strâmba la orice nouă monedă pe care i-o punea în palmă un cowboy curios, sugerându-i că pentru informațiile pe care le dorea mai trebuia să curgă mult bănet... Sportivu', cum am zis, nici el prost; bașca intelectual cu Sportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
duc la Marcel, pentru tăiere. E lung drumul, de cele mai multe ori, până la Marcel. Unii dintre prietenii săi n-au fost inspirați și nu locuiesc pe lângă Marcel. Pe mine mă cunosc aproape toți controlorii de pe tramvaie și alte autovehicule publice, dar strâmbă din nas atunci când mă văd cu găinile. Popor, popor, zic ei, dar de când tramvaiele aparțin și găinilor? Înțeleg situația și pun pingelele la treabă. Ajung sfârșit la Marcel. Chiar nu mai sunt sensibil la ritual. Dar Marcel e cinstit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu ochi verzi sau albaștri. Nu bărbații le alegeau pe ele, ci ele însele își alegeau bărbații. Tinerele maiko și-au dezbrăcat veșmintele de mătase, pentru a descoperi că secolele de șezut în poziția tradițională, cu picioarele sub bazin, le strâmbaseră genunchii. Sânii, strânși puternic de brâul cel lat al kimono-ului (obi), nu putuseră să crească. Părul, tăiat acum până la umeri, avea firul gros: nu unduia deloc, ci se încăpățâna să rămână ferm, ca o mătură. Numai lacrimile, șterse curat cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
celeilalte Asii, care se așază cu picioarele într-o latură, în ceea ce Andrei Pleșu a consacrat deja sub numele de "poziția Lorelei". Răsuflă greu atunci când își potrivește basmaua, o pufnește și pe ea râsul, îl ascunde repede, ștrengărește, atunci când se strâmbă la mine făcându-mi semn că vine sensei. Rezvan este atât de nepotrivită în acest cadru, încât nu poți decât să o adori. Vine aici ca să scape de rutina de acasă, de gătitul din fiecare zi pentru soț și pentru
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ninge pe tatami; aici, mă încurc cu brio, încerc să nu râd și nu mai știu dacă am învârtit bolul în palme, de trei ori, cum trebuia, sau? în sfârșit bucata aterizează, secționată însă în două, pe hârtiuța-suport. Rezvan se strâmbă, dar merge, spre ușurarea lui sensei, spre ușurarea mea, spre ușurarea lui Sen Rikyu care ne privește, poate, din ceruri, până la capăt. Însă și eu o pățesc, ca întotdeauna când trebuie să fac ceaiul pentru mai mult de o persoană
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia dacă zâmbea, amuzat și prudent, ferindu-se să se pronunțe. Bun, recunosc, nu-s Lope, pe legea mea. Și-mi Închipui că și amicul tău, Quevedo, ar strâmba din nas; dar, fiind vorba de versuri de-ale mele, nu-s chiar de lepădat. Dacă o să le vezi circulând pe ici pe colo În fițuici anonime, vei ști de cine sunt... În sfârșit - contele bău tot vinul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
aici înainte vei pescui oameni! Peștii sunt mari, iar sub lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau că sunt în siguranță ascunși acolo, jos, în găurile și în mâzga de pe fund. Sus, la lumină, fețele lor sunt strâmbate, osul frunții li se înalță și fălcile li se umflă. Nu e nici o îndoială că dobândesc unele trăsături omenești. Cu ajutorul aparatului de mărit, poți, de asemenea, să privești în interiorul gurii lor, pe care Doré a lăsat-o deschisă, gâfâind, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
de performanță sau un tăietor de lemne ce grăbește spre unul din punctele de control ale zonei de tăiere. Se mișcă cu forță, cu pași lungi, și glasul îi este puternic și limpede. De bună seamă, are umerii un pic strâmbi după operația pe care i-au făcut-o la sanatoriu, dar asta e în avantajul lui. Chiar el obișnuiește să spună: în zona asta e mai practic să fii un pic strâmb și asimetric. Poți înainta mai iute prin lăstăriș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Kvarnåsen. în spatele unor uși duble. Mi s-a permis să o văd, dar mai departe nu am putut ajunge. Numai că ușile duble nu au fost de nici un folos. Cu timpul, a spus intendentul, îndreptându-și vestonul, care i se strâmbase un pic, cu timpul nimic nu mai ajută. Trebuie doar să-ți duci povara pe calea aspră a autenticității. Așa am aflat eu că, din punctul lui de vedere - care era și punctul de vedere al muzeului, al bătrânei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a lui Caragiale). Vânzătoarele de la magazine îți răspund invariabil în limba rusă și, când constată că nu ești rusofon, își comută vorbirea, sâcâite, pe limba română. Recepționera de la hotelul în care stau, o doamnă distinsă și roșcată, dintre acelea care strâmbă din nas dacă ai cravata neasortată, este ursuză când îi vorbesc în română și luminoasă când îi adresez câte o propoziție în rusă. Dar cel mai grav este că nu se poate folosi sintagma limba română, ca și cum ar fi ciumată
Limba română în dizgrație la Chișinău by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8064_a_9389]
-
îi cunoșteau, profesorul a ridicat brusc ștacheta exigențelor. Mărturia autorului Orbitor-ului merită consemnată: "Îmi amintesc câteva ședințe desfășurate destul de asemănător celor din alte cenacluri. O deosebire evidentă era însă tonul uneori extrem de tăios al lui Mircea Martin. Manolescu mai strâmba din nas la câte cineva, dar foarte rar. Croh era diplomatic și tolerant. În schimb mentorul Universitasului a executat, sub ochii mei, câțiva autori cu o ferocitate neobișnuită. Și pe bună dreptate. Unde textele erau promițătoare, însă, tonul lui devenea
Și ei au fost debutanți by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7851_a_9176]
-
premiera) s-a răzgândit. Cred și eu, când a văzut cât de cerut este în lumea largă : distribuit pe 530 de ecrane în Franța, 350 în Italia, peste 3000 în China.Puțin îi pasă industriei de mofturile criticilor care au strâmbat din nas în fața « supei à la Grimaldi », cum scria Libération. În sfârșit, festivalul a început, de fapt, ieri, odată cu primul film din competiție, Mr.Turner, al lui Mike Leigh, unul dintre cineaștii englezi de mare calibru care, alături de Stephen Frears
Cannes 2014: Frumusețea naturii răzvrătite by Corespondență specială de la Magda Mihăilscu () [Corola-journal/Journalistic/79213_a_80538]
-
renovăm muzeul, ce i-a aparținut lui Badea Cârțan, sunt cărțile și opincile. Problema este că opincile eu așa le știu de peste 30 de ani, de când sunt eu, nimeni nu s-a ocupat de ele, să le recondiționeze. S-au strâmbat așa de tare de nu le mai putem trage în picioarele unui manechin îmbrăcat ca Badea Cârțan. Mă chinui de trei luni să le refac, cu tot felul de tratamente speciale, indicate și de farmaciști, pentru că sunt foarte rezistente, fiind
Trist: Opincile lui Badea Cârțan zac în necunoaștere, într-o găleată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79216_a_80541]