2,683 matches
-
sătulă sau pe stomacul gol. De exemplu, „a băga piciorul măgăriței în vas“ sau „a-și pune pământ pe cocoașă“. Dar dragostea mea pentru ea era altceva. E adevărat că o cunoșteam de mult timp: ciudații ei ochi oblici, gura strâmtă, totdeauna întredeschisă, tonurile voalate și liniștite pe care le avea, toate astea redeșteptau în mine amintiri îndepărtate și dureroase, iar eu căutam în ele lucruri de care fusesem frustrat, binele care mi se furase. Mă frustraseră oare de tot, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
După-amiază, ușa camerei mele se dechise din nou; fratele ei, frățiorul târfei, intră rozându-și unghiile. La prima vedere, toți cei care îi vedeau împreună înțelegeau că erau frate și soră, atât de mult semănau. El avea gura mică și strâmtă, buze cărnoase, umede și senzuale, ochi încercănați, oblici, buimaci, pomeții proeminenți, părul șaten, totdeauna în dezordine, tenul mat. Îi semăna trăsătură cu trăsătură târfei, dacă adăugăm și un oarecare aer satanic. Una din acele fețe turcmene, impasibile, fără suflet, modelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mie însumi, dar buzele mi-erau atât de grele că refuzau cea mai mică mișcare. Nu percepeau nici măcar sunetul vocii mele și, totuși, înțelegeam că vorbeam singur. Ca un mormânt, camera se făcea cu fiecare clipă mai obscură și mai strâmtă; noaptea mă înconjura cu tenebrele-i terifiante. Lampa fumega. Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
furiș, mă înfricoșa. Noapte profundă și tăcută, ca aceea care se abătuse asupra vieții mele. Noapte plină de fantome oribile care, de peste tot, din apropierea ușii, de pe pereți, de după perdea, se strâmbau la mine. Într-o clipă, camera devenise atât de strâmtă, că mi se părea că stau culcat într-un sicriu. Tâmplele îmi ardeau, picioarele erau incapabile să se miște. O greutate îmi strivea pieptul, la fel de împovărătoare ca aceea a cadavrelor încărcate pe spinarea mârțoagelor negre, descărnate și livrate măcelarului. Moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
spectaculos, a fost Învingător În cele mai incredibile și perverse lupte. Dar... „I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip Bond. I-a lipsit zîmbetul lui Bond sau măcar al lui Gagarin. L-au tras pe sfoară posomoreala și trenciul strîmt!”... Ipoteza cucerește prin temeritate & amărăciune. Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim pur și simplu rîsul, de parcă acesta s-ar obține ușor. Găsesc un studiu mai vechi În care citesc, cu plăcere, cît de importantă este această
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe alocuri de ploaia măruntă, mocănească, deasă și rece, Epa ieșise ca tot omul, să se plimbe pe stradă. Prefera să se abată mai întâi puțin de pe strada lor și să se preumble în voie, într-o zonă cu stradele strâmte și întortocheate, pe care le admira de-a dreptul pentru șarmul lor, pentru trotuarele așa defectuoase cum erau, pentru designul clădirilor, unele vechi, altele ridicate în pripă în anii puterii populare, atât de cei veniți de la țară și pripășiți aici
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sala mare și, în lipsă de altceva, tocmai răsfoiam o revistă literară. Cai verzi pe pereți cum o cataloga operatorul de film zâmbind. Deodată se deschise ușa grea, de metal verde-albastru și o văzui pe Relia pătrunzând grăbită în odaia strâmtă și plină cu tot felul de unelte și mai ales cu casetele de metal cu vopseaua zdrelită, în care aduceam de la gară, filmele. Niciodată nu mă întâlnisem cu ea în acel spațiu sărăcăcios, cu pereții destul de afumați, chiar dacă ea era
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
duminicii.” De câte ori, într-o zi, sunteți siguri că n-ați murit? La cinematograf: Ibsen - Rața sălbatică (Lucian Pintilie). Citesc în Mâncătorii de etichete: 17 noiembrie ’77: “Nu-i venea să creadă ochilor că bătrânul orășel al copilăriei, cu străzile lui strâmte, întortocheate și parcă brodite sporadic după ambițiile bogătașilor, negustori din alte vremuri, când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și pentru mine e totul, parcă m-am trezit dintr-un coșmar groaznic, dintr-o hipnoză adâncă și m-am întâlnit cu mine față în față încât m-am speriat. Eram ca o leoaică ce stătuse închisă într-o cușcă strâmtă și întunecată, iar când a fost eliberată a văzut lumina, a văzut întinderile vaste, a văzut orizonturi limitate de peisaje fantastice, unde cerul cu pământul își dau cea mai frumoasă îmbrățișare, a văzut ce nu credea că o să vadă vreodată
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se auzeau huruieli cumplite, zgomote de geamuri sparte, Îngrozitoarea vâlvă mecanică fiind amplificată de configurația locului, strâmt ca un horn. Oamenii ieșeau În micile balcoane acoperindu-și figurile cu mâinile, fripți de cafeaua fierbinte pe care filtrul le-o azvârlise În față, iar apoi cabluri electrice Îi prindeau de picioare, trăgându-i Înapoi În case. — Atenție, cadeee
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un bancomat scuipa bani cu o nonșalanță aproape golănească. Fără ca vreun deget să-i fi apăsat tastele pentru a forma codurile de eliberare, bancnotele ieșeau prin fanta aparatului și cădeau pe pavaj. Neînvățate cu o asemenea libertate, departe de spațiile strâmte și Întunecoase ale portofelelor, peticele de hârtie filigranată plecau la plimbare În grupuri, ca niște școlari În excursie. Se prelingeau ușoare de-a lungul trotuarului, trecând peste capote și parbrize. Câte-o bancnotă Își mai lipea curioasă fața de vitrina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aievea. Fapt este că, în lumea de dincolo de coperți, ele sunt numeroase. Le vezi din titluri - de la Casa Buddenbrook la O casă de păpuși, de la Casa Bernardei Alba la Prăbușirea Casei Usher. Le găsești - locuri largi și primitoare, sau coclauri strîmte, unde pîndesc energii rele - în toată tradiția romanului, care pare că are nevoie, ca să se întemeieze, de reazemul a patru pereți. Și, asemeni lui, teatrul. Mai puțin, dar nu deloc, poezia. Așa că și literatura noastră, mai veche sau mai nouă
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
o colegă. Naggie se tulbură imaginîndu-și că aceea era chiar prietena lui. Apoi, căpătînd curaj, Începu să probeze la Întîmplare tot felul de haine, aproape fără să le privească. În cele din urmă găsi ce căuta, o fustă scurtă și strîmtă. — Băiete, vreau să probez fusta asta, poți să mă ajuți un pic? Întrebarea era precisă, eficientă, părea spontană și excludea inițiativa vînzătoarei cu care el stătea de vorbă, sau a oricărei alte vînzătoare. De prisos să mai adăugăm că Naggie
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Îi arătă ce trebuia să facă, un lucru la urma urmei simplu, dar mîinile tînărului se mișcau nefiresc, aveau un ușor tremur care-l Împiedica să rezolve corect sarcina primită, mai ales că fusta stătea, și de data asta, prea strîmt pe corp. Gesturile Îi erau precipitate și cumva temătoare. — Ah, cît ești de neîndemînatic! exclamă nemulțumită Naggie. Ar fi vrut să-l chinuie un pic. CÎnd se Întoarse, văzu că băiatul transpirase - și i se făcu milă. Ce-ai transpirat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În cazul nostru. În centru Marii Spiralei se afla Christina. Ea ținea În mînă cristalul de cuarț În formă de piramidă, primit de la Joanna-Jeni, și anume, cu vîrful piramidei Îndreptat spre Polul Sud. Între timp, problemelor cauzate de pantofii prea strîmți li se adăugase și o migrenă, nu foarte puternică, dar care Îi provoca oarecare amețeală Însoțită de febră, și o făcea să țină ochii mai mult Închiși. La spatele ei, Joanna Jeni alesese să stea Pablo, În speranța că energia
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Încă un nume. — Am fost trimis cu o misiune importantă, răspunse. Fiindcă, de cîteva zile, maiorul Începuse să-și Împacheteze lucrurile, toată casa era În dezordine, așa Încît se văzu nevoit să-și invite musafirul nepoftit În bucătărie, unde spațiul strîmt făcea ca dezordinea să pară mai mică. Idee ce se dovedi cît se poate de inspirată, căci, În primul rînd, lui Pablo Îi era foame. În timp ce mînca, Îi mărturisi maiorului că, la colțul străzii, Îl acostase o tînără persoană de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
pînă la un punct, rînjește. — Voi, regizorii, face Comandantul pe gînditorul, rîzîndu-și în barbă, v-ați dat mereu în petic făcînd pe deștepții, pe rebelii fără cauză. — Arta e artă, spune Regizorașul, dacă nici prin artă nu ieși din tiparele strîmte ale societății, atunci cum altfel s-o faci? încerc să trăiesc fiecare secundă prin artă, spune. — Promite-mi că n-o să divulgi nimănui ce-am discutat acum, pînă n-o să se răcească totul, nu vreau să mă trezesc pe cap
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
jerpelit din locuința ei. Lumina rece a după-amiezii învăluia camera dând la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina rece ieșeau la iveală câțiva pistrui aurii pe nasul ei cârn pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cârlionți care aminteau de niște căluți de mare. Fața Îi era palidă și pudrată, și pe unul din pomeți Își desenase un mouche. Ochii Îi străluceau ca gheața uscată, gri. Purta un pulover subțire peste o bluză subțire, o fustă strâmtă și ciorapi de mătase cu dungi late. La gât Își legase o eșarfă de efect și pantofii ei ca niște petale erau Împodobiți cu catarame mari, lucioase. Parcă ar fi combinat moda piraților cu Îmbrăcămintea caracteristică dansatorilor de tango - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
celorlalte o sută, apoi Îndoiala m-a cuprins din nou. La Întrebarea nr. 44, de pildă: „Știți să fluierați?“ Sau nr. 92: „Îmbrăcămintea joacă un rol important În viața Dumneavoastră? Preferați să vă Îmbrăcați simplu, sau stratificat, vă place Îmbrăcămintea strâmtă, sau lejeră, gulerele ridicate, sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea Dvs. preferată?“ Numărul 133: „Vă Înfuriați dacă o persoană refuză să vă povestească despre particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nu sunt singur - și că n-am fost singur din clipa În care am bătut la ușă. Dinăuntru se auzea un zgomot surd, ca atunci când cineva Își schimbă poziția corpului. Dintr-o dată Întunericul păru că Începe să respire, devenind din ce În ce mai strâmt. Am ciulit urechile, dar n-am reușit să disting nici o mișcare. Totuși, era clar că nu eram singur. Șira spinării mi se Încordase, urechile mi se micșoraseră, tălpile mi se Înfierbântaseră. Apoi cineva trase zăvorul și deschise ușa. Undeva deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de dimineață strălucea orbitor, sunt deci convins că experimentul mi-ar fi reușit dacă n-aș fi băgat palmele sub spate ca să-mi ridic șoldurile. Acest gest nevinovat, schițat doar ca să mă Împingă un pic mai tare În teaca asta strâmtă care-mi solicita atenția, a rupt toată vraja. Brusc, am rămas fără aer. Tulburat și dezumflat, am urmărit cât de repede se transformă cea mai independentă parte a unui corp bărbătesc Într-o bucată de carne neînsuflețită, c-o pată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-i cel mai cumințel băiețel pe care l-a avut vreodată o mămică? Pe cine iubește mămica cel mai mult pe lumea asta? Sunt de-a dreptul năuc de plăcere și, între timp, mă uit cum îi suie pe picioare strâmt, lent, chinuitor de delicios ciorapii transparenți care dau cărnii ei o nuanță de-a dreptul ațâțătoare. Mă trag mai aproape de ea, cât să prind în nări pudra cu care s-a dat după baie - și ca să văd mai bine elasticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
citesc? — Sigur că da. Probabil ți se pare caraghios să-mi scrie cineva mie poezii. Janet Pardoe se uită În oglindă. Myatt Întoarse fotografia și citit: Naiadă zveltă, rece, Născută-n râu, Alergând spre mare, Mai suportă un an Iazul strâmt, sărat, stâncos. — Nu rimează, așa-i? Sau rimează? Întrebă Myatt. Totuși, ce vrea să Însemne? — Cred că vrea să fie un compliment, spuse Janet Pardoe, punându-și lac pe unghii. Myatt se așeză pe marginea patului și o privi. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Donald Trump 1: frac, freza de rigoare, bronzul ireal. Chelnerițele erau clone ale Melaniei 2, cu părul brunet pieptănat În cocuri Înalte ca niște zgârie-nori, având forma unor stupi și cu trupurile Înghesuite În niște rochii de mireasă atât de strâmte, că amenințau să le sufoce. Adevărata Melania este un miracol al supraviețuirii umane. Până În acest moment al mariajului ei, trebuia să fi murit deja ucisă de vreun corset creat de Dolce&Gabbana. —Nu că Îți plac la nebunie Donalzii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]