1,031 matches
-
te prind la strâmtoare. Încep să te pipăie pe aici și în timp ce vorbea, îi mângâia țâțișoarele ei nedezvoltate încă, apoi pe aici - spuse mai departe Eleonora, introducând mâna la încheietura picioarelor surorii mai mici. Ana se zbătea să scape din strânsoarea agresoarei, până căzură amândouă în apă, îmbrățișate. - Nebună ce ești. Lasă-mă în pace ... - Lasă, Ană, că nu te-am mâncat. Așa înveți ce se întâmplă și nu mai fugi ca o disperată de la film că vezi Doamne, te-a
PRIMA LECTIE DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 189 din 08 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366680_a_368009]
-
Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului, auzind țipătul de disperare al puiului de lebadă, alergă repede la malul
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
acesteia, peste șosea, spre malul lacului, își învinse repulsia de a ieși în ger și vânt și porni pe urmele Moldei, luându-și pe umeri șuba călduroasă. Ajungând împreună cu cățelușa pe malul lacului înghețat, văzu puiul de lebădă prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab. Își dădu seama de dramatismul situației. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Nu putea risca să intre direct cu cizmele în apă. Lăsă șuba jos și fugi repede spre
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365721_a_367050]
-
între picioarele mele și a început să-mi mângâie pieptul peste cămașă. Tremuram de dorință... mâinile ei s-au urcat în sus, pe gâtul meu și-au început să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat, terminasem și eu de scos rochița, jupa și sutienul de pe ea, așa că a urmat o îmbrățișare înflăcărată și pentru prima dată, trupurile noastre goale s-au atins.... Rămăsese
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
cu strigăte scurte și melodioase, în același timp, traduse prin expresia "ioi-ioi" repetată, m-a derutat și m-a oprit, de moment. Aproape că mă blocasem și mă speriasem chiar. M-a îndemnat de grabă să continui, mai mult prin strânsoarea brațelor și prin trupul ce se frământa puternic sub mine. Mai grijuliu să o ating pe sâni fără să o gâdil, convins că din cauza asta se manifestase așa de neașteptat, am reușit o apropiere de la care nu mai era mult
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
care mai sunt încă în prejma noastră se rispesc sub umbra cocotierilor, rămâne doar un tânăr frumos cu păr negru, cârlionțat. ” Ein Hundert” zice categoric Klaus. ”Nein, drei”, răspunde tânărul. Klaus face, spre disperarea mea, stânga împrejur, mă vreau dincolo, strânsoarea mâinii lui mă oprește să zic ceva și bine fac, pentru că, după al doilea pas, băiatul ne strigă râzând: ”Ok!” și împinge barca spre apă fără să mai aștepte răspunsul. Nu a avut noroc, de data asta nu i-a
2 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 800 din 10 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350858_a_352187]
-
să creadă în asta, să creadă că el singur poate face multe. Cum nu știm ce ne-a mai rămas din mândria de a fi român, din portretul lui schimonosit din ultima vreme. Blocați, inerți și blazați, paralizați parcă în strânsoarea propriilor neputințe, noi, românii, părem astăzi o nație cu țara înghesuită la două capete: ''România lor'', adică a hoților, agramaților, corupților, profitorilor sau nemulțumiților de tot felul, și ''România noastră'', adică a celor cinstiți, modești, muncitori, capabili și credincioși. Dincolo de
ROMANII, O NATIE CU TARA INGHESUITA LA DOUA CAPETE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351086_a_352415]
-
mă vor mai vedea ... . Se opri, mă privi iar, după care continuă: Faceți-vă timp și pentru studiul umbrelor și atunci le veți auzi atât pașii cât și poveștile lor. Am zâmbit oarecum puțin înspăimântat, mi-am eliberat mâna din strânsoarea bătrânului, l-am salutat ducând mâna la frunte și am pornit spre casă. Am făcut zece pași și o dorință nebună m-a făcut să mă întorc să văd dacă bătrânul plecase din locul unde îl lăsasem. Era tot acolo
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s‑a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să‑l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune în momentul impactului și mărea efectul groazei ce o stăpânea. După mai bine de cinci minute, și‑a adunat puterile
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
ochii în timp ce, fără să realizeze, se ridica pe vârfuri. Buzele lor s-au atins ca într-o adiere. Mâinile ei au coborât cu încetineală de pe piept și au trecut pe sub brațele lui, cuprinzându-l cu palmele pe sub omoplați într-o strânsoare din ce în ce mai puternică. Sărutul a fost lung și apăsat. Anca nu gândea în acel moment. Strângea pleoapele și frământa cu degetele omoplații ce păreau a fi imenși, lăsându-și buzele să fie zdrobite și supte. Deodată s-a blocat. Palmele au
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
puternică. Sărutul a fost lung și apăsat. Anca nu gândea în acel moment. Strângea pleoapele și frământa cu degetele omoplații ce păreau a fi imenși, lăsându-și buzele să fie zdrobite și supte. Deodată s-a blocat. Palmele au slăbit strânsoarea și au revenit pe pieptul lui, oprindu-i apropierea, în timp ce și-a lăsat capul pe spate pentru a întrerupe sărutul ce o năucise. Un singur gând a avut, dar suficient să o dezmeticească: "Așa de fierbinte ai fost, Fănele, la
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
între picioarele mele și a început să-mi mângâie pieptul peste cămașă. Tremuram de dorință... mâinile ei s-au urcat în sus, pe gâtul meu și-au început să-mi descheie nasturii de la cămașă, depunând sub fiecare nasture scăpat din strânsoarea butonierei, câte un sărut fierbinte, pe pielea mea... Când ea a terminat, terminasem și eu de scos rochița, jupa și sutienul de pe ea, așa că a urmat o îmbrățișare înflăcărată și pentru prima dată, trupurile noastre goale s-au atins.... Rămăsese
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
Și să mă stoarcă... Eu, avid, Burete care se închide Când porii toți mi se deschid... Dar din eterul vremii sparte În visul meu lung cât un vers, Ai apărut Tu, de departe, Multiplu-Ți unic și revers. Ca o strânsoare lapidară, Fimbrii cu văluri m-au cuprins: Tu, forma mie similară Și totuși altfel, m-ai atins... Tu stea, o sută sau o mie Cu sumedenie de cili Ce-au început să mă conscrie, M-ai sărutat intern, subtil... M-
TOAMNĂ FATALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354839_a_356168]
-
în sufragerie, aduce un taburet de pe balcon și îl fixează în dreptul ușii de la încăperea rămasă goală, ce miroase încă a bătrânețe și boală. Se urcă pe taburet și, ajutându-se de cheia din buzunar, introdusă între placă și perete, slăbește strânsoarea șuruburilor. Își vâră degetele între dreptunghiul de plastic și zid și smulge dintr-o mișcare placa pe care scrie mare, cu litere aurii pe fundal negru „Fundația Eliza și Nicolae Frunză“. Se întinde și o aruncă peste cutiile cu cărți
ELIBERAREA de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 868 din 17 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354884_a_356213]
-
de floare-albastră Sunt pradă vie, dulcelui sărut. Cum tu în brațe îmi vei cădea iar goală Cu sânii-arzând de doruri și-asteptări Cum diavolii se tăvălesc în smoală Te-oi înveli și eu în calde sărutari. Va plânge luna ca să slăbesc strânsoarea Când te-oi sloboade-n albul așternut îi vom simți indureratei nopți răcoarea C-asemenea iubiri ea nu a cunoscut. Învelindu-ne în calde raze luna Cu noi va face împreună trup, De tine mai flămând ca și un lup
DE DRAGOSTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355560_a_356889]
-
care au bătaie lungă, cum este educația copiilor noștri. Sunt multe alte aspectele care-mi vin în minte, dar mă opresc acum la o întâmplare mai deosebită. Cam pe la începutul anilor '70, doctorii începuseră să beneficieze de oarecare privilegii în strânsoarea chingilor comunismului. Părinții vedeau intrarea copiilor lor la școala sanitară și apoi la facultatea de medicină ca pe o frumoasă făgăduință pentru viitor și de aceea, concurența la examene devenise o grea piatră de încercare. Se prezentau numai concurenți cu
TAINA SCRISULUI (2): CHEMĂRI LĂUNTRICE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356868_a_358197]
-
ce e plin azi de simțire Un el și-o ea înaltă o dojana, Curând el va-mbraca costum de mire Iar ea va fi frumoasă Cosânzeana. În ierburi, pofticios, vrea față să o culce, Frumoasa însă-i scăpa din strânsoare, O babă, măi din vale-și face cruce; -Așteaptă maica, după-nsurătoare! Referință Bibliografica: Zvon de primăvară / Valeria Iacob Tamâș : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 322, Anul I, 18 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamâș
ZVON DE PRIMĂVARĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356632_a_357961]
-
o glumă proastă. „ Însemnările unui nebun” de Lev Tolsoi sunt mai interesante decât oricare jurnale. „Demonii” lui Dostievski sunt mai interesanți decât oricare alți diavoli. Există un „ Idiot” mai sfânt decât al aceluiași ? Rugina are gust de sânge, scapă din strânsoarea clipei. Plasa și-a bulbucat ochii. Jocul care șterge faptele. Avem multe griji - Paris, cumpărături, gripă, ușa de la intrare. Dar nu te bucuri de adierea vântului în vie, de zborul stârcului înalt, de felul cum ne fierbe-n sânge și
VIAŢA ÎNSĂŞI de BORIS MEHR în ediţia nr. 607 din 29 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355227_a_356556]
-
Pentru-un arestat ca ea! Că n-o las nici să vorbească; Ar vrea să mă pălmuiască, Când de limbă mă pișca. Mi-a uitat de supărare, Vai!... din cătușe a scăpat, Brațu-i simt de după cap; Dulce-i a ei strânsoare! În vecini cântă-o vioară ... Cu nostalgice chemări; Stele mici - în depărtări - Ne privesc seară de seară. Văd în viță, -i agățată, Sub fereastra larg deschisă, O lumină stă aprinsă - De un licurici uitată, Pentru-un greier singurel, Care cântă-namorat
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
o sărute pe ceafă și să i muște umerii, în timp ce mâinile i frământau sânii cu putere. După câteva secunde, s a năpustit asupra ei cu o ploaie de pumni și înjurături. Iuliana a încercat să se opună, să scape din strânsoarea bestiei dezlănțuite. A rupt bluza de pe ea, i a tras pantalonii și a mușcat o dureros de șolduri și fese. Apoi, a îngenuncheat o din mijloc cu o lovitură, trântind o și țintuind o cu pieptul pe masă. Pe masa
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
alergării ori al gesturilor largi sau bruște cu brațele. Alții pândeau momentul în care să‑și poată trece palma, chiar și numai pentru o fracțiune de secundă, pe fesele apetisante, ce păreau că încearcă să evadeze pline de nerv din strânsoarea pantalonilor. Alții, mai sensibili, se abțineau cu greu să nu‑și ducă mâna pe părul ei bogat, ușor buclat, ce‑i cădea în valuri pe umerii rotunzi. Uneori încercau să o sărute pe obraji ori pe gură. Atunci Iuliana se
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
2011 Toate Articolele Autorului Șarpele se încolăcise în jurul gâtului și se uita la ea cu ochi melancolici.Lacrimi de sânge picurau pe față, acoperindu-i ochii cu o pojghiță vâscoasă; simțea cum se sufocă și nu se putea mișca din strânsoarea reptilei... -Doamnă, doamnă, treziți-vă! Ajutor!Gențianne se trezi brusc din coșmar la țipetele unei bătrâne, vecină cu patul ei. -Ce s-a întâmplat, de ce ...m-ați trezit, de ce țipați? Of, Doamne , unde sunt? Vreau acasă! -Erai gata, gata să
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
ea am pus multe amintiri de început, deși mult timp a trecut,ea a rămas curată. O deschid uneori să adaug noi comori, de gânduri înalte sau albe scrisori, imagini alb-negru sau cu multe culori , de prin lume adunate, stranii strânsori. Din înalturi ,văzduhul văzut de planori, din adâncuri albastre , peștii multicolori. Uit uneori să o mai deschid, dar curând în uimitoarea lume mi-e dor să pătrund. Adun acolo curcubee, soare sau ploi, adun despărțiri și amintirea timpului în doi
CUTIA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370974_a_372303]
-
Încântată că o invit să mă ajute la cules de pietroase, s-a strecurat abilă printre sârmele și crengile îndepărtate cu greutate de mine. I-am văzut sânii micuți cum încercau să năvălească peste bluzița subțire, gata să scape din strânsoare, și obrajii înroșindu-se de efort în acea poziție incomodă de trecere. Am trecut cu privirea peste trupu-i mlădios ce se îndrepta cu vioiciune și i-am tras băsmăluța aninată de o crenguță, după care am făcut întrecere de fugă
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
de încrâncenare... Tresărea și tresălta în jocul său, fără reguli scrise, fără întrerupere, iar eu o acompaniam cu plăcere. Nu aveam timp să gândesc și singurele reacții erau conduse de simțurile trupului și de fluidul ce circula vijelios prin el. Strânsoarea picioarelor mele cu ambele mâini și lăsarea ei pe spate cât mai tare, acompaniată de niște sunete nefirești, mi-au anunțat descătușarea fiarei din lanțuri. Cum nici eu nu eram prea departe, am strigat fără să vreau: - Acum.... gata.... acum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]