1,253 matches
-
sanitar și se furișează spre bucătărie. Ceva nu era în ordine, probabil că îl priviseră prea insistent și acesta băgase de seamă, pentru că individul voia s-o șteargă pe neobservate. Toma știa sigur că de la bucătărie se putea ieși în străduța din dosul terasei, iar odată ajuns afară era foarte ușor să se piardă pe aleile întunecoase din parc. Aruncă banii pe masă și se ridică repede în picioare, încercând ca această mișcare să pară cât mai firească, să nu dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
locul era pustiu. Doar un câine de pripas amușina tomberonul de gunoi lipit de zidul de cărămidă. Zgomotul muzicii și al clienților abia ajungea până la el. Își ținu puțin respirația și ciuli urechile. I se păru că aude pași pe străduța ce se desprindea perpendicular din cea pe care se afla el. Fără să ezite se repezi într-acolo. În jur, bezna era deplină. Abia în depărtare mai ardea un bec în vârful unui stâlp de iluminat care, însă, nu izbutea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îl vedea aievea pe grecul acela respingător, o pocitanie, luînd-o de mînă la un carnaval, palidă și cam amețită de la berea căreia-i sorbise spuma, ca orice copil; cum mergea docilă după grec, cu pași mărunți, de sălbăticiune Înfometată, pe străduțele Înguste ale Marsiliei, ce coborau În port; cum apoi urca niște trepte Într-o clădire Întunecoasă din preajma depozitelor, alunecînd cu mîna pe o balustradă dintr-o funie groasă, marinărească; apoi urmărea În sinea sa, cu mereu aceeași furie tulbure, pasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cîte ceva și ne dedicam doar conversațiilor, sau chiar ieșeam să facem cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În claustru și să ghicească ecoul pașilor pe străduțele din piatră. Mă ruga să-i descriu fațadele, oamenii, mașinile, prăvăliile, felinarele și vitrinele pe lîngă care treceam. Adesea mă lua de braț, iar eu o călăuzeam prin Barcelona noastră aparte, una pe care numai ea și cu mine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pînă În zori și mai aveam de făcut un lucru Înainte să mă pot Întoarce acasă cu conștiința curată. Strada Arco del Teatro era tot acolo, abia o breșă de semiîntuneric. Un pîrÎiaș de apă neagră se formase În centrul străduței și pătrundea ca o procesiune funebră În inima Ravalului. Am recunoscut vechea poartă din lemn și fațada barocă la care mă condusese tata cu șase ani În urmă. Am urcat treptele și m-am adăpostit de ploaie sub arcada portalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a dat prin minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin În timp ce el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-mi Încerc norocul și s-o vizitez pe Nuria Monfort, În speranța că Încă mai locuia la adresa pe care mi-o dăduse tatăl ei cu ceva vreme În urmă. Piața Sfîntului Filip Neri e o mică răsuflătoare În labirintul de străduțe ce alcătuiesc urzeala cartierului gotic, ascunsă printre vechile ziduri romane. Urmele focurilor de mitralieră din zilele războiului erau presărate pe pereții exteriori ai bisericii. În acea dimineață, un grup de copii se jucau de-a soldații, străini de memoria pietrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
știu e că, În vara lui 1936, la scurt timp după izbucnirea războiului, un angajat de la morgă a sunat la editură să ne spună că primiseră cadavrul lui Julián Carax cu trei zile În urmă. Fusese găsit mort pe o străduță din Raval, Îmbrăcat În zdrențe și cu un glonț În inimă. Avea asupra lui o carte, un exemplar din Umbra vîntului, și pașaportul. Ștampila arăta că trecuse granița cu Franța În urmă cu o lună. Unde fusese În tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ajute în suferința lor, turnând peste pleoapele lor încercănate balsamul suav al somnișorilor. În orele care mai rămâneau, spionii, întorși în masă în câmpul operațiunilor, nu aveau să facă altceva decât să străbată în toate sensurile piețele, bulevardele, străzile și străduțele orașului, ascultând, disimulat, pulsul populației, căutând intenții prost ascunse, adunând cuvinte auzite ici și colo, cu scopul de a-și da seama dacă transpirase ceva din hotărârile luate în consiliul de miniștri, în special cele referitoare la iminenta retragere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
duc să verific. A doua zi, pe la ora șase, am luat o birjă până în Rue des Moines, dar am coborât la colțul străzii, întrucât preferam să merg pe jos până la hotel și să-l cercetez înainte de a intra. Era o străduță cu prăvălioare care slujeau nevoilor unor oameni săraci și cam pe la mijlocul ei, pe stânga, cum mergeam, era Hôtel des Belges. Hotelul în care stăteam eu era destul de modest, dar în comparație cu acesta părea de-a dreptul magnific. Era o clădire înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un altul dintre marinarii care stăteau în casa lui le-au spus că Bill a jurat să-i facă de petrecanie lui Strickland. Într-o seară căpitanul Nichols stătea cu Strickland la un bar de pe Rue Bouterie. Aceasta este o străduță îngustă cu case cu un singur cat, fiecare alcătuită dintr-o singură încăpere. Sunt ca niște gherete de la un iarmaroc aglomerat sau ca niște cuști de animale de la un circ. La fiecare poartă vezi o femeie. Unele se reazemă alene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
acum zarva se Întețise. Instinctiv, aruncă o privire spre ușă. Poate că izbucnise o răzmeriță sau, mai rău, o răscoală a dărăcitorilor, mereu gata să se revolte. Ieși În fugă, pomenindu-se În mijlocul unei gloate ațâțate ce se scurgea pe străduța Îngustă ca un râu turbat. Printre oamenii Îmbrăcați În cele mai multe cazuri cu straiele modeste ale lucrătorilor, se distingeau ici și acolo veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
timp, se Îndreptase spre poarta bisericii, profitând de o deschidere Îngustă prin mijlocul mulțimii, creată de străjeri, după ce Îl salutase cu un semn pe filosof. Șeful gărzilor o porni pe urmele lui, scuturând din cap. Hanul Îngerului dădea Într-o străduță de pământ bătătorit, rezemat de vechile ziduri romane, pe drumul spre Santa Maria Novella. Inițial trebuie să fi fost unul din turnurile exterioare de pază, al cărui vârf se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții mai săraci, pe niște paturi grosolane, destul de late cât să Încapă trei persoane. De partea cealaltă, străduța se oprea Într-o zidărie fără mortar, dincolo de care se găseau podgoriile. Nori de muște zumzăiau peste excrementele cu care caii În trecere acoperiseră noroiul, Înainte să fie legați de bara de la poartă. - Ale cui sunt aceste pământuri? Întrebă poetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai apoi se răzgândi, văzând că umbra gnomonului fixat pe galerie bătea deja spre ora a șaptea. Avea de făcut o bună bucată de drum dacă voia să ajungă la meșterul Alberto Înainte de terminarea lucrului. Se adânci În labirintul de străduțe dinapoia rămășitelor vechiului amfiteatru, flancate de un viespar de case umile din zidărie și de barăci din lemn, unde locuiau și Își țineau prăvălia mare parte din meșterii artizani ai Florenței. Mai spre sud, către malul râului Anno, drumul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mai apoi Își aminti de o căruță, Întrebuințată din când În când de bargello, și care era ținută În grajdurile de la San Piero. Îi făcu semn să Îl urmeze și se Îndreptă spre Priorat. O coti la dreapta pe o străduță laterală, spre râu. În fața lor, În depărtare, Începeau să se Întrevadă torțele de pe Ponte Vecchio. La o răscruce, i se păru că zărește niște umbre ce se furișau grăbit pe lângă zidurile palatului din față. Dar nimeni nu păru să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aidoma umorii eliberate de piele Într-un acces de febră. Revenise acea senzație de arsură care Îl chinuise peste noapte. Undeva În față era o fântână publică, Își aminti. Se Îndrepta Într-acolo când zări un om ieșind de pe o străduță laterală și Înaintând spre el. Cântări ce șanse avea să se Întoarcă Îndărăt, dar era prea târziu. Celălalt Îl recunoscuse și Își grăbi pasul ca să Îi taie calea. - Sănătate, messer Alighieri. Era și timpul să ne Întâlnim. Așteptam o vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
construit un soi de hotar inviolabil pentru cei care Își găsiseră adăpost Înăuntru. Din precauție, se lipi oricum de zidul unei căsuțe din apropiere, ascunzându-se În umbra unei porți. În clipa aceea, zări două siluete cotind-o de pe o străduță laterală și apropiindu-se de tavernă, după ce se asiguraseră, printr-o ocheadă furișă, că nu era nimeni prin preajmă să-i vadă. Din ascunzătoarea lui, le putea vedea bine fizionomiile, conturate În plină lumină. Cecco Angiolieri și tânărul Colonna. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
totul. Cu capul plin de bâzâitul muștelor care infestau Întregul cartier, fără să bage de seamă, se Îndepărtase de drumul cel mai direct spre San Piero, căutând să se adăpostească pe la umbra micilor grădini din spatele bisericii Santi Apostoli. Ieși de pe străduțe În josul rampei ce urca spre Ponte Vecchio. Locul părea neobișnuit de pustiu, de parcă un farmec ar fi oprit acel du-te-vino al mulțimii care, la orice oră a zilei, se revărsa pe sub arcade. Doar țâșnirea iute a câte unui șobolan care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
implicat În urzeală, cu purtarea sa misterioasă și cu politețea lui afectată, de gentilom de peste Alpi. Dacă ar fi dispărut cu adevărat, atunci și crimele ar fi rămas pentru totdeauna Învăluite În beznă. O apucase cu pași Înceți pe o străduță din spatele bisericii Santa Maria Maggiore, cu privirea ațintită În pământ. Deodată, Îi atrase atenția o umbră dublă din fața lui. La o anumită distanță, doi bărbați mergeau unul lângă altul. Judecând după veșminte, erau străini, dar ceva la ei Îi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să Îl amenințe. Întinse mâinile spre el, arătându-i că era neînarmat, și i se adresă pe un ton potolit. - Nu te teme, messer Alighieri. Atacatorul dumitale a fugit. A luat-o pe acolo, Îi zise, arătând spre hățișul de străduțe din spatele Baptisteriului. Dar cum te simți? adăugă el apoi, cu ochii ațintiți asupra rănii. Dante Își atinse locul de la baza gâtului, de unde Îi venea durerea, retrăgându-și degetele pătate de sânge. Pipăindu-și tăietura, făcu un pas Îndărăt, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Strigă ea, În timp ce el o lua din nou la goană. Străbătuse cel puțin două sute de pași când fu nevoit să se oprească din pricina gâfâielii care Îi tăia respirația; se aplecă pe genunchi ca să Își recapete suflul. În față, dincolo de capătul străduței, vedea un vârtej de torțe, dinaintea porții bisericii. Abia sunase de vespere și era Încă destulă lumină. Flăcările acelea aveau un scop cu mult mai sinistru, gândi el, reluându-și alergarea. Strada din fața portalului abației era năpădită de un număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
haos de oameni În fugă, orbiți de praf, Îngroziți că prăbușirea se putea repeta. Cei rămași teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ca să treacă meșterii și muncitorii. Din spatele lor, cei doi călugări asistaseră la această Înfruntare de la Început până la sfârșit, În tăcere, cu expresia lor perplexă ascunsă sub gluga trasă peste chip. Grupul se strecură pe lângă peretele lateral al Baptisteriului, intrând pe străduța Îngustă care Îl despărțea de construcțiile cele mai apropiate, Îngrămădite pe lângă forma lui perfectă ca niște cerșetori zdrențăroși. - Împingeți carul și apoi lăsați-ne. O să am eu grijă să duc trupul neînsuflețit, ordonă poetul, deschizând drumul cu opaițul În biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În unele povestiri: că există trupuri moarte pe care infernul le ia În stăpânire, animându-le cu suflarea sa. Îl văzu Îndreptându-se Încet spre portalul rămas deschis, lăsând În urmă o dâră de sânge și dispărând În labirintul de străduțe, către miazănoapte. Moartea lichidă te-a respins, Guido! Știința dumitale era confuză, oarbă precum spiritul dumitale! Îi strigă din urmă; celălalt, Însă, nu părea să-l fi auzit. În jurul său, coroana de foc Își pierdea din vigoare pe măsură ce amestecul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]