798 matches
-
este de mirare că indianul, pornind de la premisa de mai sus, ajunge să afirme adevărul generic: "Legea nimicită nimicește; legea păzită păzește" (338, 10). Se observă de aici rolul colosal al individului, și îndeosebi al înțeleptului, în orînduirea cosmică: prin străduința sa sufletească, morală și materială, el menține legea armoniei universale, menține echilibrul cosmic și conservă în ultimă analiză Realitatea ultimă, în care se încadrează și la care participă activ și direct. Și doar, se întreabă el, "ce este greu de
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
în acțiune non-acțiune, fie în contemplare. Soarta și acțiunea sînt în strînsă dependență una de alta, ba chiar sînt, pentru indian, unul și același lucru: modalitatea existenței actuale (destinul individului) este determinată de felul acțiunilor din existențele sale anterioare. Prin străduințele din timpul unei vieți, sufletul capătă o anumită conformație, cu predispoziții specifice înscrise în faldurile sale imateriale. Atare conformație sufletească constituie ceea ce indianul numește destin (kărma). Pentru acest motiv, kărma (de la rădăcina kr-, "a crea, a face") înseamnă acțiune și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
se întreabă ce este această tendență a lui de a merge mai departe și tot mai departe; se întreabă cum trebuie să-și resume el progresul acestei activități, cum să-și stăpânească, să-și păstreze această comoară grămădită cu atâtea străduințe, cum apoi s-o încredințeze generațiilor moștenitoare. Unitatea forțelor în natură! Dar spiritul omenesc se întreabă: care este aspectul resumător, care este esența fenomenelor? Ce este lumea? Știința care ne vorbește de acea unitate a forțelor ne răspunde la aceste
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
agrarianistă, susținând necesitatea industrializării exclusiv din punctul de vedere al intereselor agriculturii moșierești”. Acest punct de vedere era împărtășit și pus în practică de marii proprietari de pământ, care, având la dispoziție materia primă obținută prin exploatarea moșiilor, conduși de străduința de a-și spori beneficiile, convinși de rentabilitatea acelei ramuri de industrie de care vorbim și care le deschidea perspectiva unei amortizări mai rapide, fondau instalații industriale de prelucrare a produselor cerealiere și animaliere. În al doilea rând, se preconiza
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
a fabrica și „balice”, deoarece fără ele nimeni nu cumpăra praful de pușcă. La 4 decembrie 1858, Hodocin făcea cunoscut Secretariatului de stat că și-a luat ca asociat la fabrică pe Moritz Katz, director de pensionat. Din nefericire, aceste străduințe au fost în parte zădărnicite: în același an un incendiu a mistuit o mare parte a întreprinderii. Ce-i drept, ea a fost refăcută (la 15 iulie 1859, Hodocin cerea organelor de stat permisiunea de a aduce silitră pentru producerea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de mașini agricole, exprimând dorința generală a marilor proprietari funciari. În 1861, a luat ființă la București asociația anonimă pe acțiuni „Economul român”, care-și pusese drept sarcină principală importul de mașini „purtative pentru treieratul cerealelor prin puterea aburului”. Aceste străduințe sunt semnificative pentru definirea tendinței la care ne referim mai sus. Înființarea unor astfel de întreprinderi punea însă probleme mult mai complicate, mult mai greu de rezolvat decât în alte ramuri industriale. În primul rând, se ridica problema disponibilității unor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
mișcare, un echilibru frecvent dezechilibrat și refăcut în articulații, mai mult sau mai puțin modificate. În această complexă procesualitate s-au petrecut schimbări de forțe în care popoarele subjugate au jucat un anume rol, grație poziției lor geopolitice și a străduințelor către emancipare. Ceea ce a dominat însă în politica internațională au fost interesele de stat, care se confundau, până la un punct, cu interesele păturilor sociale conducătoare, în primul rând cu suveranul. În această privință, istoricul nu poate decât să subscrie la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
general caracteristic estului european. În felul acesta, istoricul L. V. Zaborovski încadrează războiul ruso-polonez din anii 1653-1655 în chestiunea orientală. Rămânând atașați definiției chestiunii orientale sub cele două aspecte ale ei fundamentale, adică lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și străduințele politice, economice și militare ale marilor puteri europene de a controla, domina și supune zona aflată în stăpânirea sau dominația otomană, socotim că se cuvine să facem observația că afirmația istoricului mai sus citat elimină din chestiunea orientală primul aspect
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
avertisment, și anume: activitatea emigrației polone pe teritoriul românesc în anii 1848-1849 a angajat, ineluctabil, contacte și cultivarea lor cu românii. Pătrunderea și descifrarea lor corectă ar fi grav alterată în cazul ignorării a două elemente fundamentale, în ciuda simțămintelor și străduințelor în epocă, de apropiere până la confundare: 1) emigrația polonă țintește la un front al colaborării, dar un front pus în serviciul, deci subordonat, cauzei polone; 2) corifeii mișcării naționale române recunosc însemnătatea europeană a cauzei polone, dar, firește, nu pot
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a străduit să aplaneze contradicțiile dintre naționalități. În ceea ce privește Imperiul Otoman, cuvintele lui Dembinski spun totul: „bun polonez sau bun turc = două expresii... sinonime”. Pentru a fi bun polonez sau bun turc „trebuia să fii inamicul” țarismului. După cum se știe, străduințele lui Czartoryski de a înlesni închegarea unei alianțe a naționalităților în sud-estul Europei au eșuat în 1848, în vreme ce constituirea unui front antițarist, al cărui pivot să-l formeze Turcia, s-a lovit, din motive lesne de înțeles, de mari piedici
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
să le fac tot binele care se poate face !”. Butkiewicz sosi la începutul lunii august la București în calitate de agent oficial, anunțând stabilirea de legături cu N. Bălcescu, N. Golescu, Alex. Golescu, I. Câmpineanu ș.a. În acele împrejurări, Adam Czartoryski depunea străduințe în vederea impunerii punctelor sale de vedere. La 27 iulie 1848, lui M. Czajkowski i se comunica hotărârea partidei aristocratice de a ajuta la înfăptuirea unirii Principatelor Române și la stabilirea domniei ereditare. Douăzeci și trei de zile mai târziu, Hotel
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
că românii ar putea duce negocieri cu Poarta înarmați și este probabil că în acest scop el a fost trimis, la începutul lui octombrie, de agenția polonă din Constantinopol, la cererea românilor și cu știința lui Fuad Pașa, la București. Străduințele românilor și ale polonezilor de a opri Poarta de pe panta alunecării spre ținta zdrobirii revoluției au fost zadarnice. La 5 noiembrie, Zablocki certifica primirea a 30 de ducați de la Magheru, destinați călătoriei sale de reîntoarcere în Franța. Izbânda contrarevoluției în
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
misiunea de a zădărnici politica țaristă. Acțiunea puterilor contrarevoluționare impunea, neîndoielnic, o fortificare a colaborării revoluționarilor din toate țările, o unire a forțelor lor. În toamna lui 1848, Adam Czartoryski și-a extins și intensificat, în sensul arătat mai sus, străduințele. Bystrzanowski a fost trimis cu scrisori de la Bastide (30 septembrie) la maghiari și croați, cărora li se promitea sprijin francez în cazul unui război franco-austriac, în primăvara lui 1849, în timp ce șeful partidei aristocratice trata cu Teleki planul transformării Ungariei într-
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
sunt două rase izolate - maghiarii și românii. Maghiarii, continua el, nu și-au înțeles misiunea, refuzând altora ceea ce și-au rezervat lor, în timp ce românii „au înțeles mai bine situația” și s-au apropiat de slavii de sud. Toate aceste frământări, străduințe și proiecte au intrat într-o nouă fază a dezvoltării într-un moment hotărâtor al revoluției europene și anume cel al revoluției maghiare. Pe acest teren, raporturile româno-polone au parcurs o nouă treaptă a evoluției lor. AIIAI, tom XVIII, Iași
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
oprim asupra ei pe larg. Vom aborda-o însă pe scurt, în măsura în care ea intră în obiectul studiului nostru. Din motive ușor de înțeles, și la care ne-am referit deja în lucrarea de față, polonezii au depus cele mai mari străduințe pentru aplanarea conflictelor naționale pe baza recunoașterii individualității naționalităților. La Paris și Constantinopol, la Belgrad și Budapesta, la Debrețin și în Transilvania emisarii polonezi și-au făcut simțită din plin prezența și bunăvoința. De la Paris, după cum vom vedea, Czartoryski conducea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Atingerea acestui din urmă obiectiv presupunea însă acceptarea de către maghiari a propunerilor făcute de Michal Czajkowski, N. Bălcescu și Cezar Bolliac, în care scop Zamoyski a fost trimis în Ungaria și a stăruit pe lângă Bathyani. După cum se știe, toate acele străduințe s-au încheiat cu acordul din iulie, acel Proiect de pacificare pentru a cărui negociere detaliată fusese autorizat Bem. Era însă prea târziu. În tot acest timp, între emisarii români, ce acționau în Transilvania, Debrețin și Pesta, și polonezi se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
diminuat cu o linie și ei speră să recâștige încă această patrie, care le este atât de scumpă”. Baza creată raporturilor româno-polone în 1848-1849 n-a fost părăsită după înfrângerea revoluțiilor. Urmările și învățămintele acelor ani au oferit temeiurile reluării străduințelor ce păreau la un moment dat zădărnicite. AIIAX, tom XIX, Iași, 1982, p. 153-176. II.2.6. PRINCIPATELE ROMÂNE ÎN PROIECTELE LUI KARL VON BRUCK ȘI LORENZ VON STEIN DE CONSTITUIRE A MITTELEUROPEI ÎN EPOCA RĂZBOIULUI CRIMEII Procesul inegal și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
vor fi atrase în cercul vieții economice germane, va fi pregătită anexarea lor viitoare”. Rezolvarea chestiunii românești o vedea în „alăturarea” țărilor noastre, sub conducerea unui prinț german, la Bundul german. Opoziția poporului român a fost însă atât de dârză, străduințele sale spre unitate națională erau atât de vii, încât provocau derută în rândurile austriecilor care veneau în contact cu realitățile noastre. Numai așa se explică inconsecvențele lui Coronini, care, după cum rezultă dintr-o altă scrisoare către Prokesch-Osten, din 19 februarie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cea de a două națiune în sud-estul continentului ce-și cucerește neatârnarea politică. Ei au invocat: sorgintea latină, secolele de rezistență armată, spolierea pământului, bunurilor și vieților, s-au ridicat de repetate ori cu arma în mână în contra jugului străin. Străduințele lor n-au rămas fără ecou, dar el n-a atins amplitudinea și interesul celui grecesc decât în epoca Unirii. În plan european, anul 1859 nu atinge zenitul mișcării emancipative naționale, însă două popoare, italian și român, îi conferă atunci
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și patriot a trăit unul dintre momentele culminante ale istoriei patriei: desăvârșirea unității statale. Această «serie» a evenimentelor de însemnătate capitală ne îndeamnă să apreciem vremea lui A. D. Xenopol ca o perioadă în care au izbândit și s-au întrupat străduințe și aspirații seculare. Un singur eveniment dintre cele menționate ar fi fost suficient ca să introducă pentru totdeauna în istorie un om sau un popor. Or, A. D. Xenopol a fost martor ocular sau participant la aproape întreaga «serie» de împliniri istorice
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
forțelor sociale progresiste nu numai în Rusia, ci și pe arena internațională, politica externă a Rusiei înfățișându-se, cu adevărat, ca o prelungire a politicii interne reacționare; țarul nu se gândea la eliberarea națională a popoarelor, ci doar la folosirea străduințelor lor de eliberare în scopul extinderii influenței sale politice. Fadeev acordă, de asemenea, o mare importanță mobilurilor politicii externe țariste dictate de necesitatea contracarării politicii externe a marilor puteri europene. Pornind de aici, el acuză pe acei istorici occidentali care
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și în alți termeni. De pildă, într-o încercare de bilanț al rezultatelor istoriografiei sovietice în studiul politicii externe a Rusiei în secolul al XIX-lea, se spune că, după 1815, Rusia a jucat un mare rol în relațiile internaționale, străduințele claselor posedante de a dezvolta feudalismul în spațiu activizând politica externă în prima jumătate a secolului al XIX-lea, pentru ca, după războiul Crimeii, când rolul țarismului a slăbit, guvernul rus să continue politica de lărgire a piețelor externe și să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în Balcani și Caucaz, pentru a împiedica expansiunea altor puteri; -politica Rusiei balansa între menținerea Turciei cu o orientare prorusă și susținerea mișcărilor antiotomane ale popoarelor balcanice; -țarul nu se gândea la eliberarea națională a popoarelor, ci numai la folosirea străduințelor lor de eliberare în scopul extinderii influenței sale politice; -protecția asupra supușilor creștini ai Porții era atu-ul diplomației țariste; -Rusia nu putea ignora tendințele revanșarde ale Turciei și Iranului, de vreme ce cea dintâi visa la redobândirea Crimeii și a Gruziei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
țar în ianuarie 1831 să recunoască și independența Belgiei. Față de polonezi, Nicolae I a avut inițial o atitudine relativ conciliatorie. S-a observat, de pildă, ca judecând în 1828 pe membrii polonezi și mișcării decembriste, senatul Rusiei nu a considerat străduințele către reconstituirea Poloniei ca act de înaltă trădare, că țarul indusese în calculele sale ideea de-a folosi pe polonezi în războiul contra Turciei sau, eventual, în contra Austriei. Momentul de cotitură în raporturile ruso-poloneze în epocă a fost insurecția polonă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o spectatoare abulică a politicii sale orientale. Mai mult, convenția atașa (și submina) protectoratului țarist asupra Porții o garanție comună ruso-austriacă. Dealtfel, după opinia noastră, aceasta însemna primul pas pe calea eforturilor puterilor europene vizând demolarea tratatului de la Unkiar Iskelessi. Străduințele țarului către reanimarea „Sfintei Alianțe” n-au slăbit. El vizitează în 1834 Berlinul, în 1835 are loc o nouă întâlnire cu regele Prusiei și împăratul Austriei la Teplitz, în 1838 se află din nou în Prusia, Bavaria și Saxonia. Aceste
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]