388 matches
-
până-n picioare. O să-i pronunțe con fiscarea averii sau exilul. Doar nu e nevoit să dea socoteală cuiva... — Dacă este într-adevăr o problemă de trădare, grăiește domol Augustus, trebuie dezbătută în Senat. Va cere părerea celor din consiliu! îl străfulgeră pe Trio. O altă posibilitate nefastă la care nu s-a gândit. Uzanța cere să-l cheme și pe Libo, care își va pleda nevinovăția în fața confraților săi cu succes și elocvență. Este doar un om cult și are experiența
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Parcă și-ar înfige unghiile în carne, nu în marmură. Lasă în urmă fântâna cu ape țâșnitoare păzită de Thespiade, muze deșarte ce amăgesc gloata cea proastă cu dulceața cântării lor. După ultimul boschet, priveliștea se deschide. Rămâne țintuit locului, străfulgerat de frumusețe. Casa lui! O împlinire a splendorii, demnă de admirație. Marcus Agrippa a înălțat-o în această zonă mlăștinoasă de dincolo de Tibru, ca să nu fie supusă cutremurelor sau despicării pământului. Și, pentru că n-a voit ca temeliile unei construcții
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în calitate de pretor urban. Pufnește disprețuitor pe nări. — Va pretinde că ține de competența lui. — De ce? — Pentru că delictul de otrăvire este considerat o crimă! se răstește Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase. Consternat, Scribonius Libo îl așteaptă să-și continue ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și se duce să vorbească cu bătrânul Nicolaus... — Cunosc unul, spune pe neașteptate. Tresare. Cine a vorbit? Nu-și recunoaște propria voce. Se oprește șovăitor. Tare ar vrea să-și ia cuvintele înapoi. Nu e bine să mă implic, îl străfulgeră o licărire de luciditate. Dacă iese rău, Germanicus o să se spele pe mâini. El va fi cel acuzat de practici ilicite... Se gândește însă la Mariamne și spune încet: — E un bătrân octogenar, Theogenes... Îi tresaltă inima. Chiar, de ce n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici plăcut. Noaptea cu siguranță, când se strecoară în pat lângă ea, o aude șoptindu-i: „Hai să ne facem datoria față de imperiu și de bunicu’!“ Imaginea plăsmuită îl înveselește peste măsură, pentru ca imediat să se încordeze din tot trupul, străfulgerat de o bănuială. Copila de lângă Agrippina n-are cum să fie a ei. Este fetița cea mică a Vipsaniei! Timpul se oprește în loc. Se află deci aici! Își rotește descumpănit ochii căutând să pătrundă cu privirea printre grupurile compacte din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nici o mașină nu va putea face vreodată, și să sperăm să nici nu facă. Pentru că atunci când combinatoria ar fi terminată, rezultatul ar trebui să rămână secret și, În orice caz, universul Își va fi Încetat ciclul său, iar noi am străfulgera lipsiți de memorie În gloria marelui Metatron.” „Amin”, zicea Jacopo Belbo. Însă la aceste lucruri amețitoare Diotallevi Îl Împingea Încă de pe atunci, și ar fi trebuit să țin cont de asta. De câte ori nu-l văzusem pe Belbo, după orele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
epoca lui Apuleius, a misterelor lui Isis, a marii reîntoarceri a unor spiritualități cum au fost neoplatonismul, gnoza... Vremuri fericite, când creștinii nu luaseră Încă puterea și nu-i trimiseseră la moarte pe eretici. O epocă splendidă, locuită de Nous, străfulgerată de extază, populată de prezențe, de emanații, demoni și cohorte Îngerești. E o știință difuză, dezlânată, veche de când lumea, care datează dinainte de Pitagora, de la brahmanii din India, de la evrei, magi, gimnosofiști și chiar de la barbarii din nordul extrem, de la druizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
are nevoie. Să vorbești așa. Dacă mi-e rușine! La naiba, bineînțeles că mi-e rușine! — Duncan n-a spus-o cu intenție, tată, zise ea punîndu-i mîna pe braț. Nu-i așa, Duncan? Duncan nu răspunse. Taică-său Îl străfulgeră cu privirea. — Nu-ți dai seama ce Înseamnă rușinea aici, zise el. O să afli cînd o să ieși. O s-o știi imediat după ce-o să treci pe stradă pe lîngă femeia aia și bărbatul ei... Se referea la părinții lui Alec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
îl aruncă în spate. Dar bărbatul nu-i dădu nicio atenție și se ridică pornind după el. Era acum între Calvert și stradă, deci singura scăpare era înapoi în clădire. O, Doamne Dumnezeule Mare... - Ajutor! Ajutați-mă! Ajutor! Cheile! îl străfulgeră un gând. Vezi pe unde sunt! Le pescui din buzunar în timp ce arunca o privire fugitivă în spatele său. Omul era doar la câțiva pași de el. Dacă nu reușesc să descui ușa din prima, s-a zis cu mine... Sunt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
minorii sînt ușor de reperat... Puștii fug de acasă și formează bande de huligani care sug sîngele altor fugari. Odată ce sînt descoperiți, poliția e pe urmele lor... și nu mai e nimic de făcut. Puști care fug de acasă... Mă străfulgeră o idee care lăsă unde de șoc În urma ei... Dacă fratele fusese șeful unei organizații care amăgea băieți fugiți de-acasă, era și normal ca el să privească cu totul altfel dispariția LUI. Oare ea avea cunoștință de toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
îți place? am întrebat-o eu, dar Midori nu mi-a răspuns. Se lipi de mine, î[i apropie buzele de sfârcurile mele [i începu să-și miște, încet, mâna cu care îmi cuprinsese penisul. Primul lucru care m-a străfulgerat a fost diferența dintre ea și Naoko, dintre felul cum își mișcau mâinile. Amândouă erau minunate și o făceau cu răbdare, dar exista o deosebire între ele. Simțeam cu totul altceva acum. Hei, Watanabe, te gândești la fata aceea? — Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cunoască mai bine, să știe care era paleta mea literară ? — avem voie să fumăm aici ? Da, probabil că da... La ora la care frecventam eu restaurantul Uniunii scriitorilor toată lumea, dar absolut toată lumea fuma. Brusc, în timp ce Guy își aprindea țigara, mă străfulgeră un gînd. Și dacă Guy îmi propusese această descindere în trecutul meu, într unul din spațiile formatoare pentru mine, tocmai pentru a-mi oferi într-un cadru oarecum festiv marele său cadou, marea frază esențială, acel început de roman promis
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
n-ai Dimineața din 10 aprilie în buzunar poți să-ți faci testamentul înainte de a pleca, dom'le. Mă gîndeam să-ți salvez viețișoara, dar se vede că nu merită nici cît un coniac și un marghiloman înăuntru." Și, ca străfulgerat de un gînd bun, s-a aplecat către el, gata să cadă, "Stai o clipă aici, fii și dumneata domn și stai aici pînă mă întorc." Și s-a dus către intrarea luminată a restaurantului, cristalele străluceau ca țurțurii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mare decît o căruță în care se duce fînul. A băut, întîi, o cană, apoi o sticlă, apoi o jumătate de duzină de sticle și cînd a ajuns la o ladă a simțit că e în pragul unei lumi întunecate, străfulgerate din cînd în cînd de luminile palide ale unei realități și mai palide. Se simțea în același timp împins și atras de întunecimea care îl înconjura părîndu-i-se că întrevede contururi și căi atrăgătoare. Nu trebuia să mai facă nimic. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât o pricină, că dorea să mă vadă plecat cât mai repede. M-am prefăcut că nu înțeleg. "Hai, Marta, te rog". "Nu, nu-ți dau", repetă ea încăpățînată. Mi-a străfulgerat prin minte că-l aștepta pe Aristide; vroia să scape de mine ca să-l poată primi. "Altfel nu plec", i-am zis și, ca s-o încerc, am adăugat: "Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc pe malul bălții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sfârșit, de ceasuri bune. O lopată scrâșnește. Mă reped la geam, incredulă. Presimțirea mă cuprinde cu groază. Groaza devine sfântă atunci când gândul abia înflorit mă dezvăluie, într-adevăr, Pythie internațională: sub pervazul ferestrei, se mișcă, vioaie, o umbră în întunericul străfulgerat de alb. Este vecinul de la parter, care nu putuse să adoarmă, chinuit de monstruoasa vină: aceea de a nu păstra scările de la intrare perfect curate, în ciuda nămeților și mai ales în ciuda evidenței viscolului care se întețea și care, pentru orice
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din poiană. Urmărea prin pulberea cascadei cele două trupuri goale, arzătoare, strâns încolăcite; sânii femeii ridicate ca o coloană în brațele bărbatului. Simțea pe propria lui piele șuvițele lor ude, răsucite ca niște liane. Și, ori de câte ori femeia deschidea ochii, îl străfulgerau imagini dintr-un paradis verde-albăstrui. Dante Negro uitase pentru ce venise. Trăia intens fiecare moment, de parcă ar fi fost direct implicat în acea dezlănțuire a împerecherii. Medicul îl cercetă, inventariind la rece toate semnele răvășirii. Obrazul albit, broboanele de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
piuituri. Îl apucă, citi mesajul, Înjură, Își ceru scuze și fugi din cameră. Logan privi În jos la rămășițele Însângerate ale lui Bernard Duncan Philips și Încercă să-și imagineze cine Îl adusese În asemenea hal și dintr-o dată fu străfulgerat. — Lumley, spuse. — Ce? Insch se uita la el de parcă-i mai crescuse un cap. — Tatăl vitreg al lui Peter Lumley. Vi-l amintiți? Se Învârte prin zona asta din oraș tot timpul. Ultima oară când l-am văzut venea dinspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
revelațiile sale mistice. Părintele Serghei -, căci așa i se spunea -, va găsi În Conspirație consfințirea propriilor sale nedumeriri În privința decăderii credinței și a Îndatoririlor, de aceea va include prețiosul document În Antichristul său, ca parte organică a iluminării sale, care străfulgerase două suflete deodată. Și ca o mărturie că nu fusese Încă biruită ceata Îngerilor. Editorul cărții lui Nilus va fi Crucea Roșie din Țarskoe Selo. Lucrarea se va tipări În ediție bibliografică pe hîrtie japoneză, cu litere aurite, amintind cititorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe malul rîului, aproape de Podul regal, cugetu-mi va fi Însuflețit de spectrul lui Montesquieu, numele aceluia care ar fi putut Întruchipa concepția pe care doream să-o expun. Dar cine ar fi putut fi interlocutorul său? Și atunci am fost străfulgerat de un gînd: Machiavelli! Montesquieu ar fi reprezentat spiritul legilor, iar Machiavelli, care ar fi fost Napoleon al III-lea, i-ar fi expus politica sa oribilă“. Dialog În infern Între Montesquieu și Machiavelli va junge În Franța cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lungul stâncilor abrupte ale golfului. Ținând cutia înfășurată în brocart, samuraiul și cei patru însoțitori ai săi se uitau muți la flamurile albe și la slujbașii și pedestrașii înșiruiți de-o parte și de alta a steagurilor. Pe samurai îl străfulgeră o întrebare: oare când se vor întoarce vii și nevătămați după câțiva ani și vor ajunge din nou în acest golf, vor veni la fel de mulți oameni în întâmpinarea lor? În clipa în care ieșiră din golf, samuraiul zări din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
puternice erau acele speranțe și așteptări. Tanaka zisese că o să meargă chiar și până la capătul pământului. Dar dacă oriunde ar merge și oricât de daparte ar călători, tot n-ar izbândi? Ce era de făcut? Deodată, o presimțire neagră îi străfulgeră inima ca o pasăre uriașă săgetând o vale. Dacă aveau să dea greș, atunci lui Tanaka nu-i rămânea decât un singur lucru de făcut pentru a-și cere iertare de la familia sa. Firea lui dintr-o bucată n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înfășurat trupul preotului într-o învelitoare de paie și l-au cărat afară. Mâinile și picioarele îi ieșeau din învelitoare. Erau slabe ca niște bețe, murdare și pline de noroi. Pe când priveam la toate acestea împreună cu Luis Sasada m-a străfulgerat ceva ca o revelație divină. Aceasta era adevărata lume pământească. Oricât am încerca să o înfrumusețăm și să ne amăgim, adevărata lume pământească era jalnică precum trupul neînsuflețit, murdar și plin de noroi al părintelui Vasquez. Iar Domnul n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze. Un calcul sumar îi îngădui lui Grosvenor să conchidă că nava ar putea ajunge în aproximativ unsprezece ore în vecinătatea stelei. Cu o mișcare bruscă, deconectă ecranul. Îl străfulgerase gândul că acela care schimbase direcția navei urmărea, poate, distrugerea ei. În acest caz, rămâneau numai vreo zece ore, timp în care catastrofa putea fi evitată. Deși în clipa aceea nu avea nici un plan în minte, Grosvenor își spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
hohote, chiar când sunt torturați, și să urle de durere când sunt gâdilați. Ceea ce provoacă durere anumitor ființe poate să nu însemne nimic pentru altele. Grosvenor încerca să se destindă - tot nu putea face altceva decât să aștepte. Deodată îl străfulgeră gândul că s-ar putea să existe o legătură între ideile lui și impresiile pe care le primea. La ce se gândise, oare, înainte de a întrezări imaginea interiorului acelei clădiri? Își aminti că văzuse un ochi pe dinăuntru. Legătura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]