374 matches
-
urmă, Coulter aruncă o bucată de țeavă pe care încerca s-o transforme în horn și-l întrebă: — Ce ți s-a-ntîmplat? Ascunzătoarea asta n-are nici un rost. E prea aproape de cărare. Toți o pot vedea. Nu-i secretă. Coulter îl străfulgeră pe Thaw cu privirea, apoi puse mîna pe acoperișul din linoleum, îl smulse și-l aruncă în viroagă. — Ce faci? țipă Thaw. — N-are rost! Ai spus-o singur! O dobor! Coulter dădu un picior zidurilor și împinse canistrele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
i-ar fi spus: „Nu-ți place compania mea?“ sau „Mă bucur c-ai venit pe-aici, drumurile astea de dimineață sînt cam plicticoase“ sau „Mi-a plăcut povestea ta din revista școlii; spune-mi cîte ceva despre tine“. îi străfulgeră cu privirea umerii săltăreți, poruncindu-i în minte să se întoarcă și să-l cheme la ea, dar ea nu o făcu, și ajunseră la școală fără să se apropie sau să depărteze unul de altul. După aceea, în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l drept în față cu sălbăticie. Nu simt nimic, începu el, cînd palma îi fu atinsă ciudat prin peretele încordat al stomacului. — E cineva acolo, spuse el. — O să am un copil! se isteriză Rima. El căscă gura, iar ea îl străfulgeră acuzator cu privirea. Lanark se luptă să își mențină o figură serioasă, dar nu reuși. Pe față îi apăruse un rînjet fericit. Rima își dezgoli dinții și țipă strident: — Te bucuri! Te bucuri! — Scuze, dar nu mă pot abține. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cap în prezent? Cine conduce? Kair ridică din umeri: ― Un oarecare Thorson... Se opri brusc și se încruntă: ― Vezi ― zise el încetișor ― eu nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim Thorson, delegatul personal al unui imperator galactic, urma să devină președintele Pământului. Gândul care îl chinuia privea Mașina. Aceasta a încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cap în prezent? Cine conduce? Kair ridică din umeri: ― Un oarecare Thorson... Se opri brusc și se încruntă: ― Vezi ― zise el încetișor ― eu nu făcusem nici o legătură când l-ai pomenit. Acum ai răspunsul dorit. Gosseyn nu mai zise nimic, străfulgerat de un gând care-i îngheța sângele în vine. Fără prea mare legătură cu faptul că Jim Thorson, delegatul personal al unui imperator galactic, urma să devină președintele Pământului. Gândul care îl chinuia privea Mașina. Aceasta a încetat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze. Un calcul sumar îi îngădui lui Grosvenor să conchidă că nava ar putea ajunge în aproximativ unsprezece ore în vecinătatea stelei. Cu o mișcare bruscă, deconectă ecranul. Îl străfulgerase gândul că acela care schimbase direcția navei urmărea, poate, distrugerea ei. În acest caz, rămâneau numai vreo zece ore, timp în care catastrofa putea fi evitată. Deși în clipa aceea nu avea nici un plan în minte, Grosvenor își spunea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
hohote, chiar când sunt torturați, și să urle de durere când sunt gâdilați. Ceea ce provoacă durere anumitor ființe poate să nu însemne nimic pentru altele. Grosvenor încerca să se destindă - tot nu putea face altceva decât să aștepte. Deodată îl străfulgeră gândul că s-ar putea să existe o legătură între ideile lui și impresiile pe care le primea. La ce se gândise, oare, înainte de a întrezări imaginea interiorului acelei clădiri? Își aminti că văzuse un ochi pe dinăuntru. Legătura era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
musculară. Privirea lui năucă și împrăștiată se însufleți brusc. Cu un efort extraordinar, își concentra toate energiile în direcția de unde veneau semnalele. Dar chiar în timp ce făcea acest efort, punctul de unde porneau semnalele se și deplasase în spațiu. Abia atunci îl străfulgeră gândul că putea fi vorba de o navă intergalactică. O clipă, se temu să nu-i piardă urma, pentru totdeauna. Lărgindu-și câmpul de percepție, simți din nou, cu putere, prezența materiei și a energiei. De data asta n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
guvernatorului, își găsi camarazi de școală. Tată-său se-nvoia rareori să îl lase în parc, dar atunci era altceva: el avea să plece din Yazd pentru totdeauna. Le spusese și lor, pe când un curaj altfel decât mai simțise îi străfulgera inima. Ar fi vrut să fie acolo și cei care îl bătuseră pentru apă. Să le râdă în față, nepăsător, dar, la un loc cu dorința de-a face asta, i se duse în cap și tăișul durerii că se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bătrâna, dar în ultima vreme am fost extrem de nesăbuiți cu cheltuielile, nu-i așa, Mirciulică? Cristescu se uită uluit la motan. Stătea impasibil în fotoliu, pe o pernă de catifea, cu o fundă roșie, bine apretată, la gât. Maiorul fu străfulgerat de o idee și simți cum hohote nestăpânite de râs îi scutură trupul. Încercă să se stăpânească și se interesă pe un ton normal: ― Am impresia că sărbătoriți ceva... ― Dar firește, surâse Melania Lupu, invitîndu-l să ia loc. E ziua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât o pricină, că dorea să mă vadă plecat cât mai repede. M-am prefăcut că nu înțeleg. "Hai, Marta, te rog". "Nu, nu-ți dau", repetă ea încăpățînată. Mi-a străfulgerat prin minte că-l aștepta pe Aristide; vroia să scape de mine ca să-l poată primi. "Altfel nu plec", i-am zis și, ca s-o încerc, am adăugat: "Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc pe malul bălții
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
un refuz neașteptat de tăios care nu putea avea decât o pricină, că dorea să mă vadă plecat cât mai repede. M-am prefăcut că nu înțeleg. „Hai, Marta, te rog”. „Nu, nu-ți dau”, repetă ea încăpățânată. Mi-a străfulgerat prin minte că-l aștepta pe Aristide; vroia să scape de mine ca să-l poată primi. „Altfel nu plec”, i-am zis și, ca s-o încerc, am adăugat: „Fii liniștită, n-o beau aici. Mă duc pe malul bălții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
doar niște conjecturi. Deci Lorenza Îi ceruse s-o Însoțească cu mașina pe Coastă, unde trebuia să treacă pe la o prietenă să ia nu știu ce, un document, un act de notariat, o prostie ce putea fi expediată prin poștă. Belbo consimțise, străfulgerat de ideea de a petrece o duminică la mare cu ea. Ei se duseseră În locul respectiv, n-am reușit să Înțeleg exact unde, poate pe lângă Portofino. Descrierea lui Belbo era umorală, nu se Întrezăreau peisaje, ci excese, tensiuni, descurajări. Lorenza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Mariana este luată pe sus din scaunul ei. — E tatăl copilului meu! Ticălosule! Lasă-mă! Wakefield se apleacă În față peste tribună, Încercînd să vadă ce se Întîmplă. — Oricine ai fi, las-o În pace! Este mama copilului meu! Cineva străfulgeră o lanternă asupra scenei. Wakefield o vede pe Mariana Împinsă de-a lungul culoarului dintre scaune de niște polițiști În uniformă; din public se aud strigăte mînioase și mai mulți bărbați se ridică de pe locurile lor, ca și cum ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sigle. Artistul, bucuros de oaspeți, ia broșurica Marianei fără rețineri, o studiază cu atenție si apoi propune: — O să măresc poza asta și o să o proiectez În spatele siglelor care se transformă! Efectul subliminal va fi fenomenal! Wakefield Își imaginează bebelușii grunjoși străfulgerînd printre sinistrele sigle metamorfozate și se chircește de oroare. Nici Mariana nu este foarte impresionată, așa că pleacă oarecum brusc, lăsîndu-l pe bietul artist să se simtă Încă și mai singur. Fiecare pavilion național este Înconjurat de castani și arțari fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sta altfel și vor trebuie să lupte corp la corp. Dacă Endō ar fi intrat prea mult în apă, i-ar fi fost greu să evite loviturile lui Kobayashi, așa că s-a postat cam la doi metri de mal. Kobayashi, străfulgerându-l cu ochii lui injectați, a luat-o la dreapta, pe mal. Un zâmbet șiret îi flutura pe față. Nu fusese degeaba în armată. Ghicise repede intențiile adversarului. — Crapă, ticălosule! Crapă! Kobayashi s-a apropiat, puțin câte puțin, de locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de orez, pe care nu Îl aruncase după obicei, În Întâmpinarea mirilor. Iar când Maja Îl chemase, el se apropiase și, polemic, lăsase orezul să cadă În decolteul boleroului ei și-l văzu dispărând În adâncitura sânilor. Iar Elio Îl străfulgerase cu o privire scurtă și, prinzând brațul drept al uneia și brațul stâng al celeilalte doamne, se pregătea pentru poză. Prima, mama lui Aris, de patruzeci și șase de ani, cu părul vopsit Într-un blond cenușiu și trăsături puternice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bunica și pe mine, dar chipul i-a rămas fără expresie, de parcă nici nu și-ar fi dat seama unde se află, m-am uitat la ochii lui, luceau de parc-ar fi fost de sticlă, și atunci m-a străfulgerat gândul că ăsta nu e tata, ăsta, pe care-l văd, nu mai e tata, nu-și mai aduce aminte de mine, și nici de mama, și nici de nimic, și nici despre el nu mai știe cine e, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
băiete? Ce-ți place ție cel mai mult, măi omule? Cel mai mult? Cel mai mult îmi place să citesc ziarul și să mănânc, răspunse prompt Roberto. Așa luă sfârșit conflictul de muncă între mamă și fiu, doamna Nuți fiind străfulgerată de înțelepciunea ieșită din gura păcătosului. A doua zi, intră în vorbă cu domnul Iordănel, care până atunci vindea ziare ceva mai la vale, în Piața Delfinului. Nu fu nevoie de vorbă multă și nici de mare șpagă la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ne privește, scăpat dintre nori. Singură luna printre norii cerniți - de-av-ați acunselea Apare, dispare luna. Viața-i un joc de-a v-ați ascumnselea printre nouri. Simplitatea poemului cuprinde profunzimi existențiale. Aceeași tematică, altă clipă surprinsă: Licăr pe un ram străfulgerând ceața - scatiu auriu În jurul nostru există minuni. Priviți-le! Străfulgeră ceața scatiul auriu. Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri În forma sa perfectă, de 5 7-5 silabe, haikuul ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
de-av-ați acunselea Apare, dispare luna. Viața-i un joc de-a v-ați ascumnselea printre nouri. Simplitatea poemului cuprinde profunzimi existențiale. Aceeași tematică, altă clipă surprinsă: Licăr pe un ram străfulgerând ceața - scatiu auriu În jurul nostru există minuni. Priviți-le! Străfulgeră ceața scatiul auriu. Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri În forma sa perfectă, de 5 7-5 silabe, haikuul ascunde gândul posibilei inexistențe a cerului, o taină teribilă. Și dacă fluviul este viața noastră? Și dacă fuioarele de ceață
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
-n surdină brotacul - vremea-n schimbare Frunze uscate - peste noapte pașii toamnei pe iarbă Crizanteme albe - sub ploaia frunzelor privirea-ncețoșată Se lasă ceața - doar turla bisericii găsește cerul Fluviul cenușiu sub fuioare de ceață - cerul nicăieri Licăr pe un ram străfulgerând ceața scatiu auriu În plasa ceții zumzetul orașului - deasupra corbii Copacii-n vântul rece exersând zborul - cad mii de frunze Frunze-n cădere - în golul ramurilor imensitatea Casa cât hribul sub povara frunzelor - piticii nicăieri Se balansează frunza veștedă pe
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
erau nervoși. Fugeau, dar nu știu de cine. — De noi? Nu-ți face iluzii! Ouă prăjite? Da, te rog... Atunci, de cine? — N-am nici cea mai mică idee... Deodată, se opri cu tigaia în sus, ca și cum l-ar fi străfulgerat un gând. Nu! negă el cu hotărâre. E cu neputință...! E imposibil. Pentru Dumnezeu cel sfânt...! îl imploră Inti. La ce te gândești? Îl privi stăruitor: — Epidemie... arătă de jur-împrejur cu un gest larg. Sunt în stare să contagieze toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pas Înainte spre Îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, Încurcată. Pe vremuri, În București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, În hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de Adina Dabija 182 handicapați, ci de oameni simpli de pe stradă, hidoșiți de viață și de necazuri. GĂlățanu, care măcar nu Îi judeca, era de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pas înainte spre îndemnul Domnului isus de a ne iubi unii pe alții ca frații... Am roșit și am tăcut, încurcată. Pe vremuri, în București, când cercetam plină de spaimă și dezgust fețele oamenilor din tramvaie și metrouri, nu mă străfulgerase niciodată ideea că i-aș putea iubi, în hidoșenia lor. Și nici măcar nu era vorba de handicapați, ci de oameni simpli de pe stradă, hidoșiți de viață și de necazuri. Gălățanu, care măcar nu îi judeca, era de o sută de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]