557 matches
-
țin de mână lângă o masă de spital la o operație, și când sunt triști sau fericiți în relațiile lor cu terți. O să mă întrebi ce e politic aici. Uite că este. Această iubire de fond a venit ca o străfulgerare, ca o revelație, din cauza comuniunii politice. Liviu trecea atunci în clasa a X-a și eu eram diriginta lui. Predam Cunoștințe economice, și apoi CSP (cunoștințe social-politice). După cum a zis în repetate rânduri tovarășul Inspector municipal, nu eram un cadru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ai întors capul, întâmplător, și ne-am privit în ochi, mi-ai spus abia șoptit, sugrumat de emoție: „Am impresia că vă cunosc de undeva! Mi te adresaseși politicos, la persoana a doua plural, dar eu, uimită, ca de-o străfulgerare, deschizând arcul vorbirii, abia putui murmura: Și eu! Te-am mai văzut undeva...Nu știu. Te tutuiam ca pe o veche cunoștință. În secunda următoare mi-ai prins palma mâinii drepte, mi-ai strâns-o într-o căldură pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trăznet, ochii mi se opriră pe fața tânără, jovială, a ultimei musafire, neînsoțite, care tocmai intra în sufrageria soților Pavel. Privirile ne căzură unul pe altul chiar în clipa în care ea se ivi în încadratura ușii; se văzu, în străfulgerarea clipei, că încercam fiecare să ne aducem aminte de unde ne cunoaștem sau unde ne-am mai văzut. Când doamna Pavel, atentă la ceremonialul cuvenit, ne făcu prezentările ca între necunoscuți, totul se lumină, din apropiere, brusc și vădit pentru amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se întoarseră unul spre altul, aflându-se acum față în față: În momentul acela, atât, numai în momentul acela, înainte ca el să se aplece să-i sărute mâna, urmând să se îmbrățișeze, ea îl măsură din ochi, cât o străfulgerare, parcă, îl vedea atunci prima dată și simți că secunda era fundamentală, prima lucidă în secționarea destinului, nimeni nu o observă, el era emoționat, ea privindu-l îi păru ca o prăpastie într-o excursie pe munte, fără să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de tine cu prima disperare a lumii, tu la fel de ființa mea. În clipa primei noastre vederi, atunci cu șapte ani în urmă, în întâia secundă nu mi-am dat seama de adevărul pe care îl aveam în față, decât o străfulgerare ca un fior, dar pentru că până atunci nu avusesem o asemenea stare, crezui că emoția mea aparține legii dintâi a instinctelor, ca imediat după aceea, rămasă cu ochii deschiși spre ai tăi, să mi se deschidă lumina de necrezut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dovedind, implicit, și sărăcia noastră de iluzii. În momentul acela își trase mâna de sub omoplații mei, și, sprijinită în cotul drept, își ridică într-o rână trupul, că, aplecată asupra mea, care mă simțeam acum prizonierul ei, îmi stăpâni în străfulgerare ființa: - Cine sunteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem până atunci, îmi înfrânai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia în momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat ceva. Cine sunteți? repetă întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Velunda i-ar fi îmbogățit conștiința, fără ca el să-și dea seama. Dintr-odată, realiză limpede că, în sfârșit, înțelegea de ce nu trebuia să ucidă. O singură dată încercase să ucidă: când voise să-l sugrume pe Vitellius. Într-o străfulgerare, înțelese că nu din slăbiciune nu apăsase mai tare gâtul împăratului, ci ca să-și păstreze integritatea morală. Se simți inundat de o lumină interioară, care îi alunga neliniștile, umbrele, întrebările fără răspuns... Lumina aceea i se răspândea în trup și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ca să scapi de porcării. Orice prună își are începutul. Orice mazăre își are sfârșitul.“ Cu acest gen de lucruri în minte, descoperi că era greu să-și urmeze cursul rațional, obișnuit, al gândurilor. Era sedus, își dădu seama într-o străfulgerare de groază. Încercau să-i spele creierul, folosind echivalentul reclamelor sonore și al publicității agreabile. Stătuse mult prea mult timp în livadă. De fapt, ca să spunem adevărul, descoperise că se bucura de timpul petrecut acolo. Imediat ce îi trecu asta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
are sucul de ananas? E un suc foarte bun, zise Verma, uimit. — Mă refer la planul tău, strigă furios inspectorul sanitar șef. (Vai, acum avea să aibă parte de un alt ulcer pe fond de stres, își zise, într-o străfulgerare rapidă.Ă — Dar e planul cel mai simplu, pledă Verma, abordarea științifică și logică a ceea ce este, în fapt, o problemă de ordin științific legată de interacțiunea om-primate, de dependența maimuțelor de alcool - de ce nu se poate aproba? — Pentru că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din cine știe ce străfund sufletesc amintire. Care să-i surâdă cu minciuna nălucii de peste timpul în care crezi că descoperi un dram din tine, o frântură din Lumea în care ai fost, o pală din flacăra despre care, poate, într-o străfulgerare de vis, ai crezut că-ți luminează sau doar îți încălzește viața. N-avea ce să găsească în ea, oricât m-ar fi studiat concentrată, țuguindu-și buzele și mijindu-și ochii, ca și cum încerca să tragă de peste mine straturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
oftând încurcată. — Tot ce am. Ți-aduc și votca. Și o savarină? Știa că-mi plăceau savarinele. Fără savarină, am gemut. Simpla rostire a numelui dolofanei prăjituri, cu moțul ei de frișcă, mi-a întors stomacul pe dos. Într-o străfulgerare de amintire am văzut cum, pe la miezul nopții, la petrecere, intrase în sufragerie ochelarista pirpirie cu tortul de frișcă. — Mai bine două votci, am icnit. Mi se-apleacă de la savarină. Mă străduiam să țin cât mai mult imaginea lăptoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
votca „de la ora 11“. Constați de mulți ani că pașii te duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându-te spre mesteacănul „tău“, aflat în alt colț al parcului. Revezi, în acea străfulgerare a clipei, când treci pe lângă banca ta, silueta vaporoasă a văduvei „magistrat Ț.“, care te-a agățat într-o dimineață de mai oferindu-ți gazdă și „alte înlesniri“. Te-așteaptă pe bancă încă ziarul pe care mâncai franzela și parizerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o pedeapsă, Ester a stat mai tot timpul, până în București, în ușa compartimentului. Cojocul vișiniu, cu fulgi de zăpadă topiți, lipit de geamul compartimentului lățise picurii aceia de apă, dându-le contururi de petale sângerii. Ne-am privit doar în străfulgerarea clipei cât Ester a vârât capul pe ușă, căutând un loc liber. A spus doar „pardon“, cu o voce neutră, indiferentă, ca și cum se așteptase să nu găsească locul căutat. Iar pe mine să mă vadă cu B. Parcă pe puștoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ochii și am Încercat să Încheg imaginea, atingerea și mirosul Beei. Cum, cu o noapte În urmă, nu Închisesem un ochi, oboseala mă copleși repede. În vis, silueta cu gluga trasă a unei Parce din aburi călărea pe deasupra Barcelonei, o străfulgerare spectrală ce se zărea peste turnuri și acoperișuri, purtînd agățate de funiile ei negre sute de mici sicrie albe, care lăsau În urma lor o dîră de flori negre pe ale căror petale, scris cu sînge, se putea citi numele Nuriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea halucinant. Și deodată morișca de trupuri se opri din opinteli. O străfulgerare de lumină și apoi beznă. Tăcere urmată de răsuciri și câteva oftaturi. Fulger și iarăși Întuneric. Filmul se volatiliza din nou. Pelicula se răsucea, alcătuind o bandă Moebius. Golurile urmau după plinuri. Plinurile se răsuceau, Învălmășindu-se În goluri. Orificiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Abigail Abrams. Nu știu exact cum, dar am știut cu o fracțiune de secundă Înainte ca ea să-i pronunțe numele că era Abby. Nu mă gândisem niciodată că editorialistul era cineva pe care-l cunoșteam - dar cumva, Într-o străfulgerare de moment, am fost convinsă că va pronunța numele lui Abby. Totuși, convingerea mea nu m-a ajutat deloc să fiu pregătită, așa că n-am putut face nimic decât să mă holbez la Kelly, cu mâinile vârâte sub picioare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mai puțin de treizeci scăpaseră, și atunci tânărul Își scoase o singură armă. Katana. Nu avea nevoie de altceva. Sărise peste cercul de flăcări și trecuse prin mijlocul lor, scriind parcă, cu lama sabiei, o ideogramă japoneză. Câteva minute de străfulgerări ale oțelului În lumina copleșitoare a soarelui. În urma lui rămăseseră doar trupuri ciopârțite, atârnând În scări. Se asigurase că nu mai trăia nimeni și se Îndepărtase de acel loc. Dar o asemenea Împrejurare nu se putea repeta. Dușmanii lui știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din cei mai mari generali ai Imperiului, să fi știut ce se afla În ea. Nu era o Înfrângere pe câmpul de luptă, era o Înfrângere În orgoliu. Nu și-ar fi putut-o ierta niciodată. Cu entuziasmul (sau cu străfulgerarea de nebunie) a oștenilor care se vor mari generali, Mihaloglu ordonă desprinderea cavaleriei de corpul ienicerilor și capturarea căruței. Ienicerii care deveniseră călăreți se năpustiră Într-un atac fulgerător pe firul văii, În timp ce restul trupelor continuau Înaintarea. Mihaloglu privi prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zâmbind. Erina ridică din nou privirile spre cei doi luptători care goneau Într-un galop nebun. Și, brusc, se Întâmplă ceva ce nu putea fi văzut cu ochiul liber. Ceva ce nu puteau Înțelege decât Oană și Angelo. Cu o străfulgerare de clipă Înainte ca Ogodai să dea drumul celei de-a treia săgeți, Amir ridică ambele brațe. Brațul drept scoase dintr-o smucire arcul, iar brațul stâng aduse săgeata de după umăr. În prelungirea aceleiași mișcări, arcul se Încordă parcă singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimisese un mesager spre mongolii lui Amir Baian. Dar acestea erau doar informații periferice. În secundele În care pășea liniștit spre interiorul cercului războinicilor, tânărul Începuse deja lupta. El aplica tehnicile Yomi, arta citirii gândurilor, care Îi dezvălui, Într-o străfulgerare, care erau adevărații dușmani și În ce consta planul de asasinare. Cei patru din fața lui aveau să acționeze primii. Reușiseră să convingă alți doisprezece războinici că Ordinul nu trebuia să fie desființat și că cifra patru, a Celor Patru Cuceritori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu făcea parte dintre ei. Nu era acolo locul lui. Fu străbătut, pe neașteptate, de un dor mistuitor de Îndepărtata Asie. De Japonia cea bântuită de furtuni și protejată de zeitățile kami, de privirea calmă a luptătorilor Înaintea morții, de străfulgerarea Katanei, aducătoare de moarte și de onoare. De sărbătoarea fiecărei clipe, de haiku, de coardele leneșe ale samizenului, Îngânând o muzică de dincolo de timp. De frumusețea ireală a grădinilor, a micilor poduri peste ape care n-ar fi pornit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
că lupta ar avea vreun rost. Căzuse aproape zâmbind. Iar războinicii din jurul lui Înțeleseseră, brusc, că acel zâmbet nu era o Întâmplare. Ismail găsise, Într-un fel, perfecțiunea. Găsise ceea ce, poate, căutase de-a lungul atâtor confruntări sângeroase. Moartea perfectă. Străfulgerarea care nu aduce durere, ci doar infinita bucurie a neființei. Căzuse pentru ca ei, ceilalți, să Înțeleagă. - Încetați lupta! se auzi o poruncă. - Încetați lupta! se auzi, din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
linie. Ne retragem spre trecătorile Cașinului. Pietro. Copitele primilor cai se auziră intrând În apa Prutului. Oană ridică mâna. Valul de săgeți avea să pornească În treizeci de secunde. Până atunci, zorile unei zile luminoase de vară mai puteau părea străfulgerări ale Paradisului. 3 iulie 1476, ora 14.30 , Ștefănești pe Prut După șase ore de lupte, aproape Întreaga armată a Hanatului Crimeii reușise să treacă pe malul drept al Prutului. Ambuscada moldovenilor oprise puhoiul mai bine de două ore, provocându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
căzut Într-o cursă. Cosmin... Vocea Erinei se schimbase. Căpitanul simți, În adâncul ei, panica. Era aceeași panică pe care o simțea el, scurmându-i măruntaiele. Se Întâmpla ceva rău. - Cosmin... Acolo e Alexandru! Căpitanul nu-și putu stăpâni tresărirea. Străfulgerarea unei dureri Îi Înfioră umărul drept. Își dădu seama că voise, instinctiv, să scoată spada cu mâna dreaptă, dar nu putuse. - Acolo e Alexandru!! spuse din nou Erina, ducând mâna la gură. Se apără cu spada, lângă el mai sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de luptă, setea de răzbunare, simțea până și puterea neomenească a trupului care tăia totul În jur, lăsând doar sânge și cadavre. Iar apoi auzi o voce pe care n-avea de unde s-o cunoască, dar o recunoscu Într-o străfulgerare. Ajută-mă, tată... Pornește atacul... Timpul se derulă Înapoi, ca o străfulgerare de imagini. Era noapte. În depărtări se auzeau zgomotele unei bătălii. Un cal galopa, tot mai departe de zgomotele acelea, care erau acoperite deja de vaierul vântului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]