1,312 matches
-
ivit până acum doar unul singur! Ca să fii un artist al dansului trebuie să-ți cunoști instrumentul, adică trupul, și asta nu numai în toți atomii ființei fizice, ci chiar până în străfundurile creierului. Ca să fii Verdi nu e de ajuns să ai ceva idei sau să știi să aranjezi o melodie: trebuie să mai cunoști și corzile vocale. Ca să fii cu adevărat coregraf (nu simplu aranjor) mi se pare indispensabil să fi
Libertatea domnului Căciuleanu. „Am început să plâng, m-a luat în brațe și atunci am întrebat-o dacă vrea să fie soția mea. Aveam 4 ani” () [Corola-blog/BlogPost/338191_a_339520]
-
să Își facă loc și să răzbată până la noi, ne tulbură. Ne picură în suflete acea neliniște sfântă despre care vorbea Fericitul Augustin atunci când spunea: „neliniștit este sufletul meu până când își va afla odihna în Tine, Doamne”. Ne răscolește în străfundul ființei, așa cum citim în Cartea Psalmilor: „Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale” (Ps. 41,9). Însă, așa cum vom putea constata în multe împrejurări, tulburarea pe care ne-o produce Cuvântul nu are același efect ca aceea pe
DESPRE POSIBILITATEA ÎNNOIRII CREDINȚEI, NĂDEJDII ȘI BUCURIEI NOASTRE, PRIN VESTEA CEA BUNĂ PE CARE NE-O BINEVESTEȘTE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU DIN MIEZUL TUTUROR LUCRURILOR… PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în [Corola-blog/BlogPost/384814_a_386143]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > VIS Autor: Viorel Birtu Pârăianu Publicat în: Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017 Toate Articolele Autorului VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit Referință Bibliografică: VIS / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2231, Anul VII, 08 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright
VIS de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385039_a_386368]
-
briza unei clipezise, odată, viață... XIII. VIS, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2231 din 08 februarie 2017. VIS taine în noapte delir înăbușit printre șoapte gânduri interzise zori revărsați într-o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit ... Citește mai mult VIStaine în noaptedelir înăbușitprintre șoaptegânduri interzisezori revărsațiîntr-o clipă târzieprofund mă scufundîn străfundul unui gândcaut delirul unui cuvântuitat, nespusmă smulg
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
o clipă târzie profund mă scufund în străfundul unui gând caut delirul unui cuvânt uitat, nespus mă smulg din tăcere plâng de durerea unui vis înăbușit ... Citește mai mult VIStaine în noaptedelir înăbușitprintre șoaptegânduri interzisezori revărsațiîntr-o clipă târzieprofund mă scufundîn străfundul unui gândcaut delirul unui cuvântuitat, nespusmă smulg din tăcereplâng de durereaunui vis înăbușit... XIV. PAȘI, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2220 din 28 ianuarie 2017. PAȘI ieri mă plimbam pe alei și frunzele foșneau sub pașii mei
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
de primăvară O lacrimă mi s-a oprit pe geană Să scrie un vers cu dulcele ei zbor Să anime viața spre o primăvară Ce aduce tainic al dragostei fiori. Să spună despre drumul din privire Ce izvorât-a din străfund de mări În care strâns-a-n taină bucurie Și revărsatu-s-a-n albastre zări. O lacrimă de primăvară-n suflet E ca o revărsare a vieții din înalt Ce aduce învierea ca un sunet Și începutul cel mult așteptat. Poem de
LACRIMI DE PRIMĂVARA de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384663_a_385992]
-
Fiindcă tânara nu vrea să recunoască că „ pe vremea mea ,lucrurile se făceau într-un anume fel ” și se gândește simplu „ vremea dumitale s-a tot dus. Acum e timpul meu ! ” Iar de cealaltă parte ,pe soacră o roade din străfund invidia că miresica e zveltă și frumoasă iar fiu-său o vede cu ochi dulci numai pe ea. Așa că-i caută defecte... Fără să vreau ,mi-aduc aminte de un banc. Unul o întreabă pe nevastă-sa : - Dragă,unde ai
INIMĂ REA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382444_a_383773]
-
mea dinspre umăr spre cer, fruntea ei subțiată în lumină, sânul rotund conturat în mister, rochia foșnind în cântece plină. Miros de femeie prelung și albastru, umărul meu sprijinind o idee, ochiul adânc cu dulceață de astru, foc răscolit în străfund de scânteie. Buzele aspre cu gustul de sare, părul șoptit în tăcerea de miere, prăpastia coapselor arcuind a mirare, brațele mele tânjind a cădere... 19 februarie 2016, București Referință Bibliografică: TÂNJIND A CĂDERE / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TÂNJIND A CĂDERE de ION MIHAIU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383371_a_384700]
-
văd , ce alte sensuri ar mai fi ? Da ! la orizont trebuie să fie, dar unde este orizontul ? Sus , jos , lateral ? Nu, nu mai există nici orizont, nimic ! Doar lumină ! Și multă căldură... Percepții ale momentului sau prelungiri în quarcuri din străfundul celor șapte mii de ani de civilizație la Tărtăria, sub același soare ce răsărea atunci, ca și acum ! Florica Patan, SENSURI Referință Bibliografică: SENSURI / Florica Patan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2228, Anul VII, 05 februarie 2017. Drepturi de
SENSURI de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383491_a_384820]
-
parcarea unui bloc modern, în centrul orașului. Nu mai fusese niciodată acolo, dar a înțeles, și din nou a tăcut. Privea spre el cu ochi de căprioară speriată.Oare? El, cu ochii lui albaștrii, pătrunzători, a privit-o adânc, până în străfundul sufletului, și a întrebat-o cu un zâmbet ușor șăgalnic în colțul gurii: -Vii? iar ea, a răspuns afirmativ. Și se înroși toată! Dacă ar fi spus nu, în acele momente, ar fi avut convingerea că întreg universul știa că
ÎNGER SAU DEMON CAP.III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382825_a_384154]
-
pe obraji. Irina ieși pe balcon să privească cerul înflorit de artificii. O urmară și celelalte. În atmosferă, urletele și pocniturile reverberau cu chiotele de veselie și bucurie. Iar pe cer înfloriseră atâtea vise și speranțe, ce se azvârleau în străfundurile întunecoase ale viitorului, străluceau o clipă și se stingeau când coborau pe pământ. Violeta întrebă: - Tanti, de ce se sting așa repede florile astea aprinse pe cer? - Dacă vrei să strălucească mereu, primește-le în sufletul tău și îngrijește-le, nu
CAP. 10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2237 din 14 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383083_a_384412]
-
în 1993, tot de Domnia Sa. ( : „Între toate acestea- cercetătorul enumeră poemele publicate de I. Kaleve - nuclear-simbolic stă Cântarea oilor pentru care, iată, scriu din nou și subscriu ca pentru una dintre cele mai elaborate alegorii poetico-filosofice pe tema esențială a străfundurilor populare și mitice ale culturii noastre”. ( Marcu Mihail Deleanu, op.cit., pg.104 ). Eu mai consider că, la patruzeci de ani de la elaborare și la un sfert de secol de la prima publicare, poemul „Cântarea oilor” trebuie scos cu fermitate de sub embargoul
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
la un preț redus și a locuit în clădirea teatrului, umilit și uitat de către contemporani. Apoi a ajuns într-un sanatoriu bucureștean unde și-a și dat obștescul sfârșit, pe 25 martie 1939. Singura apreciere care l-a emoționat până în străfundul inimii a fost, fără îndoială, alegerea sa, în 1934, ca membru de onoare al Academiei Romane. * Începând cu toamna anului 2010, Palatul Cultural “Teodor Costescu” a intrat într-un amplu proiect de reabilitare totală cu fonduri europene.
Palatul Culturii “Teodor Costescu” din Drobeta Turnu Severin a fost inaugurat cu fast [Corola-blog/BlogPost/92481_a_93773]
-
fierbinte de lavă, arid și practic aseptic, fără influență din afară, încep să răsară făpturi plăpânde și celule care se divid. Bacteriile descompun roca dură, apar licheni și alte vietăți ciudate, ba chiar și niște crabi minusculi, care numai în străfundurile pământului, unde nici lumină nu este, mai viețuiesc. Nu degeaba se spune că eu aș fi laboratorul lumii în aer liber! Așa mică și ciudată cum sunt, sunt un întreg continent, în miniatură, se-nțelege. Unii zic că mă aseamăn
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]
-
în prima decadă din august 2001, pentru a se convinge de starea lui de conservare și a estima dimensiunea fondurilor ce se cuveneau a fi alocate de urgență. Foarte zgârcit la vorbă, dar cu privire scrutătoare, care te citea până în străfunduri -, Părintele Egumen al Sadovei, Exarh al Arhiepiscopiei Craiovei: Vasile Prescure, de o smerenie aparte, părea umbra misterioasă a Voievodului fondator, care veghea - totuși, cu ochi vulturești și auz de extremă finețe - să nu se aducă vreo atingere, oricât de mică
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
ani, mă spovedea pentru întâia oară...”. Fostul egumen al Mânăstirii Sadova (Dolj) ne-a îndrumat, din nou, către chioșcul cu cărți sfinte și exegeze teologice, îndemnându-ne să cumpărăm monumentalul volum ,,Calea Împărătească” de Arsenie Boca. Privindu-ne fix în străfundurile sufletului, cu ochii săi de un albastru fără de sfârșit, albastrul firmamentului divin, Părintele Vasile Prescure ne-a îndemnat, abia șoptit, ca pentru a ne atrage și mai tare atenția, pentru a da și mai mare greutate cuvintelor sale: ,, Să citiți
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
Ranisstorum. Tabăra militară a împăratului Traian de la Zlatna. „Istoria cugetă - deși încet, însă sigur și just” , M. Eminescu. Zlatna, așezată sub zidurile de cremene a Țării Moților, dăruită de Dumnezeu cu măreția pădurilor din hotarele sale, cu metale nobile din străfunduri de stâncă, de-o vârstă cu munții săi, părtaș neistovit și iscusit la extragerea bogățiilor pământene de-a lungul secolelor, îmbucurând cu rodul trudei moților săi ,,tezaurele” împăraților, monarhiilor străvechi și contemporane, republicilor din zilele noastre, a ridicat la vremuri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93455_a_94747]
-
vizate: Structura variată, natura expresivă și valoarea artistică a PAMFLETULUI (București, Ed. RawexComs, 2015). La capătul lecturii, ni s-a consolidat convingerea că Dorin Uritescu continuă să se manifeste - inspirat - ca un copil teribil printre spirite academice. El este, în străfundurile personalității sale, un om al baricadelor Limbii și Literaturii Române - așa cum a fost, în Decembrie 1989, alături de Dan Iosif și Dumitru Mazilu, un răspopit Gavroche al Baricadei de la Intercontinental București. Copiii baricadelor, chemați, trimiși ori veniți din proprie inițiativă, sunt
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
o mărturie a forței de care poate da dovadă mintea omenească în confruntarea cu provocările cele mai cumplite, o carte care ne aduce tuturor o rază de speranță.“ - Erica Wagner, The Times „Demonul amiezii explorează, cu imagini grăitoare și până în străfunduri, fenomenul melancoliei și al spaimei. E o mărturie cuprinzătoare, în toate sensurile —personal, științific, istoric și politic —, asupra depresiei clinice, a originilor ei, a modalităților de manifestare și a tratamentului necesar. O lucrare importantă care vorbește despre suferință, dar și
Demonul amiezii. O anatomie a depresiei [Corola-blog/BlogPost/93547_a_94839]
-
că am reușit. Dar dacă domnul profesor Blacke are altă părere și mă tratează de la obraz de teozof, atunci nu-mi rămâne altceva de făcut decât să mă revolt, să-mi clamez pe toate drumurile sfânta indignare și, convins până În străfunduri că mi se face o oribilă nedreptate, să mă retrag la o solitară mânăstire de maici... - Vă deranjează dacă Îndrăznesc să definesc metoda dumneavoastră de cercetare ca ecletism? a continuat surâzătorul Zoran. - Un binevoitor ar fi găsit, sunt sigur, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
venise să mă Încrâncenez pe literele alea idioate, cum putusem să-mi imaginez că un secret de anvergură fusese ascuns de centromani Într-un simplu A, B, C, D etc.?! Uite că putusem și, În pofida surescitării provocate de eșec, În străfundurile subconștientului continuam să cred că soluția reală nu este una foarte complicată. Poate chiar dimpotrivă, poate că deja complicasem lucrurile mai mult decât se cuvenea, așezând astfel Între mine și ceea ce căutam pânza derutantă a unor silogisme umbroase. Rezolvarea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
îl credem adormit adânc și ne îngăduim în bezna unei îndepărtate bucătărioare a frige la foc mic, în toiul Postului Mare, o pustie de cârnat afumat, Prea-Bunul ridică o sprânceană, se uită chiorâș la noi și face să sune în străfundul nostru vocea Sa mustrătoare: „Frații tăi postesc și rabdă. Pune cârnatul la loc!”. De aceea zic că și în fuga fiicei dumitale cu numitul Zbignew eu văd dacă nu amestecată mâna Domnului, măcar muiîndu-se degetul Său mic, ori poate, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
maluri de limfă, misteriosul, tăcutul pas care atinge pereții oului pe dinăuntru și-i face să se cutremure de chin și plăcere. Care sînt prietenii mei? De cîte ori și cu cîți oameni am vorbit cu adevărat, smulgîndu-mi gîndurile din străfundurile lor - munți cu sîngele afară, un creier stors și senzația că a mai rămas ceva acolo, un rest insesizabil pe care Încerci să-l dai la iveală, maltratîndu-te masochist că În sfîrșit comunici. Dar corespondența aceea totală, spontană, aproape magică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de lemn rezemată de zidul de lîngă ușa bucătăriei am văzut un obiect hidos care nu se potrivea În raiul acela, ceva ce nu mai văzusem și nu părea să aparțină lumii din afara noastră, apăruse mai degrabă de undeva din străfunduri, din viscerele unei făpturi vii. Neputînd să-mi iau ochii de la acel lucru respingător, aproape hipnotizată, am Întrebat-o pe colega mea Helga Christel: „Was ist das?“ „Schwartelmagen“*, mi-a răspuns. Numele Îmi era la fel de străin ca și obiectul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
destin al altor existențe, lovind haotic, fără alegere, fără criterii. Va fi folosind și viața paraziților la ceva, de vreme ce s-a ivit În spațiul acesta, fie și numai ca să-mi biciuiască nervii și creierul, să-mi dezgroape de undeva din străfunduri niște gînduri aberante, să mă purifice și să mă redea primei copilării, cînd credeam că aripioara unei muște pe care o lași să trăiască te poate salva. Uite-l cum urcă repede, repede, pe șanțul dintre doi pereți pînă sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]