805 matches
-
rând. Locul lor este în față, unde sunt aranjate scaunele cu spătar, dar nu se cuvine să deranjeze lectura începută. Vor aștepta până se termină. Se uită prin sală să vadă cine a venit. Agită ușor mâna către Aemilius Lepidus. Strănepotul lui Augustus, feciorul Marcellei. Om norocos. Soarta nu i-a hărăzit să cunoască pericolele legate de căsătoria cu o prințesă. Fratele mai mare a fost însă ghinionist. S-a însurat cu Iulia Minor și ispășesc acum amândoi nu se știe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Tiberius Nero mai bine la momentul oportun. Se urcă pe scara de lemn, destul de incomodă, și reflectează la ironia sorții. Tocmai el - care și-ar da cu drag viața pentru libertate și republică - e pus să-l apere pe strănepotul lui Pompeius. Nu că ar avea ceva cu Libo. Îi apreciază soliditatea cunoștințelor oculte. Este cel mai bun din „areopagul“ lor. Va tre bui totuși să-l învețe să-și țină gura de acum încolo. Nobila știință a magiei nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Cu pietate (...) am admirat valurile lor de apărare, cetățile, monumentele și cât distrugătorul timp mai lăsase să esiste din artele și civilisațiunea lor"1478. În aceste condiții, "noi [locuitorii orașului Constanța, n.n.] am credut că este o datorie sacră a strănepoților de a onora pe marii strămoși și am înălțat acestă statue"1479. Remus Opreanu făcea precizarea că "acestă statuă este ridicată în vechea provinciă romană, pe pământul ce noi, urmașii, îl avem, și prin dreptul istoric, de la părinții noștri. Ea
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu pentru amândoi. Nu spera într-o împăcare. Aveam scopuri declarat adverse. Eu să-mi suprim viața, tu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
destul. Nu mă mai leagă nimic de viață. Sunt obosit și sătul. Roata se învârte de la sine, în neștire, fără s-o mai rotesc eu. Din inerție. Se mai nasc copii, dar nu mai știu dacă-mi sunt nepoți sau strănepoți... Te previn, te-ai înhămat la o luptă pe viață și pe moarte. Mai bine renunță la ea. Ar fi atât de simplu pentru amândoi. Nu spera într-o împăcare. Aveam scopuri declarat adverse. Eu să-mi suprim viața, tu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mijloace, nu te poate ajuta întreaga omenire cu toată știința ei, cu toată arta ei, cu toată diplomația și cu toate armatele ei. Unii se înduioșează când cugetă la pitecantrop, strămoșul omului. Alții își stăpânesc dezgustul când cugetă la om, strănepotul pitecantropului. În pădurile primitive - ciomagul; în societate - sarcasmul. Expresia fizică a sentimentului, aceeași: arătarea caninilor. Pesimistul mizantrop spune oamenilor: "Gorile, cât sunteți de stupide!" Pesimistul idealist le spune: "Fraților, cât suntem de nenorociți!" Natura își urmează cursul cu aceeași fatalitate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Avtornic, care cu toate că aduse pe lume nouă băieți și nouă fete, și trebuia să Împartă așternutul cu un bărbat ce călca pe-alături, trăise ca o sfântă, stingându-se, În noaptea de Înviere, Înconjurată de o șleahtă de nepoți și strănepoți, la venerabila vârstă de o sută șase ani? Cine o Îmbrăcase ca pe o târfă, atârnându-i de gât o mulțime de mărgele sclipitoare și-i pusese În mână și un evantai? Oare nu cumva bunul Dumnezeu orbise În ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în timpul luptei. Prin această schimbare, soldații pot să lupte câteva zeci de secunde și să treacă apoi în spatele centuriei, pentru a se odihni timp de câteva minute. Această tactică îi îngăduie centuriei să lupte câteva ore în câmp deschis. Nero: strănepotul împăratului Augustus, Nero - împărat între anii 54 și 68 d.Hr. - a reușit să anihileze două conspirații născute din opoziția înalților ofițeri, a nobililor și oamenilor de cultură. Revolta deschisă a celor mai importante provincii ale Imperiului, alături de cea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mă culc și‐s obosit, Să mă dezbrac m‐ajută și cum mă crede adormit, Cu foc ea mă sărută . Din motive didactico‐pedagogice urma, firește, o alta‐ patriotică: MICUL DOROBANȚ. Unu, doi,‐ unu, doi, Suntem fii de bravi eroi Strănepoți de‐ai lui Traian Viță veche de Roman. Unu, doi, ‐ unu, doi, Viitorul suntem noi și nădejdea țării‐ ntregi, Că vom fi soldați viteji . Unu, doi, ‐ unu, doi, Înainte, nu‐napoi, Foc în suflet, arma‐n mâini Dorobanți, viteji Români
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
actriță în vârstă căreia-i făcea menajul. Când am revăzut-o tocmai termina divorțul. Apoi, după vreun an, mi-a spus să nu o mai sun. Actrița îi trecuse casa pe numele ei. Mai apoi s-a măritat cu un strănepot al acelei actrițe, mai tânăr decât ea. O cam obligase bătrâna să-l ia, să rămână totuși casa în familie. Nu ne mai întâlneam decât rar de tot. Mă suna ea de astă dată și-mi spunea că-i singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
gradul de pericol. Aproape de Alexandru, unul din Cuceritorii abia sosiți Întrebă pe cineva din linia de mongoli care apărau palatul: -Cine e Înăuntru? -Amir Baian! răspunse unul din războinicii Bordjighin. Răspunsul păru să-i mulțumească pe cei care veniseră, căci strănepotul lui Gingis han avea demult reputația unui luptător destoinic și a unui conducător luminat. Cu excepția Veneției și a Moldovei, unde se ciocnise de același om, toate misiunile sale fuseseră Încununate de succes. „Amir Baian, repetă În gând Alexandru. De ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vor participa și nu se vor opune. Dar ei nu reprezintă imperiul, ci o parte a Asiei. O parte a Asiei care a rămas un vis. O himeră. Care a murit acum două sute de ani, o dată cu Gingis han, al cărui strănepot se află În această sală. Amir devenea din ce În ce mai neliniștit, pe măsură ce traducea. Așadar, totul fusese un vis? Yassa? Cucerirea Europei? Revenirea la legea din străbuni a triburilor mongole? Cu ce gânduri se Întorsese Anda, după atâția ani? - Cine ești? Întrebă, sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la mai puțin de douăzeci de pași, Alexandru Își dădu seama că era marea căpetenie mongolă Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, strănepotul lui Gingis Han. Amir se apropie de Alexandru, dar păru că nu-l vede. Se opri În fața lui Angelo, care descălecă și el, pentru a fi egalul celui care comandase Cuceritorii. Cei doi erau diferiți, dar totuși asemănători. Amir avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îl priveau cu intensitate pe Alexandru. - Sunt fericit... spuse, abia șoptit. Tengri mă așteaptă... te-ai grăbit... vântul acela... abia acum Începe... când va veni... Andà... spune-i... că... Ultima picătură de viață se scurse din trupul lui Amir Baian, strănepotul lui Gingis han, cel mai mare luptător al mongolilor În ultimele două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Andà, atunci doar acesta putea să facă ultimul gest. Iar Marele Maestru apăruse. Mongolii Înconjuraseră trupul stăpânului lor. Cei din primele rânduri Îngenuncheasară. Cei din exteriorul cercului rămăseseră călări și scoseseră scuturile mici și rotunde. Nimeni nu putea ajunge la strănepotul marelui Gingis Han. Cercul se deschise doar pentru a permite intrarea Marelui Maestru și a luptătorului spre care se Îndreptase Amir În goana lui nebună. Bătrânul Uzjun, șeful mongolilor În absența lui Amir, atinse pământul cu fruntea la sosirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Serenissima Veneție este un fapt istoric incontestabil. De altfel, intrarea În război a trupelor lui Uzun Hassan a salvat Veneția dintr-un mare pericol pe mare, la Începutul războiului turco-venețian, În 1463. N-a existat nici Amir Baian, imaginat ca strănepot al lui Gingis han. Numele lui este inspirat de vestitul luptător Amir Temur, al cărui mausoleu se află la Samarkand. Dar datele referitoare la viața mongolilor În evul mediu, la evoluția tribului Bordjighin, la legile lui Gingis han și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
margine a robei și face doi pași, plasându-se în centrul sălii, cu fața spre împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Își întoarce fața către est și apoi din nou spre centru. Scorțos, face o plecăciune și urează: — Fie ca strănepoții Majestăților voastre să se numere cu sutele și să trăiți veșnic! Repetăm urarea după Shim în timp ce ne lăsăm în genunchi. De afară se aude sunet de tobe și muzică. Intră un grup de eunuci, fiecare purtând o cutie înfășurată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
față de dascăl și de școală a dispărut”, spune cu regret profesorul. Acum, după atâția ani cu bune și rele, Alexandru Mânăstireanu s-a împăcat cu toate. Fiica lui locuiește în Franța și de la singurul nepot stabilit în Belgia, are trei strănepoți, pe care i-a văzut atunci când a fost în vizită. Alexandru Mânăstireanu se simte împăcat cu viața și trăiește fiecare clipă la intensitate maximă, bucurându-se că Dumnezeu îl ține în viață cu mintea limpede și spiritul tânăr. *** Romancier la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
înțelege să rămână activ, dar mai ales prezent în viața familiei și a breslei (prin continuarea tradiției întâlnirilor de promoție, găzduite, subliniez, de organizator!). Din zile luminoase, dar și din zile negre e făcută vârsta înțelepciunii: împliniri (prin copii, nepoți, strănepoți), dar și pierderi de neconsolat (20 august 1983 cea mai neagră, amarul și disperarea despărțirii de soție). Et la vie continue... «Mariana, draga mea! Mergi cu bine! Îndrăznește! Viața este a acelora ce îndrăznesc!» Tata. Așa își încurajează tatăl de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trenul, deschizându-i calea spre o lume accesibilă până atunci doar livresc: neobositul bârlădean va străbate Parisul în lung și-n lat, va deveni familiar cu monumentele celebre, va călători în alte regiuni ale Franței, în Belgia, la nepot și strănepoți, dar și în Italia - la Veneția, Florența, și nu numai. Din frumoasele pagini de jurnal parizian și francez, multe sunt memorabile, și mă bucur din toată inima că au văzut lumina tiparului în chiar Anul Internațional al Francofoniei... În chip
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mânăstireanu, ca tată, fiicei sale în momentele de cumpănă ale postdecembristului an ’90. Și din 1992, Alexandru Mânăstireanu are o nouă preocupare majoră - drumuri cu autocarul, trenul ori cu avionul la Paris, Veneția, Florența, în Belgia, la copii, nepoți și strănepoți. Speranță de care nu s-a despărțit niciodată consăteanul meu, fostul învățător și profesor, animatorul cultural din Priponești de Sus - Alexandru Mânăstireanu. Dovadă stau spusele sale puse pe contracoperta cărții „Călător... prin vâltoarea vremii”: „Trăiesc într-o lume frământată, zbuciumată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de ei și că ei sunt familia mea apropiată. După masă sunt sunat din București de soția lui Cosmin care, cu cei doi copii, a venit să facă sărbătorile în România. Mi l-a dat la telefon pe Andrei, primul strănepot care încearcă să manifeste interes sporit pentru limba română. L-am lăudat, încurajându-i efortul de a vorbi și românește pe lângă franceza și engleza în care e un as. Puțin după aceea am vorbit la telefon cu Mariana și nepotul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
plec și te las, dar n-am ce face, trebuie să mor, ca tot ce e viu pe lumea asta!... - Și mie îmi pare foarte rău și ca drept amintire a existenței tale, voi planta un alt cireș, nepot ori strănepot al tău. Și mult s-a bucurat muribundul meu cireș, care ținea cu tot dinadinsul să-mi coacă și ultimul lui rod. - Să știi, îmi spune cireșul, că-mi amintesc perfect de toată grija și dragostea ce mi-ai purtat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cireșele mele care-ți plăceau și din care ai dat vecinilor și, mai ales, copiilor. - Așa voi face, dragule și ca semn al recunoștinței mele, în locul tău, cel mai târziu la 4 aprilie viitor, voi sădi un tânăr nepot sau strănepot al tău pe care îl voi îngriji cu aceeași dragoste, atât timp cât voi exista, pentru că și la mine capătul drumului din viață e aproape de sfârșit... Am făcut totul după sfatul goldanului meu aflat în comă și cu o săptămână înaintea termenului
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
fi cea privind identitatea celor băgați într-o afacere. Uite câte neamuri trebuie să-i adeverească numele lui Șerban postelnic. La 22 august 1734 (7242) găsim “Un zapis de la Șerban postelnicul, ficiorul lui Ioniță căpitan, nepotul lui Ilie Stamate păharnic, strănepot lui Stamatie postelnic... precum au vândut o pivniță de piatră cu 2 locuri de dugheni care iaste în Cizmărie... Au vândut-o lui Gavril Puiul cizmar”. Numai că un amărât de cizmar nu are noroc și la 1 mai 1735
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]