3,148 matches
-
genunchii mi se izbiseră de tabloul de bord atunci când corpul intrase în propria-i coliziune cu interiorul mașinii, dar singura mea rană gravă a fost un nerv retezat la nivelul scalpului. Aceleași forțe misterioase care mă salvaseră de la a fi străpuns de coloana volanului o salvaseră și pe soția tânărului tehnician. În afara maxilarului superior învinețit și a mai multor dinți slăbiți, femeia era nevătămată. În cursul primelor ore petrecute la spitalul Ashford, tot ce-mi venea în minte era imaginea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ucidă; temeți-vă mai curând de acela care poate și sufletul și trupul să le piardă în gheena. [...] Iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor și cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credință și s-au străpuns cu multe dureri.” [...] Feriți-vă de iubirea de argint și îndestulați-vă cu cele ce aveți, căci însuși Dumnezeu a zis « Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi.» Astfel, am putea înțelege că iubirea de avere și lucruri
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură capul și broasca se prăbușise la pămînt, avusese ocazia să constate, uimit, că Încă mai Încerca să-l muște și avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și adînci. Dar cînd catargul de la prora nici nu lăsase bine În urmă capul dinspre soare-apune, iar numele balenierei Își făcu apariția - clar zugrăvit, semeț și provocator - pe mura de la tribord, Iguana Oberlus simți cum o izbucnire de ură Îi străpungea pieptul și ceva foarte asemănător unui curent electric Îi străbătea șira spinării. María Alejandra! María Alejandra, vaporul pe care se afla negrul care Își bătuse joc de el dîndu-se drept mort viu; nava bătrînului căpitan care poruncise să fie biciuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
asasinat mai Înainte de Însuși Pizarro. S-ar fi spus că acel lung lanț de sînge, morți și violență marcase În chip tragic orașul Quito și familia Ibarra, căci fratele mai mare al lui Niña Carmen, Alejandro, se prăbușise, cu pieptul străpuns de un pumnal, Într-un duel stupid, iar unchiul Juan căzuse În mîinile unor tîlhari. Și mai era și faptul că se spunea răspicat că, dinspre partea bunicii materne, Carmen de Ibarra - Niña Carmen pentru cunoscuți - avea În vine ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
o mînă osoasă și puternică, aproape ca o gheară, care Îl apuca de umăr și-l trăgea Înapoi și avu vreme să distingă chipul demoniac al unei arătări zămislite de iad, Înainte ca o macetă lungă și ascuțită să-i străpungă stomacul. Cu horcăitul agoniei, Diego Ojeda se Încovoie, În timp ce Niña Carmen deschidea ochii, suprinsă că ieșise din ea, pentru a-l descoperi Însîngerat și muribund și a zări, În același timp, chipul sinistru al asasinului. Vru să strige, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care, ca Într-un vis, avea senzația că le trăise cu o noapte În urmă. Era ca o confuzie nebunească de imagini În care se amestecau expresia de angoasă și chipul cenușiu al lui Diego Ojeda În clipa cînd fusese străpuns de macetă cu expresia bestială, inumană și terifiantă a unei creaturi ciudate, un fel de diavol ivit din negurile cele mai de nepătruns. Nimic din toate acestea nu putea fi adevărat conform logicii, iar ea așteptă, cu ochii larg deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Încordați, gata să sară și simulînd lovituri de pumn pe care nu se hotărau să le dea, conștienți amîndoi de faptul că prima greșeală pe care ar fi făcut-o ar fi fost, fără Îndoială, și ultima. Tăișul de oțel străpunse șfichiuitor aerul, șuierînd, se Întoarse la fel, printr-o abilă și rapidă mișcare a Încheieturii mîinii, iar pilotul portughez făcu un pas În spate, ridicînd securea, pregătit să o azvîrle spre adversar cu toată puterea. Iguana făcu și el un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ținti cu grijă, Întinse brațul și azvîrli arma fără a o Însoți de strigătul lui caracteristic. Santinela căzu pe spate cu un strigăt, iar cei care dormeau se ridicară imediat. Răsunară două Împușcături, și un bărbat se prăbuși cu capul străpuns de un glonț, În timp ce altul Își ducea mîinile la burtă, ghemuindu-se și gemînd de durere. Abia dacă se auziră pașii repezi ai unor picioare goale care se pierdeau În noapte, iar apoi, nimic. În ziua următoare, după ce stătuseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Dar Înainte de asta, spune-mi un lucru: era băiat sau fată? Iguana Oberlus ridică din umeri: - Nu știu, zise, și nu mințea. Nu m-am uitat decît la fața lui. Se auzi o bubuitură și căzu pe spate, cu pieptul străpuns de un glonț. Carmen de Ibarra - niciodată nu avea să mai fie, pentru nimeni, Niña Carmen, și nici măcar Carmen de Ibarra - se Întoarse la ambarcațiune, puse mîna pe sacul cu bijuterii și pe un butoiaș cu apă și se Îndepărtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În măduvă, deși zadarnic căuta el să se Încredințeze, zadarnic pipăia cu degetele uscate și vlăguite piatra jilavă și Înghețată a grotei, zadarnic Își dilata pupilele, zadarnic se atingea cu degetele, ca sa se Încredințeze dacă era vis sau nălucire liniștea străpunsă de picătura din bolta nevăzută a grotei, negura mistuită de un susur firav, zadarnic Își Încorda auzul să deslușească sunetele muzicii, să audă cântările pe care le retrăia aievea, pe care și le amintea făptura sa. Nimic, doar ecoul surd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
fi fugit; dacă nu ai fi Împietrit de groază. OGLINDA NECUNOSCUTULUI POVESTIREA nu va Începe in medias res, brusc, ci treptat, ca atunci când se‑ntunecă În pădure. Într‑o pădure de stejari, atât de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai devreme, fixă cu privirea chipul tânărului sau pacient, zâmbi în sinea lui, văzând hotărârea care se putea citi pe fata băiatului și, în cele din urmă, lovi scurt mânerul din os de balenă, făcând ca acele albe să-i străpungă ușor pielea. Cu toate ca așteptase această clipă aproape de când se știa, tânărul Tapú Tetuanúi nu-și putu ascunde durerea care-l surprinse, întrucât nu semăna cu nici o altă pe care o simțise până acum, probabil tocmai pentru că o așteptase de atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
altul, iar pentru navigatorii polinezieni acesta era mult mai important decât însăși marea sau decât însuși pământul. Ca si cum n-ar fi fost de-ajuns, în aceeași noapte se petrecu ceva care îi impresiona profund. Luna, care încerca, în zadar, să străpungă întunericul, abia se ridicase puțin deasupra liniei orizontului, când două lumini strălucitoare își făcură apariția dinspre răsărit, se apropiară de ei și trecură pe la mai puțin de o jumătate de milă depărtare. Erau precum ochii unui monstru ieșit din adâncurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
era să visezi la o răzbunare sângeroasă, si cu totul altă s-o duci la îndeplinire, căci, din nefericire, actul propriu-zis al răzbunării n-avea nimic în comun cu ceea ce-și imaginase. Să vină de la asemenea depărtare ca să-i străpungă inima unui băiat care abia dacă avea vârstă lui începea să i se pară un lucru absurd, mai ales dacă, așa cum presupunea, prințesa Anuanúa și celelalte fete erau deja moarte. Și mai rămânea posibilitatea, care nu fusese înlăturata complet, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pantalon de culoare închisă. Un bărbat cu mănuși negre de piele iese din mașină, în timp ce fata se ridică în picioare, țipând. Urlând „Vă rog”. Țipând după ajutor. Atât de aproape încât zărești unu, două, trei inele de aur care-i străpung urechea. Cealaltă ureche n-o mai are. Ceea ce pare o șuviță de păr negru e de fapt sângele care i se scurge pe obraz. În locul urechii e doar margine neregulată de carne. Fata ajunge până la soții Keyes, cărora li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
căldură. Sau să ne scoată de-aici chiar acum. Noi: victimele nevinovate ale acestui dement diabolic, care doarme buștean. N-o să avem ce mânca la micul-dejun în holul de catifea albastră. Toate pungile în care se găsea ficat au fost străpunse cu acul de zece cincisprezece ori. Fiecare a dat câte-o gaură în ele. În holul mare, toate pungile de Mylar s-au dezumflat. Toți am avut aceeași idee. Chiar și cu centrala defectă, cu tot cu frigul, alimentele s-au stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în bata unei fuste de două palme, picioarele lungi, năucitoare, ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să scape de balamucul pe care-l crezuse de domeniul trecutului. Încercă s-o oprească dar madam Cordel era de nestăvilit. Ridică glasul enervat și Nuța amuți, făcând un bot atât de lung, încât Luana se temu că-l va străpunge pe bietul om. Când, în sfârșit, i se ceru să se explice, referenta îi spuse de unde pornise scandalul. Doamnelor, zise directorul ceva mai liniștit, să fie clar pentru toată lumea, fiecare își va păstra atribuțiile de până acum. În legătură cu acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și din morți. Acum, dezarmat, sufocat de spaimă, epuizat după o săptămână de eforturi și speranțe deșarte, nu-și mai găsea cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
tovărășia prietenilor. Sidonia se dezmeticise cu greu, perplexă, adevărul o sufoca, o orbea, îl respingea și căuta cu mâinile noi contururi. Abia târziu ea recunoscuse că luase puținătatea lui sufletească drept superioritate și dezgustul de viață drept blazon, că odată străpunse aceste false învelișuri, el nu mai rămânea decât o cutie de tablă, goală pe dinăuntru pentru ea... De aceea se înverșuna împotriva lui Ovidiu când îl vedea afișând același aer plictisit al tatălui său deși ea știa bine că picurase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă și sobră, îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia, soarele se străduia să străpungă norii, mai era călduț încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile când se terminau de udat micile grădini de zarzavat încropite pe lângă casă, când aerul încărcat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
divinității, pentru că flerul îi spusese că celelalte idei sunt mult mai greu de înțeles, așadar nu-i sunt la îndemână, pe urmă începu să-și arate picioarele umflate, cu circulația ștrangulată, cu locuri vineții, fierbinți, unde sângele părea gata să străpungă peretele sărăcit ca să țâșnească afară, să poată goni în voie. Sidonia a presupus că era ulcer varicos și câteva minute s-au consultat asupra diverselor modalități de tratament mai mult sau mai puțin științifice. Încântat, ieșit din acreala lui caracteristică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel aflat în raport de coordonare copulativă: Cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii”; complementele directe, indirecte și de agent așezate după predicat: ,,Câmpul îmbracă o haină argintie și săgeți frânte de cârduri de cocori străpung cerul”. În frază, se pune virgulă între propozițiile coordonate prin juxtapunere, precum și în fața conjuncțiilor adversative: dar, iar, disjunctive: ba, fie, ori, sau conclusive: deci, așadar. Se despart obligatoriu prin virgulă următoarele tipuri de subordonate: atributiva explicativă, completiva directă și indirectă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și-n oase. ,,Gata! M-am hotărât: decât să-mi moară toți puii, mai bine numai unul.” Și, fără a mai privi în urmă ca să nu-mi slăbească hotărârea, am zburat cu puii sănătoși în zarea depărtată. De jos, îmi străpungeau urechile strigătele bietului meu pui: Nu mă lăsați! Nu mă lăsați!! Luați-mă și pe mine cu voi!” Inima-mi bătea îngrozitor, încercând parcă să-mi străpungă pieptul. Cer și pământ se amestecau parcă acolo și în jur nu mai
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]