1,359 matches
-
fie coardele vocale, fie auzul, a făcut-o să întoarcă capul. Și atunci privirea ei s-a întâlnit cu cea a armatelor de rechini ce-o înconjurau din toate părțile cu ochiul lor lucitor și metalic, fixând-o din adâncul străveziu și transparent al mării. Mii de spade o fulgerau din gurile deschise ale rechinilor, mii de priviri albastre o tăiau lateral cu laserele lor scrutătoare. Și atunci, dintr-odată, strigătul acela al meu, neeliberat sau neauzit, năprasnic ca un cataclism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Pe stâlpii diformi, altădată picioare, Cilindrii de carne, atent mergătoare, Încet e colosul, dar iute e mintea; Gândește în porții, bucăți feliate, Afară, ce-nseamnă afară? O fi vreun cuvânt inventat pentru morgă, Vreo secție nouă cu alți pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
valurile enorme stârnite de taifun în Arhipelagul Filipinelor și pe coastele zdrumicate ale Africii, un zumzet înfricoșător, ca al rachetelor lansate de NASA, dar nu erau rachete, ci supernove trasând lumina prin galaxii și globulele de toate culorile din fluidul străveziu al venelor și arterelor îngerului erau, de fapt, planetele strânse în grupuri, fiecare mănunchi de celule era matricea în mic a sistemelor planetare, a galaxiilor, metagalaxiilor, spermogalaxiilor, ovulogalaxiilor, umanogalaxiilor. O ființă uriașă, îngerul, simboliza prin mărunta lui urieșenie toate celulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe Someș, Salva, Coșbuc, Telciu, Fiad, Romuli, Dealu Ștefăniței, Săcel, Iza, Vișeu de Jos, Leordina, Petrova, Vișeu-Bistrița, Valea Vișeului, Bocicol. Piața părea mai puțin foșnitoare și blocurile mai puțin vesele. Un înger bătrân cu plete albastre, care-i acopereau trupul străveziu, țâșni spre cer cu viteza sunetelor din orga lui Bach, pe care demult Arhimede o cuprinsese în numărul de aur 1,61803, unu fiind indivizibilul, iar celelalte cifre, codul numeric de la poarta Raiului. Mioara Alimentară înghiți și această pagină delicioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lui, iar peisajul era alcătuit dintr-o pânză de șină lucitoare sub lumina proiectoarelor de cale ferată, cu albastrul lor extraterestru luminând chipurile acarilor cu o paloare pe care ți-o dă subteranul, cu frăgezimea și moliciunea aripei de fluture, străvezie ca apa mării, în ziua de vară senină, prin piele zăreai venele, prin vene sângele, prin sânge virușii încărcați cu stigmatul imposibil de elucidat al bolii de gară, manipulat de comenzile pierdute sau rătăcite undeva în ancestral, în care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era dus în brațele iubitei spre Pământ, cum Ulise întors cu spatele, pictat pe armură cu un Soare strălucitor, se prosternează în fața zeiței cu ochii albaștri ca cerul. Și cum apoi pleacă încet sau el se depărtează încet de zarea străvezie, pentru a coborî pe celălalt cer întunecat al Pământului. Lucrătoarele sute de mii ieșiră în întâmpinarea Reginei înconjurată de mii de Elfi suavi, iar goana plină de farmec din această nuntă de basm luă sfârșit. * * * S crisoarea-cerere a fost îndelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul lor În păpurișul anormal de verde pe deasupra căruia zburau În tandem, fericiți. Va, mut de uimire, admira delicatețea și fragilitatea aripioarelor străvezii, la Început În timpul dansului nupțial când tandemul zbura fericit, apoi, după ce privirea Îi obosea se convingea și În plan fizic de finețea aripioarelor, rupând câte una bietei libelule -capturată cu mare artă de către Didița care se rotea Într-un cerc
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
eminesciene“ ale lui Vasile Mustață aduc aminte mai curând de „carpetele“ cumpărate din Turcia de unii turiști români. „O salcie pletoasă se înclină / În lacul cu oglinda cristalină / Vezi luna, o cadână din serai. Doar câte-un nor cu-aripa străvezie / Filtrează, ca mânat de gelozie / Imaginile astrului bălai...“ Vasile Mustață are meritul de a folosi respectuos limba română. Atât și nimic mai mult. Mai bine să-i recunoaștem acest merit decât să-l copleșim cu aprecieri ditirambice, care îl pot
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate spunînd că orbii nu trăiesc În Întuneric, ci Într-un fel de ceață luminoasă. Nimic nu e clar, afară de un singur amă nunt, unul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
blând : "Înțelege, sunt aici și acum. Sunt în prezentul meu. Vreau prezentul. Dacă poți, dăruiește-mi prezentul, în fiecare clipă". A tăcut, s-a uitat la mine și, pe măsură ce mă privea, lumina din ochi părea că trece prin corpul său străveziu, făcându-l să strălucească mai tare și mai tare... și, pe măsură ce îmbrăca strălucirea soarelui, copilul creștea, înălțându-se. S-a ridicat în picioare, și-a întins mâinile ca după un somn lung, mâinile i-au devenit aripi și, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
veneau în bătătură cu o sanie, trasă de fostul lor cal, bine încărcată cu doi saci de grâu, trei cu grăunțe de porumb, cinci cu barabule, șase kile de zahăr și șase litri de ulei dublu rafinat, spre bucuria copiilor străvezii, care și-au înghesuit capetele sub formă de ciorchine într-un ochi al ferestrei. Tata a cărat de îndată sacii cu barabule în tindă pentru a le feri de îngheț, a adus zahărul și uleiul în casă, iar cu boabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cât ești tu de fină și cât de frumoasă, Veșnic necontestată a pădurii crăiasă, Stăpâna umbrelor, alinarea lor, Încântarea tristelor, muză a poveștilor. Lacrima-i în tine de-o pierde cineva, Albă așa ca tine nu găsești în toată lumea, Albă, străvezie, dar atât de călduță. Mândră și supusă, în același timp vitează De mult aștepți la altar, a visului mireasă, Ideal de frumusețe într-un spațiu ireal, Plângi o mângâiere, poate o durere Plângi tu fericirea, în cinstea ta lacrimile celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
al cărei nume au și fost botezate. Fără să vreau, gândul îmi fugi la fastuoasa Poveste a lui Genji, unde iubita răvășită în dulcea așteptare, plină de nesiguranță, asculta întotdeauna vocea privighetorii pierdută în noaptea de primăvară. Mâna ei subțire, străvezie sub greutatea mânecilor lungi, bătând pământul, ale kimono-urilor de mătase foșnitoare, ridicând prin vremuri, spre gura șovăitoare și tristă, delicata mochi. Mâna ei. Chipul ei alb, fantomatic. Iubita se opri o clipă pentru a asculta un pas nemaivenind, apoi mușcă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
gracil, mai presus de orice vulnerabil și inocent. În Povestea lui Genji, pierzi șirul dacă încerci să numeri de câte ori doamnele de la curte sunt comparate cu păpușile. Secole de-a rândul, obiectul râvnit al unui joc care o compunea imobilă și străvezie, frumusețea japoneză s-a întrupat, în zilele noastre, într-un ideal căruia, ca o concesie făcută modernității, i se putea, cel puțin, scurta de la an la an fusta: școlărița. Între școlărița reală de care dai la orice colț de stradă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nici o problemă! Voi fi aici, atâta timp cât vei avea nevoie de mine, răspunse Arm, urmărindu-i curioasă mișcările de bărbat înalt ca bradul și atât de subțire și de suplu, încât în lumina ferestrei ar fi putut părea de-a dreptul străveziu, dacă n-ar fi fost înfășurat bine într-un pulover gros de lână și într-o pereche de blugi din cel mai trainic material. * Bart continua să stea sprijinit în cârjele lui, privind din balcon strada plină de lume. Parca
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
primar, renăscut accidental, situația nu ar fi avut nimic alarmant. Niște fiare mici. S-a mai văzut. Violență infantilă. Dar noi gândeam profund; tainici și persuasivi, ne împingeam reciproc în prăpastie. Preocupați până la uitarea de sine. Ignorând intențiile tot mai străvezii ale celorlalți doi. Orice îndemn era urmat cu încredere, doar eram frați. Împreună cu Mezinul, l-am umflat pe Mijlociu cu dulciuri și cu făinoase, știind că-i plac, până am făcut din el un caltaboș de un metru și vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
vremii, tot mai înverșunate, în polemicile sociale, în loc să se ocupe mai departe, cum ar fi fost bine, și cum crede și Nicolae Breban, „de principiile artei lor, de litera și spiritul etern al imperiului cultural". Referirea e mai mult decât străvezie la starea de lucruri de la noi, de după 1989, când politicul a confiscat atenția tuturor și nu în ultimul rând pe a oamenilor scrisului. S-au dezinteresat, tocmai ei, de literatură, de cultură, le-au trădat, la fel cum făcuseră odinioară
Trădarea criticii? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/6796_a_8121]
-
cântând/ Nu vreau un fluture într-un ac/ nu vreau o frunză într-o carte/ și alte povești sunt la fel/ îmi șoptea ea aparte/ Ea alerga - simți, clipocind, susur/ rază, nervuri, fir de mătasă/ verde fluid, ochii mei micșorând/ străvezie și albă mireasă." Bucolică: "începutul de la prima/ și adormita muțenie/ mi l-am ținut drept în pumni/ fierbinte și crescut cheag/ de lan verde auriu/ Drept ca spinarea strămoșului/ în tihna taciturnă/ pe lavița pictată/ în liniștea ușor pășind/ a
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
proaspăt în găleată/ din vorba domoală/ așezată în praful uliței/ din ploaia topind/ noi semințe germinate/ Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri și zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri a pădurilor/ respiră mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de grație/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi de aer și de lumină/ către Comarnic trenul zvâcnește/ prin roți și table
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
ca zborul hîdelor arătări scăpate din cutia Pandorei, trece o corabie agățată de Perahim din abia cîteva tușe fine, imaginea înseși a destrămării care se prelungește, semănînd cu o stranie rezistență decrepită. Din cînd în cînd, se strecoară o aluzie străvezie, ca pînza de mucegai: "Tu strigi Ťîndurareť... E-un răget. N'ajunge/ Pe demonii tăi asasini să-i alunge,/ N'ajută/ Să'nfrîngă cornuta vedenie slută/ A țării 'n robie căzută." Copaci contorsionați, de țarină pustie, însoțesc litania unor ani
Chinuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7796_a_9121]
-
el își "transformă fulgerător prelegerile marxiste... în prelegeri democratice de istoria religiei". Cercetătorul foarte asiduu din arhivele CNSAS comunică alteori doar numele de cod al turnătorului, rămas indescifrabil (Melancolicul), dar adesea izbutește să-l deconspire, ca, de exemplu "Valeria", totuși străveziu, care era o "grațioasă poetă". Portretul ei ne dezvăluie o ființă a cărei conduită frizează sadismul. "Această Mata Hari balcanică" a turnat, la Radiodifuziune, "scriitori, regizori, redactori, prieteni sau dușmani", chiar și amanți, fiind "o adevărată mașină de delațiuni". Frica
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
lună prin negrii sicomori,/ Sau crengile ce joacă în vântul dinspre mare,/ Ce-aduce seara blândă pe drumuri și pe flori." (Sub abajurul verde). Trei inedite rămîn, pentru antologie, din versurile foarte tînărului și nepublicatului Horia Stamatu: "Suntem atât de străvezii/ Încât cine are ochi buni vede moartea/ prin noi ca pe o filigrană/ așa cum vedem cadavrele olimpice/ în ghețurile versurilor sonore și triumfale." (Poetică). Unul din puține pariuri pe care Zaharia Stancu le face. Dincolo de ele, antologia e un gest
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
Dimensiunea mistică este preluată în roman tot de Sycorax. Producând vopseaua indigo de mulți ani, corpul vrăjitoarei devine și el albăstriu. Dintr-un simplu înveliș al sufletului și din trupul inferior al unei alterități devalorizate, el se transformă în corpul străveziu al unei creaturi angelice, total opusă, desigur, vrăjitoarei la care se referea Shakespeare când o numea "hidoasa hârcă" sau "cloanța cu ochi vineți". Sycorax, în varianta Warner, știe că "unii oameni își întorc privirea spre interior, iar alții scrutează întotdeauna
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
de zis: În ceasul târziu acelaș gând!/ Mi-ai întins mâna și n'am înțeles:/ Ai venit să Te văd ori să te petrec plângând?/ Aștept inelul în el să Te leg)./ În aburi de lacrimi și'n ude lumini străvezii,/ Prin florile svelte, în ceasuri târzii,/ În nufărul serii, întinzi fire de borangic/ Spre genele mele și stingi lumina din vis;/ În lacrimi mai arde ultimul pic,/ În sfeșnicul zilei închis." (Ora sfântă). O tristețe nehotărîtă, ca o rătăcire la
Sus pe cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7235_a_8560]
-
nu mai are vârsta de a-l juca pe Holden Caulfield. Recent, la nouăzeci de ani și, după spusele apropiaților, grav bolnav, Salinger s-a văzut în epicentrul unui nou scandal. Un tânăr scriitor suedez, care și-a ales pseudonimul străveziu J. D. California, a încercat să publice o carte cu titlul 60 Years Later: Coming Through the Rye. Ar fi vorba, din câte am aflat din presa anglo-saxonă, despre continuarea poveștii adolescentului nevrotic, reîntâlnit la șaizeci de ani după întâmplările
De când n-ați mai stat de veghe în lanul de secară? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7147_a_8472]