885 matches
-
Astfel pe iconostas, la strana din stânga, era însemnat: "„În anul Domnului 1809 s'au zugravit această sfântă beserică cu cheltuiala satului și cu purtarea de grije a precinstitului domn Rednic Thodor, protopop al ierașului de jos a Coseului; 1809.”". La strana din drepta apărea în completare: "„Și am zugravit această sfântă beserică cu Hodor Toader, zugrav din Vișeu de Mijloc, pentru o sută de florinți, fără de altariu.”" Vechea biserică a fost demolată și înlocuită de actuala biserică de lemn în anul
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
metri și o lățime de 7,50 metri. Turnul bisericii este înalt de 33 de metri astfel încât domină o porțiune din Valea Mureșului. Poate fi văzut atât de pe șoseaua Teiuș-Aiud (pe partea dreaptă), cât și de pe linia ferată corespunzătoare. Iconostasul, stranele și restul mobilierului interior au fost executate în vara anului 1910 de sculptorul Josef Vogel din Sighișoara. În Duminică Floriilor, la 13 aprilie 2014, biserica greco-catolica din Rădești a fost retrocedata proprietarului de drept. Biserică ortodoxă Sfinții Apostoli Petru și
Rădești, Alba () [Corola-website/Science/300266_a_301595]
-
fost împodobit în tehnica „frescă”; târnosirea s-a făcut în 2007. Biserica are, în turn, două clopote, unul mare, din 1890, și altul mai mic, din 1938. Pictura mai veche s-a păstrat doar la ușile împărătești, la tetrapod și strane. În patrimoniul bisericii există câteva icoane și cărți de valoare. Harta iosefină a Transilvaniei (1769-1773) și recensămintele ecleziastice din 1761-1762, 1805 și 1829-1831 menționează biserica actuală, pe când cele din 1733, 1750 fac trimitere la o înaintașă medievală a sa. Conscripția
Biserica de lemn din Dealu Mare () [Corola-website/Science/320983_a_322312]
-
și a metodelor moderne folosite, remedierea gravelor exfolieri și curățarea stratului de praf și fum. Construcția a fost consolidată, brâul din zid reparat printr-un procedeu modern de înghețare a infiltrațiilor de apă, vechiul clopot fisurat a fost înlocuit, vechile strane restaurate; credincioșii s-au bucurat de apariția unei centrale termice în biserică, de repararea instalației electrice și de montarea unei instalații de amplificare, ce împrăștie vestea cea bună a Mântuirii și în afara Bisericii. Părintele Paroh Mircea Gorețchi slujește împreună cu fiul
Biserica Oțetari () [Corola-website/Science/317058_a_318387]
-
și scuturi unice specifice Solcii, prin amplasare și măiestrie. În altar se află cele două nișe: diaconiconul și proscomidiarul. Un element specific al bisericii din Solca este tainița (camera tezaurului), unde se pătrunde printr-o ușă de fier camuflată de stranele din partea de nord-vest a naosului. Tainița se află deasupra camerei mormintelor și se ajunge aici printr-o scară de acces în spirală, destul de înghesuită. Aici se păstrau odoarele mănăstirii în vremuri de restriște, iar astăzi a fost amenajat un fel
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Solca () [Corola-website/Science/321144_a_322473]
-
iadul. O notă caracteristică a acestor fresce o constituie și bogata imaginație creatoare a realizatorilor ei, care introduc în compoziție elemente folclorice (spre exemplu arhanghelii care suflă din buciume, instrumente specifice păstorilor de munte). În interiorul bisericii rețin atenția jilțurile și stranele din secolul al XVI-lea (printre altele un jilț domnesc, o adevărată capodoperă a sculpturii în lemn), mormântul mitropolitului Grigore Roșca, din pridvor, mormântul sihastrului Daniil (Daniil Sihastrul), din pronaos. Imagini
Mănăstirea Voroneț () [Corola-website/Science/298619_a_299948]
-
parohială construită, în 1871, de meșterul Johann Gunn, cu sprijinul Asociației Gustav Adolf, așa cum reiese de pe placa aflată pe fațada vestică. Dintr-un inventar al bisericii luterane, reiese că, în 30 noiembrie 1928, parohia deținea în lăcașul de cult o strană, 14 bănci, patru lustre, un harmonium, un potir și un pahar iar în școală trei bănci, o hartă și patru tablouri. Pastorii care au slujit în biserica evanghelică din această comunitatea în primul secol de la reforma religioasă sunt vag cunoscuți
Șmig, Sibiu () [Corola-website/Science/301743_a_303072]
-
treilea copil al familiei, surorile mai mari fiind Maria și Georgeta-Veturia. Cursurile școlii primare le-a urmat în satul natal, îndrumat fiind de învățătorii Dan și Lavinia Băluț. Încă de mic a ieșit în evidență excepționalul său talent muzical. În strana "bisericii „Sf. Paraschiva”", în care slujea tatăl său, ținea frecvent locul cantorului. A urmat cursurile gimnaziale la Liceul „Sfântul Vasile cel Mare” de la Blaj, „recunoscut pentru severitatea și austeritatea lui”. A avut rezultate excelente la limba română și la matematică
Octavian Naghiu () [Corola-website/Science/334040_a_335369]
-
în jurul deschizăturilor de pe tambur. Biserica a fost construită în plan triconic, cu pridvor deschis, având arcade rotunjite pe stâlpi circulari, groși. Aici, un frumos chenar sculptat în piatră, ce împodobește pisania de la 1645, decorează intrarea în interior. Ușa de la intrare, stranele, catapeteasma și restul de mobilier sunt din lemn frumos sculptat. Pictura însă este nouă, realizată în anul 1937 de către pictorul Nicolae Pană, care a zugrăvit interiorul și o parte din pridvor. Din vechea pictură se mai păstrează în pronaos tabloul
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
i-a succedat catedra. Acolo erau așezate și corurile. O orgă transportabilă putea fi instalată acolo, înainte de a se generaliza orga fixă, care este cel mai adesea plasată deasupra primei travee a navei. Împrejmuirea are funcția de a izola "corul / strana" (rezervată clericilor și seniorilor preeminenți) de credincioși care, prin existenței sa, văd puțin sau de loc altarul principal. Prin aceasta, "jubeul" se apropie de iconostasul din "Bisericile creștine răsăritene" (ortodoxe, catolice de rit oriental, ("cf. infra"). Răstignirea, așezată deasupra tribunei
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
apărut prin reunirea celor trei elemente preexistente în mod separat: "grinda de glorie", împrejmuirea și amvonul sau amvoanele. Conciliul de la Trento, în secolul al XVI-lea, a provocat o evoluție a liturghiei catolice ca răspuns la succesul bisericilor protestante. Corul / strana trebuind să devină, de acum înainte, vizibil(ă) credincioșilor, jubeul este condamnat la dispariție. Atunci când catedra de predicat îl înlocuiește, jubeul este deplasat sau distrus în secolele următoare, uneori târziu, în secolul al XIX-lea. Regula s-a aplicat în
Jubeu () [Corola-website/Science/335796_a_337125]
-
unui bloc al neutrilor în Balcani și Europa Centrala. Discuțiile s-au purtat într-un vagon diplomatic, în gara Jebel, între Ministrul Afacerilor Străine, Grigore Gafencu și omologul său iugoslav, Cimcear Markovic. Simion Gărău și Nicolae Graure, foști cântăreți de strană ai bisericii din Jebel, au notat, la sfârșitul "Mineiului" de pe luna septembrie, că "în ziua de 18 a lunii septembrie, ora 8 dimineața, anul 1944, comuna a fost ocupată de germani. După trei zile au plecat, revenind în ziua de
Comuna Jebel, Timiș () [Corola-website/Science/301372_a_302701]
-
II de Failly (1531-1567) 24. Françoise de Failly (1567) 25. Anne de Failly (1588) 26. Nicole de Lenoncourt (1588-1594) 27. Catherine III de Lenoncourt (1594-1608) 28. Scholastique-Gabrielle de Livron-Bourbonne (1608-1662) „Corpul său a fost așezat într-un cavou sub altarul stranei”. Epitaful său, gravat pe mormânt, dală de marmură neagră și litere de aur: «Aici odihnește Doamna Scholastique Gabrielle de Livron, Stareță, Reparatoare & Reformatoare a acestei Abații. A fost ilustră prin naștere, admirabilă prin măreția inimii sale, incomparabilă prin forța sa
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
pe care a întocmit-o... pentru a servi cucerniciei pelerinilor, ea a pus să se graveze și două scânduri [matrițe] pentru tipărirea imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
ea a pus să se graveze și două scânduri [matrițe] pentru tipărirea imaginilor sale și pentru a fi onorată de toți.” Situată între gratiile cele mari care separă nava de strana călugărițelor și balustrada de fier care închide altarul principal, strana călugărițelor, în care călugărițele își fac slujba, ocupă partea centrală a abațialei. Acolo, în 1790, se aflau o mică orgă cu dependințele sale plasată pe o galerie mare, o lustră de cristal, 9 tablouri foarte vechi, de diferite mărimi, un
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
un fotoliu și 50 de mici taburete de lemn pentru călugărițe. Un Crist și un tablou completau decorul. Acolo se dezbăteau problemele care priveau casa și despre care stareța își consulta călugărițele. Călugărițele vocale (care și-au depus jurământul, din strană, și maicile) își exprimau votul, punând într-o cutie un "bob de bob" pentru consimțământ sau un "bob de mazăre" pentru un refuz. Expus spre Sud, alături de sala consiliului și lângă bucătării, cu pardoseala din teracotă, se afla refectoriul, vast
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
compunea dintr-o tunică, o rochie, o centură, un scapular mic, un mantou, un văl alb, o pânză albă care acoperă capul și gâtul, o bandă de încins fruntea, o bonetă... și un de nedespărțit rozariu. Se adăugau veșmintele de strană: un văl negru, un scapular mare și o haină cu glugă și mâneci largi. Situat în „Cartierul” Străinilor, Pavilionul de Oaspeți cuprindea un parloar / vorbitor mare, exterior, apartamentele de primire și camerele, în număr de 15, destinate vizitatorilor, confesorilor și
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
aflate în carantină, instalate în locuințele lor, să contamineze restul comunității. Această casă, cu un acoperiș foarte abrupt de ardezie, datată din 1629, rămâne astăzi singura intactă din marile construcții destinate monahiilor abației. În Sud-Est, în apropierea clădirii călugărițelor din strană, în "Livada Spălătoriei", sub un zid străpuns de o poartă boltită, se întindea un important edificiu construit la același nivel și unde ajungea apa: acolo erau instalate spălătoria, plină de putinele, și farmacia care avea ieșirea spre grădina botanică bine
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
făcut insuficientă cardiac în timp ce înota în mare. A făcut parte dintr-o familie înstărită, tatăl lui având o funcție importantă în orașul Mělnik. Acolo a locuit cu familia până în 1888, apoi s-a mutat la Praga, prima oara în Mala Strana, iar din anul 1904 s-a stabilit la Vinohrady. A studiat la liceul din Praga (pe strada Žitné), unde professor de istorie i-a fost Alois Jirasek. Datorită fratelui său, Ludvik, elev la acelașo liceu, Viktor Dyk a fost interest
Viktor Dyk () [Corola-website/Science/307013_a_308342]
-
erau aduși) țăranii „în schimb de experiență”, să se „lumineze” și să răspundă cum se cuvine lozincii cântate „Hai să facem o gospodărie / Colectivă și la noi în sat”... ori îndemnului celor sosiți din „schimburi de experiență” petrecute în „șiraka strana maia radnaia”, în „colhozurile mari/ unde-s krasnâi proletari”... Acolo, la Livedea - acest nume frumos, cu arome de fructe și poezie - a poposit într-o zi de toamnă (mai exact, în 25 octombrie 1954) și poetul Tudor Arghezi, ispitit și
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
află intrarea principală se află plăcile cu inscripțiile ctitoriei. Mobilierul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. Sculptura iconostasului, a tronului arhieresc, a ripidelor a fost realizată de sculptorul Constantin (C.M.) Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de meșterul Emil Pătruțiu din Sibiu. Iconostasul este fabricat din lemn de tei aurit. Printre obiectele existente în catedrală sunt de menționat
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
Mobilierul catedralei a fost confecționat la București și la Sibiu. Sculptura iconostasului, a tronului arhieresc, a ripidelor a fost realizată de sculptorul Constantin (C.M.) Babic din București, iar amvonul, cele două strane pentru cântăreți, tetrapodul din mijlocul catedralei, 28 de strane pentru preoți și 82 pentru credincioși au fost confecționate de meșterul Emil Pătruțiu din Sibiu. Iconostasul este fabricat din lemn de tei aurit. Printre obiectele existente în catedrală sunt de menționat următoarele: Cele patru clopote au fost turnate la atelierul
Catedrala Mitropolitană din Sibiu () [Corola-website/Science/305723_a_307052]
-
metodă e următoarea. La vecernia din ziua întâmpinării, la stihoavnă, preotul merge la masa lăturalnică unde sunt gătite lumânările stinse. Îi urmează doi acoliți, cu apă sfințită și tămâie. Preotul rostește rugăciunea de binecuvântare a luminilor, cu voce medie, în timp ce strana continuă stihirile stihoavnei. După ce preotul stopește lumânările cu apă sfințită și le tămâiază, ia însuși o lumânare, o aprinde de la o candelă, apoi acoliții împart credincioșilor celelalte lumânări, având grijă ca aceasta să se termine înaintea cântării lui Simeon. În timpul
Ritul bizantin din Ardeal () [Corola-website/Science/298760_a_300089]
-
schädlichen und unerwünschten Schrifttums"). În 1939, Max Brod emigrează în Palestina, transportând în valize documentele lui Kafka. În 1940, Salman Schocken își redeschide editura în New York și continuă publicarea operelor kafkiene în limba engleză. Instaurarea Partidului Comunist al Cehoslovaciei ("Komunistická strana Československa" sau "KSČ") după al Doilea Război Mondial nu a dus la o reabilitare a scriitorului. Kafka este considerat un artist "burghez" și "decadent". Mai mult, romanul " Procesul" poate fi comparat în mod periculos de cititorii lui cu tehnicile absurde
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
este simplă, pe pereții laterali se află câte două portrete de sfinți. În dreapta: Sf. Mucenic Teodor și Sf. Mucenic Gheorghe, iar în stânga, Sf. Nestor și Sf. Dumitru. Pe boltă sunt zugrăviți Pantocratorul și evangheliștii. În naos se mai află două strane și două sfeșnice mari. Aproape de altar se află paraclisul Maicii Domnului, din lemn sculptat cu migală, donat bisericii de Pavel Dăneasa. La mijlocul bisericii, suspendat direct de boltă, atârnă candelabrul mare, dăruit de enoriași, în memoria eroilor din Primul Război Mondial
Biserica de lemn din Titerlești () [Corola-website/Science/320354_a_321683]