682 matches
-
lua periculoase viraje, adăstând în zona eseului etic și a meditației filozofice. În felul acesta, stilul reușește să-și gestioneze propria emfază. Densitatea extremă a romanului provine, desigur, din talentul ieșit din comun al autorului, dar și din câteva imperceptibile stratageme: din umplerea spațiului dintre capitole, episoade sau secvențe cu pasaje care, fără să aducă vreo noutate în mersul anchetei, creează senzație de plin, de robustețe, de impenetrabilitate a textului. Presărate din abundență, ele sunt mai mult decât niște punți între
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca la mine acasă. Puteam să-i port papucii de casă, să-i ridic covorul și să-i număr bancnotele de o mie de dolari. Doar ne ocupam de același caz”), dar care nu face mai credibilă întâmplarea. Astfel de stratageme plasate la marginea absurdului arată în ce măsură Chandler era conștient de precaritatea scenariului în care-l obliga pe Marlowe să evolueze. Lăsând deoparte puerilitatea altor secvențe (faptul că detectivul primește prin poștă prețioasa monedă sau întâmplarea prin care descoperă în spatele unui
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
numele de Weepy Moyer), Moe Stein, doctorul Lagardie și planturoasa lui ex-soție, Dolores Gonzales. Sociologic naiv, un astfel de scenariu diminuează percepțiile anterioare, conform cărora California producea criminalitate, violență și decadență în mod natural. E posibil ca, recurgând la această stratagemă, Chandler să fi sugerat că anacronismul lui Marlowe, incapacitatea lui de a se adapta mișcărilor dinamice ale vremurilor să aibă ca efect și astfel de interpretări ale realității. Marlowe se percepe ca fiind expirat, aparținând unei alte lumi (vorbind la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Orrin Quest, Steelgrave, Dolores Gonzales) nu are loc în direct. Ele sunt fie descoperite ulterior, fie „narate” - așa cum se întâmplă în cazul împușcării lui Steelgrave de către Orfamay Quest, despre care Marlowe află din relatarea lui Dolores. E posibil ca această stratagemă să fi îndepărtat cititorul obișnuit de romane polițiste, dar la fel de sigur este că a atras atenția unei elite a intelectualității, de la Edmund Wilson, Somerset Maugham la Jacques Barzun și grupul intelectualilor din jurul revistei newyorkeze Partisan Review. Probabil că noul unghi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în care un nume, o dată sau un loc au fost menționate, poți fi sigur că ele vor ajunge curând în prim-planul paginii. Tehnica lui Parker este una a punerii în abis cu rază scurtă de acțiune, pe când Chandler adoptă stratagema învăluirii largi, a cercurilor concentrice, din ce în ce mai apropiate de epicentrul emoțional al narațiunii. Cititorul curios nu are decât de câștigat de pe urma acestei constatări. El va fi mai puțin surprins decât criticii literari că, dintr-o povestire centrată pe elucidarea misterului, romanul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care nu era de acord cu intențiile moldovenilor, a stabilit să simuleze că dorm în momentul în care acest lucru se va întâmpla, pentru a nu intra în conflict deschis cu ei2, și nu încape îndoială că Gebac a sesizat stratagema. De aici încolo, evenimentele s-au succedat cu repeziciune: la câteva zile de la refuzul tacit al scrisorii trimise la camera 1-corecție, Țurcanu a dat o notă informativă direcțiunii despre „activitatea legionară” de acolo (denunțul a fost arătat mai târziu anchetaților
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
repetatelor discuții ale lui Țurcanu cu înalți oficiali ai Securității și cu administrația penitenciarului, s-a convenit că, pentru a obține toate informațiile posibile de la deținuți, majoritatea ascunse în cadrul anchetelor premergătoare proceselor în care aceștia erau condamnați, trebuia folosită o stratagemă. Întrucât aproape toți cei închiși fuseseră bătuți în anchetă și mulți dintre ei rezistaseră fără să dezvăluie toate informațiile, simpla lor torturare, oricât de atroce și fără limite, nu putea da rezultate complete. Cea mai bună metodă de a le
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
că a doua zi Gebac va veni și va citi o scrisoare din partea lui Țurcanu. Sfătuindu-se cu ceilalți, Pătrășcanu a hotărât să simuleze că dorm atunci când va veni Gebac, pentru a nu-l refuza pe față. Gebac a sesizat stratagema a doua zi, iar grupul lui Țurcanu s-a supărat, astfel că Pătrășcanu l-a sfătuit încă o dată pe Soroiu să nu mai meargă pe la ei. La scurtă vreme după refuzul tacit al scrisorii trimise de suceveni, Țurcanu a dat
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
ar fi intrat în detalii, arătându-i lui Țurcanu cum să introducă în fiecare cameră câte un șef legionar trecut deja prin sistem, precum și informatori mascați, care să se spioneze reciproc. De asemenea, Sepeanu i-a propus să recurgă la stratageme și să lase impresia că s-a terminat cu bătăile, pentru ca victimele să se manifeste în voie, dar i-a cerut și să rupă legătura cu Dumitrescu și să comunice cu ofițerii politici. Toate aceste ordine i le-ar fi
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
1995, 45; Caius Dobrescu, Aventurile unei provocări (mereu) amânate, RL, 1995, 45; Gabriel Dimisianu, Nedreptățitul Amfitrion, RL, 1995, 45; Simona Sora, Apocalipsa după Breban, RL, 1995, 45; Nicolae Bârna, Banalități interesante, CC, 1996, 6-7; Marian Victor Buciu, Breban. Eseu despre stratagemele supraviețuirii narative, Craiova, 1996; Micu, Scurtă ist., III, 148-158; Laura Pavel, Antimemoriile lui Grobei, București, 1997; Petre Isachi, Ioan Lazăr, Anotimpurile romanului, Bacău, 1997, 356-402; Petrescu, Studii transilvane, 78-79; Glodeanu, Dimensiuni, 82-86; Laura Pavel, Întoarcerea lui Raskolnicov, APF, 1998, 2
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
planificare. Aceasta poate fi, de pildă, În domeniul afacerilor sau În cel politic, la nivel local, național sau internațional. Folosirea conceptului de strategie În sens exclusiv de planificare a condus, după cum consideră unii, la „declinul strategiei și sporirea rolului diverselor stratageme”, căutându-se soluții tactice ad-hoc și ignorându-se frecvent contextul social, politic și economic mai larg (Guldi, 2006, p. 209). De aceea, cu un scop preponderent pedagogic, Începând cu Clausewitz este operată distincția dintre pregătirea pentru război și războiul propriu-zis
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
Întâmplase și mi-a povestit. Milton se năpustise peste frontieră. Părintele Mike era și el pe pod. Acum era În spital. Vechea servietă a lui Milton fusese găsită În rămășițele Gremlinului, plină de bani. Părintele Mike mărturisise totul la poliție: stratagema cu răpirea, răscumpărarea. După ce aceste informații s-au așezat, am Întrebat: ― Ce face mama? ― E În regulă. Se ține bine. E furioasă pe Milt. ― Furioasă? ― Că s-a dus. Că nu i-a spus. Se bucură că vii acasă. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gata de luptă. Știe că e răutăcios cu ea. Ar vrea să se stăpânească, dar parcă ceva îl îmboldește de la spate. Trebuie să o tragă de limbă. Mânată de pasiune, s-ar putea să nu-i deslușească de la bun început stratagema. Poate se mai dumi rește puțin, până-și dă seama. Se ridică anevoie și, cu ajutorul ei, își sprijină spatele de perna făcută sul. — Șarlatani or fi, replică ea furioasă, dar ceea ce fac nu sunt simple prostii. Împunge vehementă cu bărbia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
zbiară către Cornelia, ca să acopere tumultul: — Dacă e cuminte, va participa la procesiunea de la Ara Pacis. Altminteri, o să rămână acasă. Asinia tace ca prin minune. Mai mult chiar, se lasă dusă fără nici o împotrivire de data aceasta. Bătrâna suspină ușurată. Stratagema a avut efect. Îi prinde bine și fetei să fie îndepărtată din locul în care simte că este puternică prin ceea ce face. O să stea deoparte până se vor calma amândouă. — Crezi că e prudent? întreabă în șoaptă rex. — Ce? Să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
alte griji pe cap decât să-i asculte bâlbâielile. Nu, mai bine comunică prin fiul lor Drusus, ca până acum. Și apoi, Gallus va sta cu siguranță la pândă. Dacă îi vede împreună, dacă îi vede că se înțeleg, cine știe ce stratagemă murdară mai poate concepe mintea lui bolnavă, ca să-i îndepărteze unul de altul? Mârâie printre dinți: — Gallus e un nemernic periculos. Agrippina oftează din nou și o atinge liniștitor cu palma peste genunchi. — E doar nefericit. A înțeles de mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Budha pe care le văzuse demult la templele din Kyōto, dar după ce petrecuse ani îndelungați în această țară misionarul știa bine că fețele lor inexpresive nu arătau că nu se gândesc la nimic, ci că în spatele lor se ascundeau stratageme șirete. Lângă el pe un scăunel stătea, un constructor spaniol adus de la Edo cu încuviințare specială. Spre deosebire de misionar, acesta nu putea sta așezat după rânduiala japoneză. Ceva mai departe, un grămătic sta neclintit cu mâinile pe genunchi și cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
stricată. Există Însă un mister niciodată elucidat pe de-a Întregul legat de Seraphineas. E vorba de o carte, scrisă inteligent, pe un ton acid, care a fost publicată În Statele Unite, sub semnătura lui S. W. Erdnase și intitulată Artificii, stratageme și subterfugii la masa de joc - operă a unei minți cultivate, În mod evident. Nimeni nu a aflat niciodată identitatea lui S. W. Erdnase. Cu toate acestea, au existat voci care au subliniat faptul că „S. W. Erdnase“ este o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Rupert și-a petrecut mare parte din noapte căutând ca un câine urma până a găsit un indiciu care l-a făcut să se cutremure. Cartea lui preferată, Expertul la masa de joc, fusese numită la un moment dat Artificii, stratageme și subterfugii la masa de joc, iar autorul era S. W. Erdnase, care era o anagramă a lui „E. S. Andrews“. Nu sugerez că Rupert era Într-adevăr Cel Reincarnat, așa cum Îl numea tribul Karen. Vă voi aminti doar cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
luat rămas bun, ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat (doar fără melancolia despărțirilor). Chiar în momentul plecării, Irina mi-a zis: - Să nu crezi nimic din tot ce ți-am spus astă noapte. Totul n-a fost decât o stratagemă ca să te fac să mă iei tu! Învinsesem, sau dezastrul meu era, în momentul acela, definitiv hotărît? Mi-am simțit corpul și mi-am zis apoi: sunt întreg, sănătos, și orice s-ar fi întîmplat cu ceilalți, eu n-am
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de puțini oameni, încît fiecare pare important, și cum, fatal, asiști la zilnicele lui ocupații și necazuri, mă socot obligat să-l înregistrez. Cei câțiva oameni măresc pustiul, după cum lampa lui Mihali mărește întunericul și multiplică înfiorările. Câteodată recurg la stratageme ca să aflu tot ce-a făcut Ioana. E ciudată această alegere de a afla anumite detalii și de a înconjura, ca să nu aflu, pe altele, chiar dacă toate sunt la fel de chinuitoare. Poate pentru că nu vreau să-mi scape nimic, totul mă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
prea multe deodată. Dar temperamentul meu e incapabil să se apere, hotărîndu-se să nu mai reînceapă niciodată aceste chestiuni, căci numai așa poate veni vindecarea. Am putea afla orice, dacă ne-am arăta o vreme că nu suntem geloși. O stratagemă mai este să nu-i întrerup destăinuirile prin nici un reproș sau ironie, dimpotrivă, să mă arăt prieten bun cu ea, să o compătimesc, să nu știu cum s-o mângâi (există și asta în mine) și să o las să vorbească, deoarece
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru ceea ce nu s-a putut îndeplini, dar fără variație de emoții. Și dacă aș fi avut norocul vreunui nou eveniment (o călătorie la capătul lumii sau o nouă dragoste), m-aș fi consolat mai iute. Ioana încearcă o nouă stratagemă: se va preface că totul a fost o născocire ca să o iubesc. Minciuna, pentru un temperament sincer, va fi grea și va dura la nesfârșire, va trebui să fie atentă ca să nu bănuiesc nimic. Va atrage după ea alte multe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să te înlocuiască, fără nici o diferență. Ți-aduci aminte de Tristan și Isolda. Isolda, ca să nu fie obligată să se culce cu Mark, a pretins ca împreunarea să se petreacă în întunerec, și trimitea pe Brangane în locul ei. Din această stratagemă, Mark n-a observat nimic. Desigur că Tristan ar fi observat imediat dacă într-o noapte n-ar fi fost Isolda în brațele lui numai după freamătul iubitei, acum absent! Ce fericit sunt! Ce rar i se întîmplă unui om
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
voastre și glasul meu ar putea, străbătând orașul, să aducă gloria unui popor și libertatea unei patrii!". Celălalt deputat republican, umanitaristul Menezes, leșină - colaborând astfel la dramatizarea momentului care trebuia să devină istoric. Tribunul cere cuvântul, și recurge la vechea stratagemă: compară prețurile toaletelor Reginei cu costul pâinii săracilor. Impresia e, ca de obicei, profundă. În sfârșit, vorbește și Alexandre Braga, arbiter elegantiarum. Calm, disprețuitor, ironic, își alege ținta cea mai ușoară în persoana lui Don Carlos. Baionetele sunt chemate în
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
ploaia s-a oprit, iar incendiul a început de puțin timp; imediat după aceea, pe bastion a bătut clopotul de alarmă și s-a auzit berbecul. Asta știu sigur, fiindcă nu reușeam să adorm. — Așadar, incendiul e, cu siguranță, o stratagemă ca să îndepărteze oamenii de pe bastion, presupuse Vitalius, care strângea în mâna dreaptă trei javeline ușoare, în timp ce cu stânga termina de potrivit centura. Din nou, bagaudul negă: — Nu cred că e vorba doar de așa ceva. Bastionul de miazănoapte e prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]