497 matches
-
fiind considerat unul „de răsunet”. SCRIERI: Colinda românească-The Romanian Colinda (Winter-Solstice Songs), București, 1981; Răsunete din Caucaz și alte povestiri, Norcross (SUA), 2001. Culegeri: Ghicitori și proverbe, I-II, București, 1957; La luncile soarelui, pref. edit., București, 1964; Cântece și strigături populare noi, București, 1966 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Coman, Sinteză și tipologie, VR, 1983, 11; Românii, 38; Datcu, Dicț. etnolog., I, 107-108; Carol Isac, O prozatoare se recomandă. Monica Brătulescu, „Răsunete din Caucaz și alte povestiri”, „Orient Expres”, 2001
BRATULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285871_a_287200]
-
zis? ― Mă, și-așa, și-așa, noi tot prost o sfârșim cu excursia asta! Barem să ne distrăm în tren, până la București, că altminteri murim de urît! Și unde-am început să-i tragem niște cântece de veselie, chiote și strigături! Țin minte că printre altele am cântat și: " Pentru fata de la moară , Mi-am pierdut un an de școală!" ― Mă, dați-l naibii de cântec, să nu cobiți! Tocmai p-ăsta v-ați găsit și voi să-l cîntați? Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
negre, dar, mai ales, pentru zile bune, soldații Îngropaseră sticle cu vin la care se juraseră să nu umble decât la ocazii mari. Se așezară pe iarbă, nu departe de ferestrele sălii de ședințe unde se chefuia temeinic și cu strigături. La Început, pe burțile goale, vinurile din sticlele Înfundate li se părură acre. Încet-Încet, Însă, acreala dispăru și li se dezlegară limbile. În sala de ședințe, Directorul intră cu un zâmbet de mare om darnic Întins peste fața grasă, roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu bătaie, și la două zile cu resturi de la masă și apă, care se numesc Talina și Icler. Mi-a trebuit destulă vreme până să se producă În mintea mea marea revelație: Îi chema, de fapt Hitler și Stalina.) Apoi, strigăturile au căpătat complexitate: „Vieru fute curci!”; „Ectoraș de la oraș!”; „Ceaunu-mbrăcat e plin de căcat!”; „Baronu zburător!”. După asta venea ciorovăiala cu numărul literelor, cu scăderi de silabe sau chiar de cuvinte Întregi care, după opinia juriului, fuseseră rostite după aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Daie Gulu, țigan alb, vagabond cu mințile nu tocmai acasă, mâncător de copii neastâmpărați și nemuritor. La câteva săptămâni după Înmormântarea hoitului său ciuruit de alice, Daie Gulu se Întorsese În Satul cu Sfinți și trăsese un chef cu strigături În cinstea noii sale Învieri, iar mortul de sub crucea cu numele rătăcitorului fusese dezgropat și dus la oraș, Într-o dubă neagră și hodorogită din tablele căreia, la hopuri, curgeau șuvoaie roșietice de pulbere de rugină. Cheful Învierii se ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cei harnici și s-au ridicat hoții și lingăii, că e vai și amar de omul sărac, el plânge și sfinții tac, iar eroica noastră țărănime bine hrănită, din ce muncește ziua, noaptea fură - sugestivă era și un fel de strigătură de tipul... „La colhoz, pe dealul mare, cine fură... tot mai are”. În final, Păcală primește cheia raiului de la sf. Petru și să deschidă numai când va crede el. Un turnător cu nume chiar - Vasile Sălcati, prostul din Voinești vrea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
bazine cu peștișori colorați, flori și candele plutitoare. Se înțelege că și vinurile vechi de Drăgășani curgeau la fel de limpezi din prăfuite sticle scoase direct din beciurile casei. Ritmul muzicii lăutarilor cocoțați în cafasurile sălii era susținut, la momentul potrivit, de strigăturile fetelor și flăcăilor, în buna tradiție și în duhul Luminăției Sale, Poetul. Când trecură în salonaș pentru cafea și se îndesi fumul ciubucelor, la insistențele celor prezenți, Nicolae se lăsă, în sfârșit, înduplecat să le povestească deja cunoscuta întâmplare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fi putut bate cercul acela cu o ștearsă și În genunchiul lui - de pildă. Ai fi zis că vrea să-l, mai Întâi, Îmblânzească, farmece, amețească - Înainte de a-l lovi cu adevărat. Lovituri ciocan-daltă și pauze și contratimpi marcați de strigături scurte, mai degrabă icnete Împușcate din familia „hă!”-ului de dimineață. Amețeam eu, primul. O amețeală specială, cu o specială durere de cap - dar nu supărătoare - biciuită, ciocabocănită, lipăită, hă!-uìtă, icnită. Dar chiar așa, Îmi dădeam seama că, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ar fi împărtășit din fericirea zbuciumată a acelui cuplu - vechiul lui tovarăș de ispășire prin oficiile Școlii Speciale și Sabina cea recuperată și adusă pe calea cea bună după atâta jelanie și amărală, dar uite că motive de ceartă cu strigături și lătrături încă s-ar mai fi găsit, mă rog, Milică se îndurase în sfârșit să i-o arate. Ai fi mâncat-o de vie, Rafaele, gustai doar și te-mpărtășeai și te-ai fi vrut în pielea lui Milică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o Încercare de a impresiona potențialii clienți cu autenticitatea pieselor, caz În care efectul dorit n-ar fi fost același dacă omul ar fi ținut În mâna liberă un hot dog, mușcând zdravăn și neglijent din el, În pauzele dintre strigăturile tradiționale. Mi-am croit drum Încet prin mulțime. Un cuplu goth, unul dintre cele mai reușite pe care le-am văzut de ceva vreme, a trecut pe lângă mine: amândoi erau perfect identici, purtând haine negre lungi și unduitoare și cizme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dragoste! Câtă dragoste!se miră nașa. Izaura era în elementul ei, chiar dacă n-o cunoștea decât pe Teofana. Nu-i scăpa joc sau dans și-l lua și pe Ptatrik să-l învețe să joace. Ba mai mult, era animatoarea strigăturilor. Unora din acestea le împrumuta izul din șatră ca de plidă: „Foaie verde foi dă soc Hai pirando, hai la joc Bate pământul că-i tare Așa cum bați în căldare.” Hiu! Hiu! Hiu! striga în ritmul muzicii. — Prințeso, nu regret
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
acei pereți, pe șest, cu ocazia onomasticelor și a zilelor festive (mai mult ori mai puțin oficiale) sau însăilate pur și simplu așa, de-ai dracu' și fără motiv, contrar oricăror norme și regulamente în vigoare; chefurile și agapele cu strigături, țipurâturi, chiote bahice, cântece și orații belicoase, care culminau invariabil, cu țopăieli și cu hore împleticite, pe muzici lăutărești de țambal și de acordeon, partiturile fiind executate, pe viu, de către diverși hartiști mai tuciurii, din pegra culturală a localității, mulți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nasturi de metal, pluover de lână, bariz, fustă, brâu cu ciucuri, la picioare clopoței iar în cap o căciulă de oaie impodobită cu mărgele colorate sau flori. Este un dans ritualic bărbătesc cu caracter magic, mișcările de rotire ale dansatorilor, strigăturile având un caracter ritualic, astral. Tocmai pentru a intra în atmosfera sărbătorilor, m-am gândit să vă destăinui câteva informații despre obiceiurile de Crăciun. Pentru a afla mai multe despre obiceiurile și tradițiile de Crăciun din Comuna Muntenii de Sus
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
împleteau și se prelungeau într-un oftat fără sfârșit. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare, când pe femeile de pe margini, când pe bărbații din bătătura cârciumii. Bucuria jucătorilor izbucnea în frânturi de strigături, în floricele de pași ritmați. Privitorii se îmbulzeau cuprinși de aceeași veselie, parcă ar fi căutat să se topească cu toții într-o singură ființă fără griji și fără necazuri. Cel mai vesel părea totuși Pantelimon Văduva și toată lumea se bucura
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai sus de genunchi, apoi plevușca: babe, moșnegi și ploduri pentru gurăcască. Începe hora, o horă numai cu femei. Popa Stasuc, de pe margine, le admira. Femeile, văzând că popa nu se prinde în horă, au început să-l ademenească cu strigături. Una mai focoasă, cunoscută în sat că ar călca pe de lături, a dat tonul: - Foaie verde floare-albastră, vino popă-n hora noastră! Uiiu, uiiu!... Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce mai aștepți
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
noastră! Uiiu, uiiu!... Un moșneag de vreo optzeci și ceva de ani se adresă preotului: - Ce mai aștepți, părinte? Nu vezi că în horă nu e niciun bărbat? Of, de ce nu mai am eu anii sfinției tale?... Stasuc încurajat de strigături și de îndemnul moșneagului, s-a prins în horă, așa cum era, cu sutana neagră și potcapul pe cap. Cea din dreapta lui a strigat: - Foaie verde busuioc, joc cu popa la mijloc! Uiiu, uiiu!... Popa a luat-o de mână și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
verde busuioc, joc cu popa la mijloc! Uiiu, uiiu!... Popa a luat-o de mână și a trecut la mijloc. Apoi fiecare din ele voia să fie onorată de popă și să fie jucată la mijloc și-l invitau cu strigături improvizate. - Foaie verde foi de fag, joc cu popa că mi-e drag! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde foi de nuc, după popă mă usuc! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde de stejar, ca popa Stasuc mai rar! Uiiu, uiiu!... - Foaie verde mărăcine
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
văzând că popa nu-i dă atenție și nu o onorează și pe ea, jucând-o la mijloc, strigă din nou: - Uiiuu și hopa-hopa să mă pupe-n chi...dă popa!... Babele și moșnegii de pe margine, când au auzit ce strigătură i-a fost adresată preotului, s-au pus pe un râs sănătos. Atât i-a trebuit lui Stasuc. S-a oprit brusc în mijlocul horei, desprinzând-și brațele de mijlocul unei țărăncuțe cu trup de top model și strigă tare: - Oprește
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
despre practica amorului. Sîntem un popor de erotomani ! - mi-a trecut atunci pentru prima dată prin minte. Am mers apoi în Maramureș. După ce am reușit să mă bag pe sub pielea oamenilor, mi-a fost dat să aud nunți la rînd strigături pe care mama mea mi-a interzis riguros să le povestesc aici. Ce priapism cosmic și jovial, măiculiță ! Numai fată mare să nu fii prin aceste părți, că ți se strigă peste deal rușinea de nu mai știi în ce
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cuvîntul care comunică, legîndu-ne de aproapele nostru, devine o simplă cuvîntare care își strigă doar dreptul de a cuvînta. Am devenit astfel ființe îndepărtate în ciuda libertății noastre cîștigate de comuniune umană. Jargonul ultimilor ani a rezumat totul în amăgitor solitara strigătură de izbîndă : fac ce vrea mușchii mei ! Nimeni nu mai comunică, nimeni nu mai ascultă pe nimeni, vorbele sînt folosite doar ca arme de atac și/sau apărare, iar cuvintele sînt vînturate precum niște coji de semințe scuipate de o
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
destinatare), dar reglementate social sub formă de glume legitime la care nimeni nu are voie să se supere. Uneori, acestea sînt puternic ritualizate, ca în cazul instituției sanankuya din Mali. Ceva oarecum similar avea loc și la noi în cazul strigăturilor peste sat ale flăcăilor, cînd numai fată nemăritată sau leneșă nu era bine să fii. Pe scurt, în toate aceste cazuri, extrem de diverse, înjurătura îndeplinește și o funcție subiectiv - și subversiv - clasificatorie, fiind astfel, implicit, un joc de putere. Ea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
opt ocă de pastramă Să bem vin, să mâncăm poamă. 251 Cu cât beu, cu-atît mă ieu, Cu cât beu mă-nveselesc, Cu-atîta mă răcoresc; De n-aș bea, n-aș veseli - Pe loc, mam-, - aș nebuni. {EminescuOpVI 247} P. STRIGĂTURI 252 Vecine, dragă vecine, Nu lăsa Nevasta ta Să spele cămeși la vale, Că-i prea albă la picioare - Că cîndu-i văd piciorul gol Stau în loc să mă omor. 253 Pe ulița cei domnească Este - o albă de nevastă Vrea birăul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
uită în jur și inspectează titlurile din bibliotecă. Parcă ar fi arhiva Institului de Folclor și Etnografie, își zice. Într-adevăr rafturile sunt ticsite de culegeri de cântece și descântece, poezii populare, doine și balade, basme, snoave, ghicitori, legende, bocete, strigături, jocuri de copii. Pascal răsfoiește la nimereală o carte: „Oaie, oaie rapănă Șade jos și dapănă, Și se roagă cucului: ─ Cucule, măria-ta, Dă-mi un cal porumbac Să mă duc la soru-mea, C-am auzit c-a făcut Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
care torcea să meargă cu furca pe uliță, cât mai departe, în speranța obținerii unei pânze cât mai lungi. În general, hărnicia femeilor era apreciată în raport cu îndemânarea și sporul avute la lucrul cânepii. Tradiția a păstrat un registru bogat de strigături sau zicători, care se referă la muncile dificile pe care le presupun cultivarea și prelucrarea cânepii, cum ar fi: „Nu există rușine mai mare decât să nu fi tors singură cânepă, din lene sau nepricepere”. După cum arată informațiile culese din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ce reprezintă, simbolic, un nou început în viața mirilor. De respectarea desfășurării nunții răspundeau, înainte vreme, doi vornici, unul din partea miresei și celălalt din partea mirelui. Alături de folclorul muzical legat de nuntă, era prezent și cel literar, care includea „Iertăciunea”, precum și strigăturile la adresa nașilor și socrilor. Pe tot parcursul desfășurării nunții au loc o serie de ritualuri și practici pentru bunăstarea și rodul bogat al tinerilor căsătoriți și nu numai. Mireasa, urcată pe un scaun, în mijlocul curții, rupea colacul (mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]