28,923 matches
-
Emil Brumaru Erau și curcubeiele prea lungi, Nu le dădeam de capăt niciodată! Ne-mpiedecam de fluturi de poiată, De rîmele clocind sub buturugi. Strigam cuvinte fără de-nțeles În aerul cald îngroșat de pulberi Din care încercau să-mi deie ghes Îngeri cîntînd sfîșietor din tuburi Despre plecarea lor și-a mea, tiptil, Împreunați, cu mîinile-n aripe, Și clătinînd, eu capul, dînșii nimbul, Printre miresme
Erau și curcubeiele prea lungi… by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7616_a_8941]
-
Cadra, mai sub ochi adu-o Și te uită cum, pe pietre, Suie gînditorul duo: Domnul Noica are ghetre? Liiceanu poartă ginși Albi... Cît o fi ceasul, oare? Cel din stînga, cu alți inși, A zăcut în închisoare. Unii-i strigă Wozu Denker, Alții, nu, - ca Gabriel; Oare propriu-i Doppelgänger Noica l-a găsit în el?... Cel cu care face cuplu (Auster și, precum dreapta, De exact și, totuși, suplu), Are dreptu-a-i sta la dreapta. Ambii dau să facă pasul
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
se înnegresc de bolboroseală și încăperea se chircește în mine cât mai departe, ferestrele se sparg și intră viforul. Ne pustiește sufletul. Azi dimineață a căzut pasărea din cer pătrunsă de plumbi. M-ai mângâiat dusă pe gânduri. Suflete moarte strigau și se băteau de vitralii. Fum ieșea. Vaiet. Mișcă buzele, dar nu se aude nimic, praf iese și arhipelaguri trăsnite de crivăț. o fatî bîtrânî, timpul Poemul fulgeră, aerul electrizat, umed, poemul se descompune în elemente, atinge suflarea atomului cu
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
gură de iască, îmi sărută buzele cu iz de căpșună fragedă, se gudură pe lângă mine, se face praf pe oglinzile venețiene, îmi gustă beregata, îmi mănâncă merișorul, îmi bea neființa, mireasă, poemul zornăie bănuți de argint dintr-o salbă veche, strigă la pereți, face sluji, despletește feșnicele și bea din pocale o licoare aurie până când întunericul devine fosforescent și se scurge prin crăpături, se evaporă în camera vecină unde bate un orologiu, zi și noapte o mână scârțâie rotind neîncetat o
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/7493_a_8818]
-
mine. (după Ea cea împăturită în sinea ei - în pielea mea)... Orașe, sate, capitale înnegrite, moteluri, corturi întinse pentru o noapte... Cohortele de paturi în singurătate, clănțănind de frig, mă urmăresc pe autostrăzi, șosele, bulevarde - lovite-n intersecții țipă, urlă, strig, vor să atingă pline de sudoare căldura ștrangulată-n dormitoare. Cutii de-o clipă-n care-ngropi puiul de somn. Of-ul prea mic, sughițul, un cuțit ... Saltelele de lână, saltelele de paie, scânduri, nuiele, arcuri, perne de aer - rogojini
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
total. Nimic nu s-a mai putut schimba mai tîrziu, Kiki aparținea lui Romero. Și Parisului. Acele legături bolnăvicioase sau cum să le spui, cînd doi oameni nu pot trăi nici împreună, nici separat? La vernisajul unei expoziții, Romero a strigat în gura mare, rîzînd zgomotos, cum numai argentinienii sunt în stare, că entuziasmul și energia lui Kiki sunt precum cascada Iguazu. Iguazu? Ce mai e și asta? Cascada Iguazu? Vreo invenție nouă a lui Romero, cumva? Puah, ce proști sunt
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
m-am dus la toaletă și cînd am venit el, domnul în costum negru, săruta ceremonios mîna lui MD în fața tabloului cu nudul lui Van Dongen. Hait, e tare , mi-am zis eu în nebunia mea de moment, și am strigat la amîndoi, "Hei, puiule, ce te codești atît, curaj, îndrăznește... Toate piesele sunt originale... te văd cam timid, m-am repezit eu la el... hainele jos să ne simțim bine... un mare pictor van Dongen ăsta...", cu toate că eu personal nu
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici nu m-au băgat în seamă, atât erau de prinși în atac. Prind o mătură din apropiere. O învârt prin aer de câteva ori ca să-i sperii. Fără rezultat. Mă cuprinde frica la gândul
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
creanga nucului de unde mă supravegheaseră și dimineața. Cu teamă să nu mă atace, m-am apropiat de câine, dar el a țâșnit ca din pușcă sub terasă, ascunzându-se în cel mai întunecat colț. Agit din nou brațele spre corbi, strig și aud un croncănit slab dinspre tufe. Mă aplec curioasă, bănuind că acolo ar fi putut rămâne o pasăre. Croncăniturile și fâlfâitul de aripi din nuc s-au întețit brusc. în fața mea, printre ierburi, doi ochi rotunzi ca două hăuri
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
Mă rostogoleam printre bolovani și nisipul îmi intra în gură. Ochii îmi erau larg deschiși și am văzut în apa tulbure crengi și lemne care mă loveau din toate părțile. Simțeam usturimi la genunchi și la mâini și auzeam cum strigă moartea din ascunzișurile întunecate ale torentului. Nu știu cât a durat, dar am reușit să țâșnesc la suprafață și m-am agățat de creanga unei sălcii. Deasupra capului, auzeam croncănituri și fâlfâit de aripi, iar pe lângă mine, în apă, continuau să se
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
cui fără podoabă? Ce viață din mine murind se face viață? * Creat, sunt mai nemuritor Decât în vis. Visat de început Și de sfârșit, el deasemenea facere. Dumnezeule, îți sunt ființă, Și prin aceasta mă redau mie însumi. Cine te strigă, deși cu nume pierdut ? E o noapte în care nu mai știi De tine însuți și de toți. Trage obloanele să nu vezi Că dincolo de ferestre cineva te privește Cu ochi devorați de ei înșiși. Groznică lumină din care toți
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
în adânc. Toate vindecările înfloresc. Suntem rude cu mugurii, Părinți ai zămislirii tale, pământule, Tu ce devorezi din noi păcatul. Astfel ne conține vindecarea. De înger adoptat mă ofer Ploii de azi, cu ea chemat din ceață. Cine m-a strigat și pe ce nume, Căci am avut atâtea câte vieți De zei m-au străbătut. Și merg, nu știu de ce, pe-o oglindă Ce mă răsfrânge dincolo de somnul Pe care am căzut Cu toată venirea pe lume, Cu tot ce
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
vă spun vouă,/ Dar săpunul Bob, să știți !,/ Spală pe-amândouă..." Sau (în cor mixt): "Ah ce bine ne-am distrat/ La ŤMătușa Calistratť,/ Am mâncat și am băut/ Până n-am mai putut./.../ Iar papagalul/ Din colivie/ Sporea scandalul,/ Strigând ŤAh, ce nepoți netoți!ť/ Ah, ce bine..." Iată însă că, la fel de ciudat, Pierde-}ară își amintește alte melodii evocate și în cartea lui Eco: faimoasa "Lily Marlen", desigur, dar și șlagărul (tradus în română, căci italienii ne erau aliați
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
stinși). Cioburi de tîcere va fi să mă lovesc totuși de marele C U V Â N T prefăcându-mă în cioburi cioburi de tăcere de liniște negru-strălucitoare Explicându-i altui trecîtor " Eu sunt DEX-ul! Eu sunt DEX-ul!" - striga bărbatul (sau femeia) într-o agonie aproape senină pașnică inofensivă etc. "Eu sunt DEX-ul!" - chiar așa striga. Mai adăugând: " Ce gând lung gândit de la începutul până la sfârșitul unei litere!... Au-u-u!" "Sărmanul de el... e un fost traducător... Al lui
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
prefăcându-mă în cioburi cioburi de tăcere de liniște negru-strălucitoare Explicându-i altui trecîtor " Eu sunt DEX-ul! Eu sunt DEX-ul!" - striga bărbatul (sau femeia) într-o agonie aproape senină pașnică inofensivă etc. "Eu sunt DEX-ul!" - chiar așa striga. Mai adăugând: " Ce gând lung gândit de la începutul până la sfârșitul unei litere!... Au-u-u!" "Sărmanul de el... e un fost traducător... Al lui Dostoievski sau Kafka se pare..." - spuse un trecător explicându-i altui trecător ce înseamnă DEX-ul etc. Mot
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
eu?... În fine se aude o voce: Ce anume? Ah, iată, vorbi Însuși Domnul-Dumnezeu eu umilul dorind de fapt să aflu de ce tăcea Bunul Domnul-Dumnezeu... Chiar de ești... și în ultima clipă a celor 999 de ani ai săi Matusalem strigă: " Oprește-te, clipă , chiar de ești - înspăimântătoare!!!!!!!!!!" Pîstaia, relieful boabelor păstaia bombată în zece sau mai multe locuri ca o ființă de zece sau mai multe ori gravidă concomitent păstaia ca o scrofușoară sau cățea a plantelor.
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
ziceau Bhaar și, câteodată, Bahhar, care însemna a umbla pe mare și în niciun caz nu era un nume. Uneori, îi spuneau doar Bab, care în arabă însemna poartă, și care, oricum, nu avea vreo noimă. Doar bătrâna bucătăreasă o striga Darrielle, cu un nume de asemenea inventat, pe care îl pronunța gutural, în arșița încremenită a curții. Când hrănea curcanii și iepurii de deșert, pe care Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i vadă și să-i alinte
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
Tărâmului Muravi în Cogaionul cu numele tatălui tău din Moesia - Cosău Moisenea, născut Zeu-Om Salmolsis, Cu Salmolsis }ugulea Cel Moale la mers Cel fără de voia s-a născut în locul lui Moșenea Nesus, Cu Zeul Făt-Frumos Mare Fecior, cel ce strigă de pe Movila Miresii Numele fetei cu inelul lui pe deget; Fata Lu^ Cumu-I Lazu, din movila satului cu numele ei, Fata Lu^ Latis de movila satului cu numele ei. Strigă-le numele tău ascuns în peștera din dreptul Pomului Sfânt
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
lui Moșenea Nesus, Cu Zeul Făt-Frumos Mare Fecior, cel ce strigă de pe Movila Miresii Numele fetei cu inelul lui pe deget; Fata Lu^ Cumu-I Lazu, din movila satului cu numele ei, Fata Lu^ Latis de movila satului cu numele ei. Strigă-le numele tău ascuns în peștera din dreptul Pomului Sfânt Și numele tale auzite fi-vor cunoscute ți s-or face Ca vârtejul de vifor, ca ninsoarea aducătoare de pace. în dreptul Pomului Cerului, arborele neamului tău: Cetina Muntelui cu Murii
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
celor de la Cotul Munților către Nord Și-n Codicele Geților Hațegani din cele zece Comune Pastorale Cimeriene Cu sanctuarul în Cogaionul Munte-Hațeg întru care numele lor de Salmoxioi fost-au date moșinelor, apelor și pășunilor. I-ai invocat pe toți strigând numele locurilor pe unde paști, Ai umblat de Sâmbra Zimbrei Roșii cu Brad în Creștet, Cuprinde cu datinele-ți toată Sargeția, Sarma-Geția, Ai consacrat altare de înclinarea capului tău Zeei Geția de Sâmbra Zânei Sarma. șAnaitis,ț Sarmis ți-a dat
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
al meu a fost/ un munte înghițit.// Poate că așa vorbesc și zeii, printre ei./ Cu ei înșiși. Pentru și din cauza/ singurătății/. Dar, aici sunt nevoit/ să mă întreb oare ei sunt singuri/ vreodată?// Imediat cum simte singurătatea,/ Iehova îl strigă pe Moise, să-i/ spună despre ce a tăcut.// Din cauza singurătății, omul/ înnebunește ori țipă, chiar și/ dacă este singur în întregul cosmos.// Am să țip și eu imediat." Bucurie inefabilă și datorie sacră, poeziile lui Adam Puslojio sunt tot
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
printr-un lan de grâu. Eu am privit de aproape doar nuferi blestemând. Al cui e semnul și de unde vine? Un altfel de asfințit între bătăile ceasului un relief se mișcă, tragic înapoi, dureros înainte, mor lucrurile de contururi precise, strigă un gând strivit de cuvinte, Se-ntunecă nu doar când soarele-asfințește, și ochiul i se-nchide obosit, un relief se mișcă și-n clătinarea noastră, desăvârșim un altfel de-asfințit, E asfințitul care nu se vede, în care agonia urcă
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
R.R.C." din Bach și Chopin strivind între clape o beznă sângerie, intens melodioasă; doar că greierii depresivi nu mai cântă la un pas rătăcit sub ferestre: vor fi - ascultând dânșii muzica sferelor? Poate... Rușinea lichefiatî Marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte ardoarea de-a fi fost nesăbuințelor reazim: să-mi încropesc un ascunziș de fiară îmi e ultimul gând agonizând în groaza de-a mă târî în asfințit pe-afară - cu rigoare de chirurg încep să-mi extirp
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
cu o încetineală de melc, prost ascuțit scrâșnește bisturiul în rădăcinile ca niște cartilagii lucios argintii ca pieliță de stea - mi se lichefia rușinea-n ochiul dinlăuntru pe care-o beam apoi cu-nghițituri tiptile; marș afară din viață-mi strig scrijelind pe cuvinte nimfa deșertăciunii, născând, prin cezariană, acest poem. n *** La urma urmei, greierii înșiși numai noaptea cântul și - ascunde - afonii citadini, și - astfel își murmură trist bucuria de-a fi încât muiați de rouă - ca de un plâns
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
își trage cu greu sufletul: iar ai, fă, scurtcircuite? Iar are în minte calvarul colinei, trandafirul grădinii de acasă, măgarul pe pajiște... "Scurt-circuite în trupul meu de pasăre de pradă, pe care l-am vândut corăbierilor, drept plată pentru călătorie", strigă - iar am scurtcircuite. Plânge. Ea, dusă să se prostitueze în Lumea Nouă cu trup de pasăre de pradă, care e doar una dintre înfățișări, din mulțimea asta de gură-cască abia întrezărită: cu trăsăturile mai puțin scofâlcite, cu brățări din mărgele
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/8259_a_9584]