754 matches
-
istoriei mentalităților fie caracterul prea vag și general al conceptelor cu care operează, fie, dimpotrivă, fragmentarea obiectului cercetării În nenumărate parcele distincte, ceea ce face imposibilă conturarea unei viziuni globale. Alți critici subliniază moștenirea ideologică marxistă Încorporată În discursul Școlii Analelor, structuralismul excesiv al acesteia și folosirea exagerată a analizei cantitative, ba chiar un anumit determinism socio-economic, aparent mai nuanțat, dar tributar aceleiași viziuni ideologice rigide. Cercetătorii anglo-saxoni, cum ar fi Robert Darnton, evită chiar termenul de istorie a mentalităților, preferându-l
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
au fost reunite în volumul postum Folclorul. Sens, valoare (1991), care oferă o imagine concludentă a activității etnologului. Stăpânind solide cunoștințe de filosofie și logică, de sociologie și psihologie, înzestrat cu simț estetic, abordând investigația cu tehnici tradiționale ori proprii structuralismului și semioticii, N. se dovedește adeptul demersului analitic interdisciplinar. Îl preocupă definirea conceptului de folclor și a determinărilor sale, relația cu creația cultă, cele două forme de manifestare a spiritualității unui popor fiind văzute ca „modalități logic paralele, istoric succesive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288453_a_289782]
-
ai artei, ca Benedetto Croce, Paul Valéry, H. Bremond, Paul Claudel, T. S. Eliot. Chiar dacă nu o afirmă expres, organizarea cărții, ca și textul propriu-zis dovedesc rezerva autorului față de demersul formalismului structuralist, atitudine confirmată de o întreagă orientare ulterioară, când structuralismul e supus unor atacuri și dezavuări venite din diferite direcții. Totuși, într-o lucrare monografică, Opera lui Tudor Arghezi (1979), B. acceptă, în parte, unghiul formaliștilor, mai precis al predecesorilor acestui curent și, mai clar, al lui Marcel Proust (din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
secțiunea următoare, în acest moment fiind utilă doar o trasare din perspectivă cronologică a inflexiunilor și a avatarurilor noțiunii de mit) și care se continuă în secolul XX cu marile sisteme ca studiul mentalității al lui Lévi-Bruhl, funcționalismul lui Malinowski, structuralismul lui Claude Lévi-Strauss, viziunile istorice integrative ale școlii franceze a Analelor sau chiar psihanaliza lui Freud (pe care Eliade îl consideră ultimul mare pozitivist, deși acesta se considerase un Mare Iluminat 62). Această extremă raționalistă, evoluționistă sau utilitaristă, creează evident
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
visual arts: proceedings of the 1966 animal Spring Meeting of the American Elhnological Society, Seattle-London, University of Washington Press, 1967. - Paul LARIVAILLE: "L'analyse (morpho)logique du récit", Poétique 19, Paris, Seuil, 1974:368-388. - Tzvetan TODOROV: Qu'est-ce que le structuralisme, 2. Poétique, Paris, Seuil, coll. Points, nr. 45, 1968: 77-85. 4. Structura secvenței argumentative 4.1. De la perioadă la secvență Trecem de la o simplă perioadă argumentativă (suită de propoziții legate prin conectori argumentativi) la o secvență argumentativă atunci cînd ne
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
lingvistici-cutie cu unelte care nu joacă un "veritabil rol euristic" (2004: 30) care i se cuvine. În perspectiva dezvolatată aici am putea spune împreună cu el că: Recursul la lingvistică nu este numai recursul la o utilare elementară sau, ca în structuralism, la cîteva principii de organizare foarte generale; ea constituie un adevărat instrument de investigație: acolo unde unii se mulțumeau să valideze cu noțiuni de gramatică descriptivă comună concluzii fundamentate de o simplă înțelegere subtila a textului, devine imperioasă elaborarea unor
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Karlheinz 1977: "Identité du discours et transgression lyrique", Poétique 32, Paris, Seuil, 422-441. SZONDI Peter 1989: Introduction à l'herméneutique littéraire, Paris, éd. du Cerf. TITZMANN Michael 1977: Strukturelle Textanalyse, München, Fink, UTB. TODOROV Tzvetan, 1968: Qu'est-ce que le structuralisme, 2. Poétique, Paris, Seuil, col. Points, nr. 45. - 1978: Les genres de discours, Paris, Seuil. - 1981: Mikhaïl Bakhtine: le principe dialogique. Écrits du Cercle de Bakhtine, Paris, Seuil. TOULMIN Stephen Edelston 1993 (1958): Les usages de l'argumentation, Paris, PUF
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
curente de gândire și ideologii, a fost resimțită nevoia unei clarificări conceptuale. În primul capitol „Abordări ale dezvoltării economice” sunt trecute în revistă diversele curente de gândire cu privire la procesul de transformare a societăților. În pricipal, se acordă atenție următoarelor abordări: structuralismul, neomarxismul și „școala” dependenței, neoinstituționalismul și neoliberalismul. Termenul „abordare” are o semnificație mai largă și mai puțin restrictivă decât cel de teorie. El sugerează deopotrivă imprecizia din punct de vedere formal cât și influența ideologiilor politice în materie de dezvoltare
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
mătase. Abordarea structuralistă a dezvoltării economice nu a fost unitară. În fond ea nici nu este una de domeniul istoriei gândirii economice. Continuă în prezent prin economiști de notorietate mondială ca Joseph Stiglitz și Doni Rodrick. În orice caz, apogeul structuralismului s-a consumat în anii ’60. Reprezentanții săi au nutrit o ambiție teoretică - propunerea unui model adecvat economiilor slab dezvoltate, ca alternativă la teoria neoclasică, și una doctrinară - prescrierea de politici diferite de ale țărilor occidentale (industriale, agricole, comerciale etc.
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
de Limbi Străine. Prin cursurile predate, între care se evidențiază cele de istoria limbii și literaturii franceze (mai cu seamă a celei moderne), de stilistică și versificație, de poetică semiotică și pragmatică, M. a adus o contribuție notabilă la promovarea structuralismului lingvistic și poetic, a semioticii generale și literare, a francofoniei universitare la nivel internațional (fiind, între 1979 și 1992, președintele Comitetului pentru Europa Nefrancofonă și membru al Comitetului Mondial al Asociației Universităților parțial sau integral de limbă franceză). Președinte al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
inclus în volumul Probleme de lingvistică generală, ambele coordonate de Al. Graur). M. se evidențiază în primele trei decenii de după război ca un reprezentant de excepție al noilor curente în domeniile conexe filosofiei limbajului, principalele sale contribuții fiind în aria structuralismului, dar mai cu seamă a semioticii și a poeticii, în care se dovedește nu doar un deschizător de drumuri, prin lucrări precum Le Signe linguistique, Semiotica lingvistică (1977; Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române), Signes poétiques (1983), ci și un creator
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288101_a_289430]
-
ignorate de AS. Cine o fi acel Arthur Cravan pe care Luca Pițu îl "ameliorează în zicere"? Numele lui nu-i spunea nimic nici în 1975 (momentul redactării notei de jurnal, când terminase facultatea de doi ani și practicam un structuralism radical) și nici în 1993 (când, în luna mai, a cumpărat cartea mai mult ca urmare a zgomotelor produse în "lumea academică" locală, aflată încă sub șocul provocat de aruncarea celebrei scrumiere). N-o să mă apuc să rezum povestea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
ne-au eliberat de false certitudini ale metanarațiunilor metafizice, fără înrădăcinare în istorie. Nici unul dintre istoricii de profesie n-ar contrazice teza lui Karl Popper (1902-1994) despre adevărul falsificabil și inaparent al cunoașterii umane. La această convingere, unii recruți ai structuralismului adaugă ideea că „nu există fapte, ci doar interpretare”. Unii merg până acolo încât definesc realitatea drept construct narativ sau efect al unei instituiri arbitrare de semnificații, cu asistența unui organ de putere economică, politică sau militară. Un lucru se
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dicționarului enciclopedic al științelor limbajului (O. Ducrot și T. Todorov). Un alt reper temporal: în 1976, revista Poétique consacră un număr special (27) Inter textualitatés semn al depășirii etapei de "pribegie noțională" la care o condamnase nerecunoașterea academică inițială. Dacă structuralismul izolase puțin textul de context, încurajând demersul introspectiv care să scoată la lumină modele ascunse în structura de adâncime, semioticieni precum Roland Barthes au cultivat deschiderea textului către "lumea" livrescă, într-o socializare reciproc constructivă. Textul este privit ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
făcut carieră un demers critic centrat pe sintaxa textului literar, pe măsură ce semantica a câștigat teren, intertextualitatea avansează o abordare prielnică deschiderii textului, dacă nu către lume, cel puțin spre alte cărți, spre bibliotecă. Prin intertextualitate, s-a realizat trecerea de la structuralism la ceea ce s-a numit post-structuralism (Compagnon: 1998, 128). Sunt luminate diferențe de nuanță între dialogism și intertextualitate. La Bahtin, noțiunea care desemnează simfonia vocilor din text avea o deschidere superioară către lume, înspre "textul" social. Discursul critic al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aceeași universitate: "definiția intertextualității [vezi supra, prima pagină a prezentului capitol, despre text ca absobție și transformare] în care se citește de 5 ori cuvântul " text " tinde să îndepărteze noțiunea de " subiect ", prezent la Bahtin, pentru a-i substitui un structuralism afirmat" (Gignoux: 2005, 14). Întorcându-ne la A. Compagnon, acesta precizează faptul că, la G. Genette, citatul, plagiatul și aluzia sunt formele ordinare (plagiatul, în dublu sens "ordinar", am zice) ale intertextualității; dacă nu este luată cu tot cu productivitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
spun mare lucru. Italo Calvino Cuvînt înainte Un posibil parcurs al lingvisticii textuale Martor al dificultăților epistemologice, lingvistica nu mai poate/știe să-și povestească trecutul. De exemplu, Saussure nu apare nominalizat de lingvistica cognitivă, numele său fiind confundat cu structuralismul, de fapt cu lingvistica structurală dintre cele două războaie mondiale, care include și distribuționalismul american. Dacă am încerca totuși să rescriem istoria lingvisticii, am remarca fără îndoială faptul că fiecare nouă "școală" s-a clădit pe perimarea sau chiar dispariția
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
conducă la explicarea psihicului din punct de vedere funcțional cum anume funcționează aceste agregate structurale. Care este deci obiectul prioritar de cunoaștere a psihologiei? În această formulare atât de clară și precisă, așa cum se va vedea, se află începutul năruirii structuralismului. Deoarece, după Titchener, obiectul psihologiei nu poate fi altul decât conștiința. Or, prin această formulare s-a pus semnul egalității între conștiință și psihic. Ceea ce a însemnat desemnarea pentru psihologie, a unor hotare care pot să nu ajungă la cele
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a manifold of ideal meanings (Bedeutungen) which, taken together, constitute a whole, sui generis". Roman Ingarden, The literary work of art, op. cit., p. 11. 14 Opera literară a fost supusă, în decursul secolului trecut, mai multor teorii (noul criticism, deconstructivismul, structuralismul) ducând la înțelesuri diferite. Pierre Audiat și Jacques Derrida identifică literatura cu actul scriitoricesc în timp ce conținutul său fie oferă o descripție a vieții autorului, fie oferă o realitate ce depășește realitatea umană. Maurice Blanchot identifică opera literară ca având o
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
a interveni sporitor în câmpul realității. Reflexivitatea urmează și ea acest model și elaborează structura internă (ca sistem de relații inter-elementare al personalității), solidarizând creator părțile și decantând un gen al esenței care este legat de conceptul de configurație spirituală. Structuralismul de secol XIX a impus o accepțiune "statică" a acestui concept, o înțelegere care tinde către o viziune stabilă a relațiilor reciproce inter-componente, pe când cel al secolului XX îi adaugă o determinare sistemică și organică (el desemnând un "tot format
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
dintre rezultatele acestui drum, iar printre efectele psihologice ale stabilității ei regăsim și unicitatea coezivă a personalității (echivalent al "puterii Eului"). Scopul configurațional ghidează apoi preocuparea obligatorie a conștiinței cu un efort auto-rezumativ (fără nici un implicat de limitare sau reducție). Structuralismul secolului XIX a impus accepțiunea statică a termenului de structură, pe când cel al secolului XX a introdus accepțiunea sistemică și organică. Diferența dintre cele două sensuri ajunge să fie decisivă în perspectiva înlocuirii tipului de înțelegere a fenomenologiei multor realități
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Oxford, 1975. Mackie J.L., "Subiectivitatea valorilor", în Valorile și adevărul moral, Valentin Mureșan (ed.), ed. Alternative, București, 1995. Mead George Herbert, Mind, Self and Society. From the Perspective of a Social Behaviorist, University of Chicago Press, Chicago, 1934. Nemoianu Virgil, Structuralismul, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967. Nozick Robert, "What is wisdom and why do philosophers love it so?", în The examined life, Touchstone Press, New York, 1989. Piaget Jean, Tratat de logică operatorie, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1991. Priest G.
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
20. 3 G.H. Mead, Mind, Self and Society. From the Perspective of a Social Behaviorist, University of Chicago Press, Chicago, 1934, p. 134. 4 Alexandru Dragomir, Caietele timpului, ed. Humanitas, București, 2006, pp. 195-196. 5 Lalande citat de Virgil Nemoianu, Structuralismul, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967, p. 20. 6 Tripartiția le aparține autorilor Andrew Brook și Paul Raymont și este detaliată în articolul "Unity of consciousness", din Stanford Encyclopedia of Philosophy, http://plato.stanford.edu 7 Rene Descartes, Meditations on
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
raportului dintre parte și întreg (vezi III, 4), ori pentru ontologia critică (Nicolai Hartmann), dar și pentru intuiționism (Bergson), pentru psihologia structuralistă promovată de Christian von Ehrenfels (vezi III, 1B) sau pentru ceea ce s-a mai numit geștaltism, și pentru structuralismul lui Lévi-Strauss (în privința celui din urmă cf. Hans-Ulrich Lessing, Zu Ilse N. Bulholfs Dilthey-Einführung în Dilthey-Jahrbuch für Philosophie und Geschichte der Geisteswissenschaften, extras din vol. 4/1986-1987, Göttingen, Vandenhoeck & Ruprecht). 97 W. Dilthey, Einleitung..., p. 51. 98 Ibid., p. 53
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
gândirii noi” care își propune să „spargă limitele” și să depășească prejudecățile gândirii moderne. Conceptul de poststructuralism este interșanjabil cu conceptele de deconstructivism și postmodernism. Inițial, el a definit o anumită mișcare de idei, născută în Franța, ca reacție la structuralismul lui von Bertalanfy, Ferdinand de Saussure, Lévy-Strauss, Parsons, Piaget ș.a. În anii ’40-’50, această abordare științifică devenise un structuralism invadator care cotropea, vertiginos, domeniile științifice umaniste (după ce se instalase, deja foarte confortabil, în științele naturii și științele vieții). Spaima
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]