438 matches
-
primele aplicații la literatură aparținând tot formaliștilor ruși. Marii poeticieni de acestă orientare R. Jakobson, I. Lotman, M. Bahtin, dar și mai înainte L. Spitzer, vorbesc despre „structuri”, „relații”, „construcții”, „cor elații” etc. Analiza structurală devine o adevărată modă. Vogii structuraliste îi urmează, în mod inevitabil, voga semiotică, derivată direct din cea precedentă. Noul limbaj de tip semiotic schimbă în mod radical definițiile literaturii. Limbajul scientist, foarte tehnic, al semioticii ilustrează reducționismul terminologic și conceptual al epocii: „limba este un sistem
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
a devenit secretarul departamentului de studii afro-americane, după care a predat la Cornell, la Duke, și în cele din urmă la Harvard în 1991 (ajungând curând șeful departamentului de studii afro-americane). Ascensiunea sa rapidă, întemeiată pe asimilarea și aplicarea contribuțiilor structuraliste și poststructuraliste la explorarea literaturii în general, a specificității tradițiilor afro- americane în special, se datorează în bună măsură unor studii importante, precum The Signifying Monkey (1989). Lucrarea se bazează pe exploatarea conceptului de signifying, o strategie verbală specifică culturii
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
și putere? Iar acest discurs nu are cumva ca funcție esențială justificarea, consolidarea și chiar reproducerea dominației politice și culturale exercitate de occidentali asupra celor supuși autorității lor discursive? Spre un răspuns afirmativ ar Înclina, de data aceasta, orice critică structuralistă a colonialismului, ca și interpretările de tradiție marxistă sau foucaldiană. Tot ceea ce pot spune este că Încercarea de a ieși dintr-o atare dilemă presupune asumarea unei perspective ideologice, implicată și moralizatoare, așa că prefer să las fiecărui cititor posibilitatea de
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
integrat; variația nu este nelimitată, ci este constrânsă de propriile limite ale sistemului, (ansamblului)<ref id=”78”>Cazacu 1968, pp. 96-97 referință </ref>. Este evidentă influența pe care structuralismul a avut-o asupra Tatianei Slama Cazacu. În general, prin viziunea structuralistă, realitățile sunt văzute ca entități organizate În sisteme care au structuri stabile formate din elemente ce se află Într-o rețea de relații reciproce. Caracteristica fundamentală a sistemului astfel structurat este aceea că proprietățile lui Înseamnă mai mult, sau altceva
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de altă parte, fiecare componentă poate fi considerată ca un sistem, ca un context, pentru o unitate mai restrînsă, care, la rândul ei, are rol de sistem, de context, pentru alta mai restrânsă (cuvânt, frază, ansamblu discursiv etc.)” . Această perspectivă structuralistă modificată este numită structuralism contextual-dinamic. Contextul emițătorului și contextul receptorului se referă la situațiile concrete În care cei doi se află În momentul emiterii/receptării; noțiunea de situație, Însă, trebuie Înțeleasă „și În sensul de stare psihică, de intervenție a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
lumea extralingvistică sau prin care interlocutorii se raportează la lume în practica discursivă. Cu alte cuvinte, prin dimensiunea sa referențială, limbajul prezintă un “angajament ontologic”. Cu privire la latura semantică a limbajului, s au impus două școli de gândire. Una este școala structuralistă, ce se revendică de la Saussure, și care merge pe ideea unui model diadic al semnului lingvistic, care nu unește un lucru cu un nume, ci un concept cu o imagine acustică. Modelul saussurian, eliminând, din ecuație raportarea limbajului la lumea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Pavel, Traiectorii ale privirii, Editura Meridiane, București, 1990, p. 225. 66 Idem, p. 229. 67 Idem, p. 230. 68 Murray Krieger, op. cit., p. 78. 69 În funcție de tipul de efect asupra cititorului, teoriile receptării se pot clasifica în câteva tipologii: direcția structuralistă (Michel Riffaterre - arhilector, Jonathan Culler - competență literară, cititorul ideal, Gerald Prince-Naratarul), direcția psihologică (Norman Holland - cititorul transactiv), direcția Școlii de la Konstanz (W.Iser - lector implicit, H.R Jauss - orizont de așteptare ), direcția sociologică (Jacques Leenhardt, Toward a Sociology of Reading
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
devenit un obiect de studiu în sine, probabil sub influența structuralismului lui Claude Lévi- Strauss, care făcea din schimb, începând din 1949, dimensiunea majoră a organizațiilor sociale. În acest domeniu, ca și în altele, majoritatea cercetătorilor se distanțează de întreprinderea structuralistă, chiar dacă recunoșteau o anumită datorie față de aceasta, interesându-se mai mult de logica socialului decât de funcționarea spiritului uman. Ei caută să pună în perspectivă diferite societăți sau instituții pentru a încerca să descopere mecanismele care acționează acolo, mai degrabă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
spiritual parcurs de Novalis. Cu o solidă bază teoretică, V. acordă o mare atenție concepției filosofice, făcând asociații originale (Dialectica spiritului: rațiune și intuiție, Filosofia poetică, Farmecul fragmentului, Novalis și Fichte, Idealismul tragic), dar plătește și un anume tribut metodei structuraliste de interpretare (Novalis și matematica modernă, Teoria semnului), fără a dăuna ansamblului, elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui Novalis pare pe alocuri un pretext pentru a pune în discuție romantismul, cu trăsăturile lui esențiale (Ironia romantică, Teoria geniului, Definiția
VOIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
geografică, etnografică) și la preocupările limitative, formale, ale biografismului și documentarismului, optează pentru interpretarea morfologico-funcțională, mai aptă de a surprinde semnificațiile artistice și sistemul de ficțiuni cu regulile lui. Preocupat îndeosebi de valențele artistice, cercetează - făcând apel și la metoda structuralistă - discursul poetic, diferitele grupuri de personaje și relațiile dintre ele, tematica, problemele fantasticului, stilul și limbajul, tehnica narării. Basmul apare, potrivit acestei viziuni, ca o operă cu „arhitectonică bogată și diversă, compozită și totodată coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
pentru elaborări sistematice și totodată deschisă căutărilor înnoitoare. V. examinează opinii românești și străine operând o evaluare și o sistematizare elocvente pentru opțiunile sale: „Critica literară se înfățișează azi îndeosebi ca un corespondent al teoriei literare, atașându-și argumentele semanticii structuraliste, ale sociologiei literare, ale psihologiei artei etc., impresia fiind de cercetare complexă, proteică, ambiționând să epuizeze nu numai aspectele structurale ale operei, ci și procese imanente actului creator”. Criticul pledează pentru „convergența” criteriilor și a metodelor de cercetare a literaturii
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
microfonul dincoace și dincolo de Styx, I, Cluj-Napoca, 1979, 342-349; Paul Dugneanu, „«Cărțile» lui Mihail Sadoveanu”, LCF, 1981, 25; Ion Simuț, „«Cărțile» lui Mihail Sadoveanu”, F, 1981, 6; Mircea Zaciu, „«Cărțile» lui Mihail Sadoveanu”, ST, 1981, 8; N. Steinhardt, O interpretare structuralistă a lui Sadoveanu, VR, 1981, 10; Grigurcu, Critici, 205-207; Piru, Ist. lit., 549-550; Titu Popescu, Estetica în retrospectivă, T, 1982, 4; Felea, Prezența, 60-62; Dorin Tudoran, Nostalgii intacte, București, 1982, 259-276; Valentin Tașcu, Lectura romanului, ST, 1984, 3; Moraru, Textul
VLAD-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290599_a_291928]
-
termeni de „tipar”, pattern sau „personalitate de bază”, veritabile „matrice” sau „configurații psihologice” pornind de la care se dezvoltă trăsăturile de caracter. Cercetătorii s-au aplecat apoi asupra proceselor de socializare, privilegiind, În funcție de autori, o optică funcționalistă (Bronislaw Malinowski) sau una structuralistă (Alfred Radcliffe-Brown). Alte conceptualizări, cum sunt cele propuse de Edmund Leach sau de Max Gluckman, insistă, dimpotrivă, asupra riscurilor de tensiuni, anomie sau incoerență. Oricare ar fi grila de interpretare reținută, dimensiunea contextuală este esențială. Senzațiile de plăcere, de mânie
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Pascal Moliner, Michel-Louis Rouquette sau Pierre Vergès, vor vorbi despre nuclee sau sisteme centrale și despre scheme cauzale. Diferite cercetări reiau aceeași abordare, precizând din ce În ce mai mult componentele și structura RS ă subansambluri centrale și periferice, funcționale, normative, descriptive. Această tendință structuralistă a stat mereu la baza teoriei dezvoltate de Moscovici și de Durkheim Însuși, deșievoluțiile mai recente i-au conferit un fundament și validitate (Flament și Rouquette, 2003). Regăsim importanța acestui aspect structural În lucrările lui Jean Piaget despre modul În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
trăsăturile cerute lui din perspectiva stilului funcțional pe care-l ilustrează sînt uneori dependente de acest aspect. V. eliziune, inferență, silogism. FLEW 1984; ENESCU 1985; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. IO ENUNȚ. Sintaxa secolului al XX-lea, prin direcția analitică (structuralistă și funcțională) ce urmărește identificarea elementelor constitutive ale unui text lingvistic, consideră că unitatea de bază a obiectului ei este enunțul. Dacă unii lingviști, cum ar fi A. Martinet formulează definiții convergente (în esență, enunțul suprapunîndu-se conceptelor de "propoziție", "frază
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și interpretativ, uzînd de mijloace lingvistice ce trimit la construcții teoretice. V. discurs, text. D. FILOZ. 1978. IO EVALUARE. Înțelesul curent al cuvîntului evaluare indică o activitate de determinare a trăsăturilor unei realități din perspectiva unor criterii (valorice). În lingvistica structuralistă, evaluarea este o cercetare prealabilă în vederea optării pentru cea mai adecvată soluție de analiză a unei realități lingvistice, pentru gramatica generativă, în formula stabilită de Noam Chomsky, această opțiune fiind realizată prin ierarhizarea gramaticilor potrivit capacității lor generative, descriptive și
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lucrările cercetătorilor germani (de exemplu, J. Ihwe 1972), care anunțau zorii acestei noi discipline, au urmat alte studii care au completat perspectivele asupra investigării textului, dintre care se poate aminti contribuția lui T. A. van Dijk, reunind abordări generative și structuraliste la început, cognitiviste și socio-discursive în ultimele decenii. O perspectivă aparte asupra investigării textului o inițiază E. Coșeriu și școala coordonată de acesta la Tübingen; respingînd în mod justificat pretenția gramaticilor transfrastice de a fi simultan părți ale gramaticilor unor
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
privind analiza determinanților sau tipurile verbale), o problematică ce favorizează cercetările care privesc modalizarea și țin cont de dinamica proceselor de producere a sensului. Cea de-a doua sursă oferă mai multe elemente; ea a ajutat critica epistemologică a modelelor structuraliste care postulau imanența sensului, contribuind la fondarea teoretică a cadrelor unei lingvistici antropologice și la opțiunea realistă a analizelor lingvistice; acest realism este inerent dialecticii limbii și realității prin care practica lingvistică se articulează cu alte practici, fiind legat de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lor la aceeași categorie. Această problemă nu a fost pusă însă în cercetarea lingvistică, ci în cea a psihologilor interesați de reprezentările și de categorizările limbii, realizînd astfel o semantică a prototipurilor. Astfel, în vreme ce lingviștii se concentrează asupra unei abordări structuraliste și lexicografice a lexicului, care conduce la analiza sensului în seme, psihologii dezvoltă o concepție globală fondată pe anchete și pe teste asupra vorbitorilor sau pe experimente centrate pe percepția referentului. Analiza definițiilor obținute prin anchete a pus în evidență
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe de altă parte, că limba are, pe lîngă structură, și un caracter ornant, ceea ce îl va conuce la consacrarea stilisticii literare (numită și stilistică genetică sau individuală). În spațiul lingvisticii franceze, stilistica este detronată după 1960 de ofensiva criticii structuraliste, dar cunoaște o revigorare după 1990, prin studiile lui J. M. Adam și ale altor lingviști. În ceea ce privește lingvistica românească, se poate observa că spiritul critic animă dezbateri în jurul statutului stilisticii printre celelate ramuri și discipline ale știinților limbii. Pe de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
unei realități sintactice, circumscrierea aspectelor ignorate uneori, dar posibile în actualizarea discursivă. Așadar, subiectului poate fi și un actant (pacient) inanimat, realizat printr-un substantiv care desemnează un obiect, dar poate fi și un substantiv deverbal. În gramaticile de orientare structuralistă se subliniază trăsăturile formale ale subiectului concretizate în restricțiile de natură morfologică declanșate prin intermediul inerenței, restricții ce impun alegerea formei cazuale a acestuia (în principiu, un nume în cazul nominativ) și, simultan, orientează selecția formei verbului-predicat în acord cu subiectul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe relația acesteia cu gîndirea, ținîndu-se cont de legătura dintre judecată și propoziție, ca atare, subiectul este considerat termenul cunoscut, dat, ceea ce este vechi în propoziție, tema despre care se comunică ceva prin intermediul remei (predicatul). Dacă în gramaticile de orientare structuralistă și generativistă se susținea teza subordonării subiectului față de verbul predicat, în variantele ameliorate ale gramaticilor de tip relațional ori categorial se admite că poziția de subiect este o categorie universală, care are obligativitatea "acoperirii" în orice limbă, fie concret, prin intermediul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
relațiile dintre semnele lingvistice, instaurate într-o limbă, acordînd prioritate abordării formaliste și ocupîndu-se marginal de conținut; F. de Saussure ignoră, de altfel, ideea de unitate superioară frazei, fraza însăși fiind atribuită vorbirii și nu limbii. În naratologia de inspirație structuralistă, reprezentată, de exemplu, de T. Todorov, textul ca obiect de studiu este investigat printr-o metodă analitică ce evidențiază laturile sale verbale, sintactice și semantice, cu alte cuvinte, condițiile producerii textuale care se oglindesc în totalitatea elementelor specific lingvistice (fonologice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
basmelor un procedeu care distorsionează inutil, de vreme ce lasă la o parte importantul și necesarul context cultural în care apar aceste povești, și de asemenea ignoră detaliile variabile ale poveștilor? Propp ar putea răspunde acestor acuze prin aceea că o abordare structuralistă/morfologică trebuie să „reducă”, drept care își propune explicit să îndepărteze detaliile, non-esențialul. „Esențial (și non-esențial) în legătură cu ce?”, am putea întreba. „Esențiale pentru înțeles sau, mai degrabă, pentru înțelegere”, ar putea veni replica! Așa cum fonologul dă la o parte în mod
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
pentru comentarii). Chatman (1969) este un recenzent favorabil al primelor lucrări de Barthes și Todorov, dar și o sursă de sugestii naratologice cînd e vorba de povestirea Evelina; Structuralist Poetics (1975 a) de Culler conține o critică lucidă a teoriilor structuraliste despre intrigă. Fowler (ed) (1975) include mai multe lucrări valoroase, între ele pe acelea semnate de Chatman și Culler. Prince (1982; 1991) se instituie într-un ghid autoritar, și se poate folosi în conjuncție cu volumul de față; vezi și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]