324 matches
-
se așeza în grila conceptuală a lui Talcott Parsons, Max Weber, Herbert Simon, prea puțin în cea a lui Marx. Am ieșit din facultate cu o foarte subțire cunoaștere a marxismului originar, dar cu una ceva mai consistente a celui structuralist. Zona „hard” a pregătirii noastre a fost cea logico-epistemologică. Ea a fost mai puțin cenzurată și în anii următori, astfel încât le-a permis celor care i s-au integrat o evoluție în domeniu. Alta a fost soarta celor ca mine
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
s-au întrebat doar de ce ne-au terorizat cu atâta bibliografie și exigență când, cel puțin oficial, slujba noastră alimentară cerea să ne ștergem din memorie aproape tot ce învățasem. La ce bun grelele nopți cu Wittgenstein, Popper, Quine, cu structuraliști, neotomiști, personaliști? La ce bun atâta tinerețe frustrată de timp liber când directorii școlilor de pretutindeni credeau că știm să facem telegrame omagiale și suntem tobă de Congresul XI, despre care îmi amintesc doar că a început în ziua în
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
să citesc vreo două articole lungi și consistente despre aceste volume care par să stârnească adevărate pasiuni. Îmi pare rău însă că n-am putut citi articolul lui Sorin Alexandrescu din Observator cultural: m-ar fi interesat cum salută fostul structuralist pălăria călinescian-impresionistă a colegului său mai tânăr. Cum se înclină fostul exilat în fața aceluia care, protejat de Ivașcu și de Monica Lovinescu dimpreună, a reușit să rămână canonizatorul number one al literaturii române și în acest început de mileniu. Am
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
teoriile mai vechi care le identificau cu o secvență de sunete ori grafeme (azi imposibil de crezut, de altfel), cu suma interpretărilor realizate în istorie (relativizare) sau cu "trăirile" cititorului (teorie psihologică seducătoare, audiată și în România), apoi pe urmele structuraliștilor indicați la începutul acestor considerații, se pronunță astfel: Credem că ar fi mai nimerit ca toate elementele indiferente din punct de vedere estetic să fie numite "material", iar modul în care aceste elemente capătă eficacitate estetică să primească numele de
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
pe cea de substituire a importurilor. Teoriile keynesiene consideră că investițiile publice trebuie să antreneze o cerere internă, statul având un rol major în susținerea economiei prin politicile menite să întărească puterea pieței interne. Aceeași viziune se întâlnește și la structuraliști, care sunt de părere că intervenția publică ajută la eliminarea dualismului economic și că subdezvotarea este consecința relațiilor economice dintre țările dezvoltate (centru) și lumea subdezvoltată (periferia). În noua teorie a creșterii, cauzele principale ale subdezvoltării constau în slaba specializare
ANALIZA STATISTIC? A DEZVOLT?RII REGIONALE ?N ROM?NIA by Buruian? Andreea - Iulia () [Corola-publishinghouse/Science/83118_a_84443]
-
se acordă și apoi recunoaște oficial un nume. Incomodă, locuința generică a autoficțiunii este, vorba ceea, autorizată, dar nu și acreditată. În 1975, Philippe Lejeune scrie o carte, Pactul autobiografic, astăzi de referință pentru studenții de la Litere. În bun obicei structuralist, teoreticianul desenează un tabel taxinomic al diferitelor practici de scriitură, În funcție de strategiile narative prin care autori și cititori cad de acord asupra semnării unor “pacte de lectură”. O căsuță rămîne liberă: căsuța cea urîtă, aceea unde pactul romanesc (deci nu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a devenit explicit lingvistic în școlile lingvistice structuraliste ulterioare - Școala de Ia Praga și Școala de la Copenhaga - 35 și a fost dezvoltat filosofic de către reprezentanții structuralismului francez. Dacă Saussure se declara numai lingvist așteptând viitoarea constituire a unei semiologii generale, structuraliștii francezi se plasează pe teritoriul acestei semiologii generale din care fac o întreagă filosofie. Folosind lingvistica saussureană ca pe o adevărată disciplină pilot, structuraliștii au impus ideea pansemiei - totul este semn, orice are / poate avea semnificație - și a polisemiei - orice
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
reprezentanții structuralismului francez. Dacă Saussure se declara numai lingvist așteptând viitoarea constituire a unei semiologii generale, structuraliștii francezi se plasează pe teritoriul acestei semiologii generale din care fac o întreagă filosofie. Folosind lingvistica saussureană ca pe o adevărată disciplină pilot, structuraliștii au impus ideea pansemiei - totul este semn, orice are / poate avea semnificație - și a polisemiei - orice semn poate avea mai multe semnificații (unicitatea existenței nu determină unicitatea semnificației) - și au făcut din semiologie o hiperteorie și o metodă interdisciplinară. O dată cu
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
au făcut din semiologie o hiperteorie și o metodă interdisciplinară. O dată cu ei apare clar și conștient afirmată în toate consecințele sale această a treia tematizare filosofică, a comunicării. Pornind de la ideea că lumea omului există numai trecută prin limbaj, semiologii structuraliști încep prin a analiza sistemele semnificante - în primul rând literatura și miturile - și, în general, cultura ca ansamblu al sistemelor semnificante, dar concep cultura ca nediferențiată de civilizație și coextensivă societății. Până la urmă, în această perspectivă și natura este de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
sistemele semnificante, între modelul lingvisticii structurale și realitatea semiologiei structuraliste poate fi foarte bine înțeles de îndată ce ne raportăm la ideea centrală a concepției lui Saussure: principiul arbitrarietății semnului. Dacă Saussure impunea sistemul limbii pornind de la arbitrariul (imotivarea) semnului lingvistic, semiologii structuraliști procedează invers. Ei instituie pur și simplu prin postulare și prin analogie cu limba caracterul de sisteme semnificante al formelor și manifestărilor culturii și îl verifică apoi prin demonstrarea caracterului arbitrar, deci caracterului de semn în accepție 38 saussureană, al
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
epistemologie genetică a fost Jean Piaget. Mult mai conștient decât Goldmann de necesitatea unei semiologii, ceea ce îl apropie de structuralismul de orientare lingvistică, o realizează, ca și acesta, în contextul mai larg al unei sociologii, lăsîndu-se inspirat de teoria piagetiană structuralist genetică asupra comportamentului și luând ca punct de plecare comportamentul, nu limba. în mare parte atitudinile sale sunt dictate de o viguroasă afirmare a specificului artelor plastice, față de alte sisteme semnificante, inclusiv, dacă nu chiar în primul rând, față de limbaj
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
principiul arbitrarietății semnului semiologic apare sub o formă metamorfozată, în urma acțiunii specificului proiectului semiologic, domeniului diferit de cel al structuralismului de orientare lingvistică al lui Levi-Strauss și Barthes. Dar totodată la Francastel el apare mult mai net și mai tranșant structuralist în spiritul acestei arbitrarietății a semnului semiologic, în categoria de figurativ. Categoria de figurativ pe care o impune sociologia francasteliană a artei nu se referă la felul - unul din cele posibile - în care este tratat subiectul unui tablou. Diferit accepțiunii
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cea virtuală a sistemului, și cea actuală a rostirii, între cod și mesaj. Cu tot stilul înclinat mai degrabă spre expresivitate decât spre sistematizare, spre paradox mai mult decât spre un raționament urmat pas cu pas, cu tot "diletantismul" său structuralist opus didacticismului, este evident că structuralismul lui Roland Barthes este foarte apropiat de cel levi-straussian. Desigur, procedeele și tehnicile lecturii semiologice sunt mai mult sugerate decât explicate și rămân cel mai adesea, ca aspecte mai puțin savuroase, în afara discursului său
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
a sensului prin limbă, a preponderenței lingvisticii asupra semiologiei, pentru că ea conduce la un nivel omogen al obiectelor studiate, fără a mai necesita intervenția limbajului matematic formalizant. O diferență mai importantă la nivelul lecturii semiologice structurale între pozițiile celor doi structuraliști de orientare lingvistică pare să intervină prin interesul teoretic și tentativele de analiză efectivă a conotațiilor întreprinsă de Roland Barthes în Mythologie (1957), L'Empire des Signes (1970) și în S/Z (1970). Și, într-adevăr, analiza conotațiilor ar putea
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Există chiar o formulă sintetică mai generală a acestui spațiu, implicită în analizele lui Roland Barthes, dar care evidențiată de Levi-Strauss într-o 60 61 scrisoare dovedește că semiologul și criticul structuralist francez nu și-a părăsit categoriile cu care lucrase și înainte, instrumentele sale obișnuite: întregul spațiu semantic al nuvelei așa cum este înregistrat în cele cinci coduri evidențiază structura unei extinderi sau generalizări a castrării, a stingerii dorinței. Iată deci că
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
constituie, întrucît viziunea asupra lumii, care se manifestă ca semnificație globală a unui grup de opere culturale și ca structură a unei anumite conștiințe colective, este mai elaborată și mai evidentă de la începutul analizei la nivelul acestora, spre deosebire de cea a structuraliștilor de orientare lingvistică, ea nu mai trebuie să își producă atât reperele cât și obiectul, ci numai să le verifice. In fond aceasta este și intenția, orientarea analizelor goldmanniene: el caută prin intermediul viziunilor asupra lumii subiectul cultural colectiv, la care
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
degrabă decât să schimbe o perspectivă sau să impună o semnificație nouă, să precizeze și să acrediteze una. De aceea el se poate mulțumi să repereze și să exemplifice categoriile și relațiile structurale ale unei anumite viziuni asupra lumii, în timp ce structuraliștii de orientare lingvistică trebuie să facă totul și suficient de riguros pentru a descoperi o structură semnificantă și a o impune. La rândul său, recunoscând ca fundal teoretic al concepției sale de sociologia artei gândirea lui Piaget, Pierre Francastel fixează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
nu are nici o semnificație globală), față de celelalte care sunt esențialmente mijloace de semnificare. Adică Francastel este obligat să analizeze și să comunice rezultatele analizei în termenii unui sistem distinct, să facă o "traducere". El distinge, la fel ca și ceilalți structuraliști, indiferent de orientare, în sistemul de semnificare al artelor figurative trei niveluri: 1. nivelul semnelor - nivelul identificării semnelor elementare, care ne trimite la fragmente dezmembrate ale experienței noastre și care materializează selecția intențională a elementelor simple de reconstrucție a vizibilului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
perioadă istorică dată și este analogă viziunii asupra lumii din sociologia goldmanniană. Lectura francasteliană are în vedere spațiul plastic, culoarea, figura, locul în care și între care evidențiază relații structurale caracteristice la fel ca și categoriile semantice sau coloanele lecturilor structuraliștilor de orientare lingvistică. Lectura structurii Ordinii vizuale a quattrocento-ului se bazează îndeosebi pe categoriile figurii și locului, care materializează pictural configurația tabloului. Ea reprezintă o mutație față de Ordinea vizuală medievală, a cărei structură elaborată pornind de la obiectul figurativ străbate
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
structuraliste: în privilegierea limbajului, pentru structuralismul de orientare lingvistică, respectiv a comportamentului uman, pentru structuralismul de orientare genetică. Dar structuralismul de orientare lingvistică se îndepărtează totuși în analizele sale efective de structuralismul lingvistic, tot așa cum, plecați de pe baza gândirii piagetiene, structuraliștii genetici se îndepărtează și se autonomizează suficient cu ea. Cu aceasta, cele două direcții, care într-un alt plan funcționează ca surse de diferențe și tendințe centrifuge, în acest plan desemnează limitele unui teritoriu care definește unitatea structuralismului francez: acest
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
revers este limbajul și el nu s-a putut constitui ca obiect al științelor umane decât între două moduri de a fi ale limbajului, în contextul tematizării cunoașterii. Acum, când o dată cu noua tematizare a comunicării, limbajul își reface unitatea, când structuraliștii pot spune că nu "omul vorbește limbajul, ci că omul este vorbit de către limbaj", este timpul ca omul, ca obiect al științelor umane, să se dizolve, să dispară, împotriva interminabilelor discuții pe tema antiumanismului structuralist, este astăzi evident că Foucault
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
limbajul își reface unitatea, când structuraliștii pot spune că nu "omul vorbește limbajul, ci că omul este vorbit de către limbaj", este timpul ca omul, ca obiect al științelor umane, să se dizolve, să dispară, împotriva interminabilelor discuții pe tema antiumanismului structuralist, este astăzi evident că Foucault a avut dreptate. Dizolvarea imaginii clasice a omului ca subiect conștient și autonom este fapt împlinit în filosofiile și teoriile modernității târzii. II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii Cea de-a treia tematizare filosofică
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
câtă este în sens riguros, se află în câteva din lucrările lui Hans Georg Gadamer și Paul Ricoeur. 17. Etapa filosofică a hermeneuticii: Gadamer Hermeneutica lui Gadamer se formează în trena filosofiei heideggeriene și în dialog și opoziție cu semiologii structuraliști. Abia în forma lor deplină și pe fundalul care le este propriu, acela al tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
tematizării filosofice a comunicării, semiologia și hermeneutica se arată a fi, după 123 despărțirea lor în pragul modernității, în contrapoziție, în tensiune negatoare reciprocă. Locul opoziției dintre semiologiile structuraliste și post-structuraliste și hermeneuticile heideggeriano-gadameriene este problema autoînchiderii referențiale. După semiologii structuraliști, textul e autoreferențial sau intertextual: nu trimite decât la el însuși sau la alte texte. Pentru hermeneutică, cu toată autonomia și primordialitatea neinstrumentală a limbii, ea este însoțită mereu, ca de o umbră, în vechea hermeneutică, de gândire, în noua
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
vechea hermeneutică, de gândire, în noua hermeneutică, de Ființă (așa cum o gândește Heidegger). La Gadamer orice text are, direct sau indirect, referențialitate: " Ființa e referința nesuprimabilî a oricărui text" și "conștiința referențialității refuză iluzia ficționalității absolute". Dar ca și semiologii structuraliști, Gadamer afirmă că limba l-a făcut pe om și nu invers. Limba nu este un instrument pe care să-l folosim, (în definitiv, s-o recunoaștem, omul nu mai e definibil atât prin gândire, cât prin limbaj; suntem mai
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]