12,164 matches
-
se mănâncă bine, temeinic. Frigiderul geme de carne, cămara e mândria lui-băuturi scumpe, mirodenii de peste mări și țări, butoiașe pline cu calupuri de brânză, mostre de băuturi În sticluțe de Murano, În cămară, fose placate cu nichel adăpostesc ciorchini de struguri din soiurile cele mai bune, iar cele două congelatoare sun burdușite cu șalăi și moruni. Casa preotului este o cetate. Preotul a Învățat să adune toată viața de la enoriași, de la parastase, de la nunți și botezuri. In casa preotului nu vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Adoarme, cu gândul la pictura cumpărată... ,,Șederea mea În casa de la țară.se apropia de sfârșit. Venise toamna, și dealul cocoșat și ruinele castelului, căpătau pe zi ce trece nuanțe de ocru-sângeriu, și verde-șters, iar vița-de-vie de pe deal, gemea de struguri. Cu proprietarii bătrâni, schimbam diminețile câteva propoziții scurte, de politețe, după care mă retrăgeam În camera mea și loveam cu putere În căpăcelele rotunde ale mașinii de scris, pe care erau Însemnate cu alb, literele. Bărbatul care picta biserica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația ăluia... minciuni! Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a construit o teorie a dezvoltării demografice conform căreia rata creșterii populației este superioară celei a dezvoltării resurselor, fapt cu consecințe dezastruoase dacă această creștere demografică nu este stăvilită de foamete, boli sau războaie. (n.r.) Băutură alcoolică pe bază de struguri și ierburi aromatice, creată de Maria Scala în 1845, la Milano. După căsătorie, aceasta își ia numele Branca, și astfel se naște marca Fernet Branca. (n.t.) Julien Sorel este personajul principal al romanului Roșu și negru al lui Stendhal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poți să te lipsești și de altceva, apoi de multe alte lucruri. Iată-mă, deci, parcurgând această suprafață goală care este lumea. Un vânt la nivelul solului târăște în rafale de lapoviță ultimele resturi ale lumii dispărute: un ciorchine de struguri, cules parcă acum de pe coarda de viță, un ciorăpel de lână de nou-născut, o articulație cardanică bine unsă, o pagină smulsă parcă dintr-un roman în limba spaniolă, cu un nume de femeie: Amaranta. Când a încetat lumea să existe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dacă nu vrei să vorbești, mi-a zis, vorbește numai cu minte, nu-nțelege nimeni altcineva ce spui. Am strâns fiarele vechi și rulmenții de la CUG în vacanță, altfel nu mă primeau la liceu, am strâns păpușoi și sfeclă și struguri, altfel nu rămâneam în facultate, am învățat Proust, am luat iod când cu Cernobâlul. N-am stat în casă, nu mi-a căzut părul, am furat Pif-uri și pixuri și bile de sticlă de la tipografie, dacă n-aveam o carie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
până termin eu aici. Of, de-aș muri, să scap odată de blestematu’ ăsta de mucegai... În capelă sunt doar vreo cincisprezece oameni, în jurul unui sicriu de brad. Masa cu pomul mortului, cu mere și prune înfipte-n țepușe, cu struguri pe-o tabla albastră de plastic, cu prosoape flaușate, chinezești, legate la lumânări, cu sticla de vin roșu și colacii în formă de cruce. - Costache, Costache, bocește o bondoacă în doliu, văduva, bănuiesc. - Ăăăă, ăăăă... îi țin isonul, din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lângă tine, mormăie „dă plapuma, dă-te mai încolo...”. Te uiți și te apucă jalea. Dar cred că și femei sunt puține... Se-ntoarce crăiasa după ce-a suspinat și ți-a strigat numele, cu masca hidratantă cu sâmburi de struguri pe față, cu fileu să-i stea buclele bine și-a doua zi, intră lângă bărbat, întoarce spatele, „lasă-mă, mâine mă scol devreme...” și trece în lumea viselor. Nu mai ai nevoie de nici o sabie pusă între cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu cred... Mă prostituez, asta fac! Mă vând pe niște milioane, da’ nu-n bordel, ci-n biserică! Gata, mă duc să-i pictez căprioare cu troscotu-n bot, pe bunică-sa pe post de baiaderă, cu salbă la gât, cu struguri pe șolduri și nuferi în buric lui Cristinel al doilea, la Ciurea. Poate asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
măcar acolo, În Hood sau Insula Spaniolă, nu venea nimeni să-i strige În față că e un monstru, un „fiu al lui Scaraoțchi”, Întruparea Diavolului Însuși. Iar asta era mai mult decît avusese vreodată Iguana Oberlus. Îngrămădite ca niște struguri pe un ciorchine prea Îndesat, iguanele marine - de un negru murdar și cu o amenințătoare creastă spinoasă - se călcau În picioare, supărîndu-se și luptîndu-se pentru un centimentru din abrupta stîncă linsă de mare, Într-un gregarism absurd fără nici o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
galben bătînd în verde, negru, forme îmblînzite acoperișuri de țiglă, rînduri de vie, brazde de pămînt, cărări bătute, pământ reavăn, lăsîndu-te să crezi orice despre Vladia, pe potriva sufletului și imaginației tale. Pe masă, într-adevăr, totul era pregătit, dulceața de struguri, cafeaua, sticla aburindă eu apă rece, știa că este un răcitor grozav în pivniță, totul pe o tavă de argint vechi, frecat cu îndîrjire. Oare K.F. l-o fi lustruit în așteptarea lui? Și-a dat seama că dorește prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțea de cîtva timp că-i cam țiuiau urechile, putea fi un semn de tensiune, de aceea era mai bine să se ferească de cafea. Domnișoara îl îndemnă iarăși să termine dulceața, era neașteptat de bună, deși era plin de struguri în jur, nimic altceva nu se făcea, nimeni în afară de K.F. nu făcea dulceață din ei, doar vin și iarăși vin. Subsolurile Cramei și ale tuturor pivnițelor, casele însele pluteau în vin. Nu era rău. Cînd termină tuși ușurel, nu știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
astfel de minune. Acasă, treburile nu stăteau deloc bine. Mătușile și bărbații lor o luaseră razna, căutând tot felul de pretexte pentru a face familiei Leon viața amară. Nu le mai încăpeau rufele pe sârmă din pricina rufelor Sandei, recolta de struguri, culeasă din via întinsă prin toată curtea, fu împărțită doar la trei, Bica fiind nevoită să facă gestul de-a oferi pe ascuns jumătate din partea ei fiicei celei mari. Gazul abia le pâlpâia în sobe pentru că femeile căzute în dizgrație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făceau credincioși stagiul militar și poate numai frunza din vie, verde-gălbuie le crea obsesia ori poate numai imaginația ori amândouă deopotrivă ele visau bărbați în haină militară toți căpătând fețele imprecise din fotografiile boțite, ținute sub pernă... Era plăcut dimineața, strugurii erau reci, aproape brumați, se retezau ușor, târnele se umpleau imediat. Mâinile se dezmorțeau de somn și treptat corpul se umplea de transpirație. Începea să dogorească iar brațele nu mai erau umede ci ardeau. Te înăbușea praful scuturat din butuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
varicos și câteva minute s-au consultat asupra diverselor modalități de tratament mai mult sau mai puțin științifice. Încântat, ieșit din acreala lui caracteristică, tatăl a plecat cu un coșuleț din nuiele și le-a promis că o să le aducă struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
struguri, lăsase anume, pentru Carmina câțiva butuci neculeși. S-a reîntors, într-adevăr, cu coșul plin, boabele mari, frumoase, străvezii păstrau picături de apă. Rezervat, picior peste picior, amuzat de ceva anume, zâmbitor, Ovidiu asista la discuții ciugulind bobițe de struguri. Era foarte pasiv, plasase ștafeta și nu-și mai făcea probleme. Într-un târziu i-a spus Carminei că ar fi curios să vadă camera ei de fată și ea s-a ridicat, plăcut surprinsă și i-a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce afișa multă afecțiune, mai plăcut, mult mai plăcut decât o promisiune incertă. Părinții și-au dat fără să răsufle acordul. Sigur, da, sigur, peste trei săptămâni era foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este ud și frunzele la fel, lui nu-i păsa, stăruia să le dăruiască două lădițe de struguri. S-a reîntors după un sfert de ceas cu pantalonii și pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
foarte bine. Tatăl, înviorat a plecat din nou în vie să culeagă struguri, au fost zadarnice protestele, i s-a amintit că pământul este ud și frunzele la fel, lui nu-i păsa, stăruia să le dăruiască două lădițe de struguri. S-a reîntors după un sfert de ceas cu pantalonii și pieptul de la haină ude, dar afișând un aer victorios. Între timp Sidonia și mama Carminei au ajuns la concluzia că, în definitiv, aluatul de clătite se poate face și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și mulțumită, de ce Elena fugise de acasă într-o noapte de iarnă, de ce bătrâna Natalini trăia în odaia ei înghețată și refuza să plece la unul dintre frații stabiliți în capitală, de ce găinile nu se ouă în fiecare zi, de ce strugurii se conservă mai bine în pod, de ce fierbe vinul, de ce poștașul ajunge la poarta lor la ora patru după amiaza, de ce casa lor nu se află în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a făcut plecarea ușoară, trecerea pe nesimțite către viața de dincolo, un miraj pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi sunt dăruiți ca acum, aduși ca o ofrandă pentru merite deosebite. Se simțea bine scăldată în călduța lui afecțiune, se simțea bine că știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare an struguri în pod, niciodată nu avusese impresia că îi sunt dăruiți ca acum, aduși ca o ofrandă pentru merite deosebite. Se simțea bine scăldată în călduța lui afecțiune, se simțea bine că știa că îi va răsplăti încrederea, nu se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și totul începea să semene a monotonie. Pe Ovidiu l-au servit cu o cafea naturală, i-o dăduse Elena mamei, să fie acolo pentru "fețele subțiri", îi spusese. Tatăl a adus din nou coșulețul împletit din nuiele plin cu struguri. Ovidiu a ocupat același scaun ca la vizita anterioară, s-a purtat corect, extrem de politicos, respingând prin felul lui de a fi orice încercare de apropiere, dacă cineva ar fi îndrăznit să facă o asemenea apropiere. Avem un program încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
prin puterea deducțiilor adevărul. Fana tresări evident și cu umerii pleoștiți se uită spre Dimitrie ca și cum i-ar fi cerut ajutorul. Dragoste la prima vedere, anunță el, amuzat, evaziv totodată. Fana se ridică și aduse la masă un coș cu struguri. Părea tulburată. Ovidiu privea în zare lichidul rubiniu al șampaniei. Cristalul paharului sclipea între degete. După înfățișarea lui era clar, cunoștea și el povestea, toți o știau, bineînțeles, în afara Carminei. Miezul de taină creat o incita la culme, nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și ea, aleargă, zboară spre stație, se urcă în primul autobuz, coboară cu greu împingând, strecurându-se cu violență printre oameni, la aprozar sunt struguri negri, dar ea nu mai are timp să aștepte, pornește ca un bolid către blocul ei. Pe scări, între etaje își mai trage sufletul, se sprijină epuizată de balustradă. Sunt nebună, își zise în timp ce introduce cheia în broască, sunt nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]