391 matches
-
ar rupe. — Dacă nu vrei să stai locului, coboară imediat, își pierde Sophie răbdarea. Iar Yvonne nu așteaptă să i-o spună de două ori. Papa întinde brațul și Yvonne aleargă pe piciorușele ei subțiri și i se cuibărește la subțioară. De acolo privește sfidător ciucurii de cristal ai lămpii, Apollo cel de bronz și tot restul salonului. Respiră încântată mirosul liniștitor și simte, uimitor de sigur și uimitor de clar pentru micuța ei minte, că ea (ea, și nu Muti
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Încerca temperatura apei cu cotul, avînd grijă să nu cadă cumva În vana aceea mare care putea foarte bine să fie o piscină de la Beverly Hills. Pe la șase și jumătate seara, zilnic, metisa cea frumoasă Îl lua pe Julius de subțiori, Îl ridica În aer și Îl vîra puțin cîte puțin În cadă. Lebedele, gîștele și rațele Îl primeau cu legănări vasele pe suprafața apei călduțe și limpezi, părînd că fac plecăciuni. El le cuprindea pe după gît, apoi le Împingea ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Chiar mîine va merge acolo; acum, În noaptea asta, nu. Abia terminase supa și leagănul Își potolea din ce În ce balansul, scăunelul zburător ar fi putut atinge luna, dar Întotdeauna lucrurile luau o altă Întorsătură: Vilma Îl apuca de subțiori cu mîinile ei aspre ca o coadă de mătură și Îl ducea la Fortul Apașilor. Fortul Apașilor (așa scria pe o plăcuță bătută deasupra ușii) era dormitorul lui Julius. Aici se aflau toți cowboy-i din lume, lipiți pe pereți În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se izbi de aceiași ochi care cu o clipă mai Înainte o dăduseră gata pe Țanțoșa. Julius nu știa ce să facă și Al Capone continua să stea pe taburet, fără să se arate curios să afle ce cărți ținea subțioară. Ar fi fost firesc să-l Întrebe: la ce școală Înveți? sau: ce cărți sînt astea? și atunci el ar fi putut să-i explice să venea de la ultima lui lecție de pian și, cine știe, dacă-i făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mi-a rămas pentru joacă. Ce Înseamna a iubi poezia Ploaia recita cu lacrimi albastre Cocorii geometrici caută biciclete În vânt Cărțile urca sub pălării romantice Hanul Ancuței cu șatra de stele Bea vin curat cu Limba română Purtată la subțiori de poeți Îndurerați de uitare În gură cea mare a focului viu 276 Ard dinții pădurii cu diavoli singuri pe cer Cozile nopții scot munți din fântâni Pentru setea oamenilor Înfloriți de poezie Sau cum străbate dintr-o scrisoare-portret a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Fiara mai clatină inerțial sexul de manipulare a ignorantei politice, pansat la prostată fără prihana cu averse de festivism gregar, retorica ipocrita, comisoane pentru excitat nudul de la brâu spre impotenta, vodca „Săniuța” că panaceu pentru masculul adormit cu nasul În subțiorile nespălate a bolșevismului anticomunist, un girofar ciorsăit al Fenomenului Pitești, mânuit defectuos de veteranii care l-au conceput. Este regretabil că din cartierele subculturale mai ies la drumul mare pacienți distrofici Întrebând pe târfa morgana unde este drumul spre trecut
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Șuierul napalmului se amesteca cu pârâitu! criblorului lui Vasquez. Hicks ajunse la VTT, lăsă arma și-l împinse pe Hudson în deschizătură. Apoi aruncă vibratorul înăuntru și eliberă tambuchiul din doi pași. Vasquez trăgea mereu când caporalul o luă de subțiori și o târî după el. Ea văzu o mare siluetă întunecată aruncându-se asupra lui Drake și-și modifică unghiul de tragere chiar în clipa în care Hicks îi dădu drumul pe planșeul blindatului. Un fulger lumină un rictus inert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era normal. ― Semnalul ăsta este fantezist. Poate că e vreo interferență, sau altceva. Poate un arc electric intermitent, pe undeva. Detectez mișcări de peste tot, dar nu văd absolut nimic. ― Înapoi! Ripley simțea sudoarea ivindu-i-se pe frunte și la subțiori. Hudson se răsuci și alergă. Ajunse la ușă cu puțin înaintea lui Vasquez și își împreună forțele cu ale ei pentru a închide panoul și a-l zăvorî. Odată strânși în sală, începură să-și împartă ceea ce mai rămăsese din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
pași? — Ursu! - mormăi Stejeran. — Dar ce urs, fraților, ce urs! Mădălina, ce-i drept, mai văzuse ea urși la viața ei, dar ăsta, veac! Stătea desfășurat în două picioare, subțirel la mijloc, vânjos în umeri și cu doi câini la subțiori. Se uită Mădălina la urs, se uită ursul la Mădălina. Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se uita la Mădălina. Ea ieșea gătită, cânta o doină-n cor, mulgea oile, abia se uita la el. Slăbea ursu văzând cu ochii. De oi nu se atingea, ba după vreo săptămână a venit cu două oi streine la subțioară, le luase de la altă stână, și le-a aruncat de vii în târla Mădălinei. Odată a apărut cu o vacă de lanț, o trăgea ca tot omu, mugea vaca ca din gură de șarpe, și-a aruncat-o și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca frații. Și ați ajuns? — Am ajuns. Ne-am oprit pe buza unui deal, am întins mâna înainte și i-am arătat în vale: „Uite, Sfinte Petre, acolo e Cotnarul!” El a zis „mulțumesc, frate Metodiu”, și-a luat canistra subțioară, s-a înălțat așa cam de un stat de om de la pământ și apoi și-a dat drumul la vale, peste araci. Frumos vis ai avut! - oftă cu invidie în glas lovănuț, slobozind pasul. — Cu-atâta m-a luminat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu și Nora, cu păr blond-blond și ochi verzi-verzi - ca mine. Nora are și fundă albastră-verzuie și, când nu mănâncă bătaie de la scârba-mică de soră-sa, face pe hâtra: tot mereu umblă cu o carte uite-așa de mare la subțioară, când vrei și tu, ca omul, să stai oleacă de vorbă cu ea - n-are timp!; nici nu te aude - că ea citește! Stăm la masă, afară, sub agud. Doamna a așezat-o pe Nora În stânga ei, pe Mili În dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cum, băiețel? - Nu face nimica, zic eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu și cu mă-ta ta! Doamna o Înhață din zbor (cunosc metoda, de la mama), o duce, la subțioară, În casă - de unde răzbat oarecari răgete, mai degrabă de mânie decât de durere și de: nu-mai-faaa’-și-nu-mai fac! - Tu să nu vorbești ca Mili, tu ești mare, Îmi șoptește mama. Că, altfel... știi tu... Știu - cum să nu știu? Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Îi comunic liniștit. - De ce, Întreabă ea, fără interes. - Fiindcă nu vreau să mă las, zic. Și dacă eu nu vreau, nu poți să vrei tu În locul meu. - Nu vrei - te fac eu să vrei... Tecla râde, Îmi ia capul la subțioară; cu o mână Încearcă să-mi deschidă gura, strângându-mă cu două degete din laturi, cealaltă Îmi vine cu lingura plină. Zic: - Tu nu știi, dar să știi: dacă mai faci asta, eu te mușc de țâță. Am zis liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-mi plăcea: era acru - Îmi plăcea că-i plăcea lui Moș Iacob. Umpleam brăcacea, vărsam Înapoi În poloboc ce rămăsese pe chișcă, scoteam mațul, băteam vrana la loc. Urcam la lumină și la căldură, ținând brăcacea cu amândouă mâinile, „de subțiori”. - S’ trăiești, băi’țălu moș’lui... Moș Iacob așeza „țăharca di titiun” deja răsucită, dar neaprinsă, pe capacul tabacherei, pusă alături, pe truchină, lua brăcacea cu amândouă mâinile, o ridica, bea. Se oprea, plescăia din limbă - Îi era bun, jinișoru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pana corbului la păr și ce albă ca laptele laptelui, pe la piele; ai fi zis că-i Tecla. Și nu știu cum bătea lumina și cum curgea apa, că semăna oleacă și cu Bălana mea cea pufoană și dolofoasă - mai ales pe la subțiori: i se vedeau prin apă. Am stat noi ce-am stat. Și n-am mai stat. Ea s-a ridicat În picioare prima - și-atunci am văzut-o bine de tot, i-am văzut În lumina mare și subțioara de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe la subțiori: i se vedeau prin apă. Am stat noi ce-am stat. Și n-am mai stat. Ea s-a ridicat În picioare prima - și-atunci am văzut-o bine de tot, i-am văzut În lumina mare și subțioara de la mijloc (apa abia-i acoperea genunchii, am zis că era În luna lui Cuptor și secetă mare). Și ea s-a rușinat. Că era goală. În fața ochilor mei, orișicâtuși, bărbat. A chiuit iară și a-nceput să mă stropească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
s-a rușinat. Că era goală. În fața ochilor mei, orișicâtuși, bărbat. A chiuit iară și a-nceput să mă stropească. Ca să n-o văd cum e ea de goală și de nemaivăzut de frumoasă; cu strungăreață, ea; și cu trei subțiori cu perișor umbratic de-acuma. Văzând că ea a Început să râdă, stropindu-mă, am pornit și eu s-o stropesc, râzând - dar nu prea tare; nici una, nici alta, că rămăsesem lăsat pe vine; cu apa pân-la gât. Ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
avea, cum Îți spui, strungăreață: tot ca Tecla, draga de ea. Ea a venit. S-a oprit; n-a mai stropit. Mi-a făcut semn să mă ridic din apă - n-am vrut. S-a aplecat, m-a apucat de subțiori. Mi-am zis: mama mă-sii, asta-i viața, eu ți-am văzut-o, na, vezi-mi-o și tu. Mi-a văzut-o, mi-a stropit-o o singură dată, apoi s-a răsucit cu spatele și, peste umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
experiență? Că eu atât așteptam - de astă dată, să-mi arate ea mie, ca să fim chit. Și nu. Pesemne n-a fost să fie. * Din calidor le văd pe toate. Le-o văd. O văd, mai Întâi, pe a Varvarei: subțioară șiroindă În soare, perișorul bine brumărit și-ncrețit; buzele perjulii, mai vinete decât dac-am fi fost pe uscat: floare mușcătoare, fructă abia ructă - cu, deasupra sufletelor noastre, șteapul roșaprins și viu ca via, atât că limba asta nu rostește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Evident, o dată intrat în localul-templu al autorității, vigilentul devine brusc umil, serviabil - comportament de lichea, repet, în armată ai ocazia să vezi des așa ceva. Șeful Poliției Obor: gras, păr ce îi ieșea din cămașa albastră cu urme de sare la subțiori, descheiată la piept. Își dă repede seama că suntem doi copii nevinovați - spusele sale. Se oferă să ne ajute, să obținem autorizația de filmare. Evident, nouă ne-a dispărut tot cheful de a mai face ceva. Amicul meu, de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
urechi; În alta, se Împrăștie Într-un amestec de membre și mișcare dezintegrată. Brusc, apucă registrul cu ambele mâini care prezentau răni pe două Încheieturi proeminente ale degetelor. Băgând de seamă apariția mea, Își țuguie buzele, Își vârî mâinile sub subțiori, și, aplecându-se Înainte, Încercă să-mi descifreze scrisul: — Doriți să... Doriți să vizitați muzeul, domnule... domnule Și Mai Cum, dacă-mi permiteți? Avea niște iriși perfecți, deschiși la culoare. — De fapt, Îl caut pe doctorul Karp. Negăsind un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Beth, unde era Beth? Stătea nemișcat. Șerpii i se Încolăceau pe după gât, alunecând Înspre umeri, strecurându-i-se printre degetele mâinilor. Nu voia să-și deschidă ochii. Simți un val de greață. „Doamne, Îmi vine să vărs“. Simți șerpii la subțioară, apoi traversându-i pântecele. Fu năpădit de o sudoare rece. Se lupta cu greața. „Beth, o chemă În gând, nevrând să vorbească. Beth...“ Ascultă o vreme șuieratul și, când nu mai putu să suporte, deschise ochii și văzu masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
cei care sondăm În adânc producțea matale și-l iubim cu corecție, dacă mă Înțelegeți, pă bărbatu care ni-l revelă babilonia asta. — Pă meritate. Da io Îți sunt dator să-ți fredonez că ț-ai băgat deștu pân la subțiori În ventilator. Uite, de nu, ce-am pătimit cu buchernița aia. Pentru c-am Împărțit premiu cu altu, am rămas legat pă vecie dă răposatu Lobatto și strofele lui dân zece versuri, care reflecta stări dă suflet folclorice. Io folosisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dar nu putea coborî singură din pat să se îndrepte spre baie, n-o mai țineau picioarele. Preț de o clipă fiica ei s-a speriat și l-a chemat pe Andrei Vlădescu. Au apucat-o de umeri și de subțiori, au ridicat-o din pat și au ajutat-o să facă cei câțiva pași până la baie. Atunci a fost mai evident decât oricând cum ajunsese. Fusese o femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]