15,436 matches
-
de pe fața poetului mort se lipește de fereastra mea dune și dune cînd ne apropiam cu pakardul albastru de atlantic și coasta bască ca o bască și părul galben ca un galben cum iau eu cu japca sintagmele cu degete subțiri și pătate de mure cotrobăind tot mai adînc în coșulețul de nuiele și ochii păianjeni în colțul din dreapta al tavanului caută crucea de pe caraiman în mîinile tale doamne lebăda cu două intrări de ce mă încăpățînez să cred că voi chiar
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
privirea-i pustie, nătîngă, ne tot îmbia din buzele-i groase, cu piersici dulci, mustoase, cu zaharicale, migdale, curmale. Domnițele, cu pleoape cuvios plecate, dar cam prea decoltate, (opinie personală, se pare c-aici se exagera moda orientală) svelte și subțiri ca niște crini, numai zaimfuri și lumini Ah, aceste Hůrii, în acompaniament de tamburii au cîntat o tînguitoare maneŕ Slugărimea "prostimea" se holba peste porți, printre ostrețe, la preamăritele fețe, la beizadelele bete și la zaifetul din palat. Mă simțeam
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
plopi adînciți în aer ca niște fîntîni, zile de rut bestial. Și în toată această fericire, inspecții peste inspecții ( știți cine e de vină! ). Ieri o anchetă: doi tipi grași veniți cu mașina, politicoși, purtînd pălării de paie și genți subțiri, plini de subtilități grosolane. Azi aștept o inspecție banală, sîmbătă alta. Aflu din ziare că se pregătește o a III-a Conferință pe țară a scriitorilor. Ce va fi? * Atunci cînd m-ai luat la G.L., pe sală, l-am
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
legume și loz în plic, tramvaiele minuscule, ridicole ( în Iași erau niște tramvaie teribile, din categoria celor onirice, care te duc, te duc, și deodată te trezești pe cîmp!), erau, oh, femeile de după-amiază, funcționare cu flori în mînă, văduve subțiri și ochioase, curve de 3 și 5 lei( în Piața Sfîntul Spiridon), studente repetente și galeșe, oh!, oh!, doamne de la teatru ( stăteam lîngă teatru - veșnic defilau artistele!), și peste toate acea vagă credință că scriu frumos, că voi putea face
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
-l împing pe erou să dea roată unor adevăruri aflate din fărîme. Cartea aceasta, scrisă cu o simplitate care te pune pe gînduri, vrea să spună tot, să fie pînă la capăt sinceră, firească, dobîndind acea prospețime nu de loisir "subțire", ci de vacanță în care au căzut niște bariere, s-au risipit niște convenții, aproape și aceea, atît de purtată pe-atunci, a autenticității. În fond, e ceea ce ne face îndată simpatic micul roman: nici urmă de "poză", de îngîmfare
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
unei subtile constrîngeri, formula cărții lui Sebastian e un amestec de implicare și de lehamite, de simplitate și sofisticare. Nu-i un tipar care să fi rămas fără urmări, cu părțile lui izolate, însăilate cu un singur fir, într-atît de subțire încît pare neverosimil: "jurnalul" (parțial rescris de altcineva) al doctorului-martor-confident Ștefan Valeriu. În proza ultimilor ani, așa-numita "circulație a motivelor" a fost înlocuită de-o circulație a personajelor. Tot mai des, se întîlnesc eroii, dar nu și poveștile. Ele
Case de vacanță by Simona Vasilache () [Corola-journal/Imaginative/12354_a_13679]
-
Emil Brumaru Și sunînd dînsa la torcofon... tăcînd chitic, nespunînd cine e" da" eu știam, bănuiam, speram, o și vedeam" subțire, cu ochii mai mari decît capul" un soi de mogîldeață extraterestră ratăcită pe palier, neobișnuită cu liftul (se avînta, brusc, în sus, nu pe scări, ci prin spațiul gol, liber, durînd-o-n cot de gravitație" un salt vertical și" țup! în fața
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
amant capricios care te va trăda cu vârsta altei femei, cu imaginea tatălui coborâtă pe chipul unui bărbat și el la fel de neînduplecat. Cel mai greu e să îți bei ceaiul dimineața cu singurătatea la masă și să vezi mâna ei subțire cum îți amestecă zahărul în ceașcă. Trecerea în altă femeie Am ajuns în sfârșit vulnerabilă în liniștea mare așezată ca praful de aur peste strălucirea acestui oraș cândva puternic și de neatins. În cele din urmă indiferența ucide piatra și
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
în timp ce paznicul grădinii ne fugărea și ne lua la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
agresat. în special tinerii încearcă să provoace în acest mod establishmentul, dar limbajul obscen, în lipsa talentului puternic, singurul în stare să înlăture obstacolele prejudecăților, rămîne de domeniul pornografiei. Cel mai bine a reușit pînă acum să se mențină pe muchia subțire și alunecoasă dintre pornografie și artă Ioana Bradea, în romanul ei de debut, Băgău, publicat în mai la Editura EST, Samuel Tastet Editeur. Au încercat și Marius Ianuș, și Alexandru Vakulovski, cu Pizdeț și Letopiseț, și Ioana Baetica, în "romanul
Un debut excepțional Ioana Brodea by Adriana Bittel () [Corola-journal/Imaginative/12647_a_13972]
-
tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic" Rămîne doar dorința de-a o vedea cum se mișcă, cum respiră, cum hohotește cristalin, picurat" hi, hi, hi" de a-i sorbi vocea tînără, subțire, întremătoare, de a i-o bea ca pe-o apă limpede, rece, păstrată în cana mată, cu temelia solidă, lichid sfînt hărăzit doar mie" de a-i mirosi părul (dar oare i l-am mirosit îndeajuns?)" viața petrecută aievea, asta
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am prins!... habar n-ai!... Și eu să-i descriu, să-i desenez în fraze precise... să-i fixez tocmai veselia
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
Monica Pillat Când am intrat în demisolul Palatului Mogoșoaia, la începutul lunii septembrie, însoțită de pictorul George Țipoia, m-a impresionat atmosfera de tainică singurătate a spațiului alb, amplificat de nișe și coridoare curbate, urmând parcă o spirală lăuntrică. Coloanele subțiri, bolțile arcuite ale arhitecturii brâncovenești chemau la reculegere și atunci pictorul a început să-mi arate expoziția pe care a deschis-o acolo, cu tablouri din creația tatălui său, Alexandru Țipoia, alături de propriile lucrări. Călăuzită de artist, am înțeles că
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
colț de grădină, siluete separate sau laolaltă, străine unele altora, într-o piață, un muzeu etrusc înfățișând statui sau oameni, la fel de absenți... Tablourile lui George Țipoia, în schimb, invocă Prezența. Figurativul a dispărut pentru a ceda locul simbolicului. O dâră subțire de sânge traversează în diagonală o cruce neagră. Pe fondul întunecat al unui potir se deschide ca o fereastră o cruce de lumină. Clepsidra devine sarcofag, din cruce se desface steaua, din lemnul răstignirii se ridică aripi. Chipul Fecioarei e
Viața tablourilor by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12427_a_13752]
-
și super-obezi din Statele Unite. În țară era riscant să-ți afișezi credința în Dumnezeu, aici te acoperi doar de ridicol. Te marginalizezi singur arătînd că nu ești prea inteligent. Mi s-a întîmplat să mă declar și să produc o subțire jenă, sau să fiu privită ca o marțiană. Am auzit de mai multe ori fraza lui Nietzsche: "Dieu est mort", extrasă din contextul dramatic al biografiei și operei autorului, și fluturată ca un steag anunțînd o mare victorie. Religia banului
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
malul opus. Alături era intrarea în restaurantul parcului unde băuse singur, până adineauri. - Hai să bem ceva! Ea ezita. - în cinstea... revederii... - adăugă el îl privi lung, din creștet până la pantofii lui galbeni, perforați, cu vârf ascuțit. Pietrișul aleii scrâșni subțire. Până să vină friptura ea își bău coniacul. Sorbea încet, cu ochii închiși. - îți amintești de seara aceea când ne-am plimbat cu barca? Să-și amintească...? Totuși, dădu din cap. - Vâsleai numai pe lângă mal, pe sub sălcii. îți amintești, nu
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
și tacâm în parte, le punea alături, pe platforma de zinc a chiuvetei apoi potrivea apa să fie doar călduță și le limpezea sub jetul robinetului cu multă grijă, frecându-le cu degetele, până ce faianța farfuriilor ori sticla paharelor suna subțire, muzical, ca o melodie interpretată la fierăstrău. "Tu nu speli vasele, tu te joci! - îl admonesta Elena. îți omori timpul cu nimicuri în loc să faci niște lucruri mai serioase, să scrii." Într-adevăr, toate aceste mărunte treburi casnice îi luau foarte
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
o cișmea picurînd lent, veșnic... clipa cea lentă.. sau mint?... mă înșel?... da... acolo voi atinge cerul cu pieptul, ca în adolescență, îmi voi mîngîia, îmi voi îndulci carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Emil Brumaru Domnului Andrei Pleșu Dormeam din ce în ce mai puțin, mai subțire, cam trei ore din douăzeci și patru.Degetele îmi erau mînjite de o cerneală crudă, acidă, pătrunsă, încet-încet, pînă la os, pînă la viscere, îndurerîndu-mi dorința de a le împreuna în rugăciuni laice, scurte, disperate...Adunam cuvintele, cu suspin și mirare că
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
un asemenea paradis, își spunea el (domnul director! n.n.), privind cerul albastru, fără umbră de nor. Scăldată în lumina strălucitoare, lumea se oferea neprihănită..." Bucurie și tristețe, infinită duioșie, cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător, simțuri cu zimții subțiri tăind carnea inocentă a plăcerilor, trecerea timpului ca un păcat, ca un de neiertat păcat: "Trece timpul" spuse fata și se făcu roșie la față. Timpul, timpul, "Vaporul Titanic"! "Și el fuge, fuge Cu viteză mare Fără ca să-și ia
Cântec spus cu geana-n lacrima destinului necruțător by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12890_a_14215]
-
și rece de toamnă. Cafea multă, tranchilizante cu pumnul. Fetița la grădiniță. Tamara Nikolaevna la spital. Părinții luptînd cu praful de pe covoare și de pe cărți. Eu, în haină de antilopă neagră, cu tîmplele albe, înspumate de furia gîndurilor, cu inel subțire de om de-a pururi căsătorit, scriind, scriind, scriind scrisori către dumneavoastră. "Risipa" asta îmi dă senzația (falsă) de bogăție! Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 20-IX-980
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
Fata ieșise pe stradă să schimbe și ea regimul. Acum are o placă de marmoră cu poză în locul unde a murit. Pe tată l-au gradat la loc, l-au avansat. Dar mielul de-atunci vorbește mai încet și mai subțire, se înroșește des. Unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost: Cui îi place foarte tare să povestească, îi place și să trăiască. Mielul vindea mîncare pentru pisici la un magazin din apropierea casei mele. într-o
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
lipsesc trei degete de la o mînă, c-așa m-am născut normal și tot m-am măritat. Și mai am normal și-un defect la picior. Uită-te!" Și-și ridică fusta lungă și se vede că dreptul e mai subțire decît stîngul. "Și tot mi-am găsit normal un bărbat. Și ce bărbat! îngeru' mamii! Că bărbații în pești normal sînt cei mai buni. I-am zis io și lu' miresuca noastră și m-o ascultat normal. Și tu, cu
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
prins de neguri mai spui că nu știi!... O vatră ...o vatră-n care n-a mai ars un foc de cine știe câte veacuri, descoperită ca din întâmplare dins-s de drum, într-un răzor, sub coastă. Cenușa-i păturită-n strat subțire sub lutul galben, parcă înviind o flacără sub grinzile-afumate. Din cioburi de-ar mai fi să mai închipui un blid, o oală, umbra unei mâini deasupra vetrei mestecând, și parcă pământu-i noaptea dinspre care vine în pâlpâirea vetrei altă umbră
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/12891_a_14216]
-
spus ieri, de doctorul veterinar Mihăiescu, cel care cînta arii de operă printre vaci și s-a căsătorit cu o telefonistă cam curvă, dar destul de drăguță (i-am uitat numele mic; îi țin minte doar sînii mari, gura rujată, mîinile subțiri, ca și talia ce clătina, ca pe-o crenguță, două fese coapte; avea și o pungă cu lozuri în plic și, o dată, cu Adi Cusin sosit la mine, ne-am ruinat). Ceea ce mă face să insist asupra doctorului veterinar Mihăiescu
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]