644 matches
-
omul de marmeladă. Primul merge pe drumul unei singure idei și poartă ochelari de cal. Al doilea umblă pe toate drumurile și ochii îi aleargă în toate părțile. Ochi alunecoși, inimă - ideologicește - zburdalnică. Încorsetat într-o convingere unică, primul e subțirel, tras ca prin inel. Înveșmântat într-o largă haină de casă, primitoare de obezități, al doilea e revărsat și inform. E și cu unii și cu alții, și cu stânga și cu dreapta, și cu opoziția și cu puterea. Ideologia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ani petrecuți de poporul ales În cort și În pustietățile Sinaiului; și, În sfârșit, pe coana Rița, blănăreasa văduvă, care a trăit până mai anii trecuți și numai cu pâine muiată În cafeluța neagră - și de aceea, poate, atât de subțirică la trup și cu min tea sprintenă la amintirea locurilor și a oamenilor din mahalaua noastră, mai cu stare și mai bine hrăniți decât dânsa, dar trecuți cu toții la cele veșnice mult Înaintea sa. Mahalaua noastră atât de colorată avea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
parte, ziua-noap tea În jachetă pe talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu țarțamuri, guler și manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
descoperit, curând după Unire, Sighișoara cea atât de primitoare pentru noi amândoi - la crâșma văduvei, sub umbrarul de viță bătrână de sub poalele Cetății, unde eram ospătați cu „zona“ picantă În străchioară de pământ fierbinte, de la cuptor, udată cu vinul uscat, subțirel și verzui de pe Târnave, servit cu zâmbetul confident și complice al pa troanei preazeloase cu clientul, pe care l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lan de orz, apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tot aici, face grup aparte și se ține într-un fel de rezervă nobilă, de altminteri destul de nejustificată. 16.VI Dimineață ușor învăluită, rouă, ceață, liniște deplină; din când în când s-aude cucul, apoi .............. departe în parc; stăncuțe vorbesc subțirel pe deasupra plopilor tremurători și brazilor; vine și din sat câte-o dată zvon de vaci și lătrat de câne. O tihnă desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pictorul de la Sihăstrie. Maxim Bâtâcă arhimandrit Sihăstrie. Natanail Iliescu, strungar și dulgher (R-Vâlcea) Nicodim Costake, meșterul cu apa care poartă atelierul mecanic etc. [ISTORIA LUI MOGOȘ CU BOCANCII 1956]* Un trenișor industrial cu vagonete, platforme ș-o mașinuță care fluieră subțirel, parcă chemând copiii la joacă, așteaptă la gura Barnarului, ca să se aburce în munte, unde se află tăietura. Un grup mare de lucrători așteaptă să fie transportat sus. Între localnici, pe care-i deosebești cu ușurință și după port și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
personale și ele, desigur. Amenințarea că încetează repartiția după nevoi personale și nu cramponarea de reguli, trâmbițată pe toate posturile, explică de ce parlamentul actual este practic blocat din interior, de ce asistăm la războiul unei femei integre, sprijinită de o minoritate subțirică împotriva unei majorități în conducerea (In)Justiției, precum și la întregul cortegiu de contraofensive la reformă în sistemul de informații, educație, sănătate, administrație. Nimic nu înspăimântă mai tare în România „de graniță” decât repartiția după rezultate și merit în condiții de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
miriștele de grâu, pinii cu un aer atât de plăcut, mergând liniștit în pas cadențat. Pe drum ajung din urmă un tânăr pelerin deja cunoscut vizual. Intru în vorbă cu el și aflu cu plăcere că este italian, din Bolzano. Subțirel, cu un rucsac cât el de mare, are un mers grăbit folosindu-se și de cele două bastoane de lemn. Volubil ca orice italian îmi spune că a lucrat șase ani la Medjugorje și cu un entuziasm debordant vorbește de
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
timp. îmi vorbește și despre conflictul din fosta Iugoslavie, despre acțiunile malefice ale masoneriei, etc. Multe mai știe acest tânăr care a lucrat acolo atâția ani într-o pizzerie italiană iar din câștigul obținut a construit o operă de caritate. Subțirel, firav, dar atât de decis vrea să meargă pe jos nu numai până la Santiago, ci până la Fatima. Spune că nu este prea mult, deoarece a întâlnit un neozeelandez care vine pe jos de 80 de zile, din Salzburg, și vrea
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
prin luna august m-am dus în satul Buciumeni care-i la apus de Fălticeni. Acolo era o domnișoară Maricica Vasiliu. Era frumoasă, foarte deșteaptă și învățase școala profesională din Fălticeni. Numai că era tare firavă, foarte delicată și tare subțirică. Și am intrat în vorbă cu ea spunându-i: Domnișoară eu îs de însurat și mata de măritat, de ce să mai punem un tălmaci între noi, hai să vorbim amândoi. Și am întrebat-o, ai merge după mine, ca să trăim
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
din mundan, în cel de-al doilea fragment, provoacă explicația suplimentară a instanței epice, cuprinsă de compasiune. Calul, entitate comună cu eroul, nu este scăpat din vedere niciodată în balada lui Dămean: „trage-și murgul după el,/ Murg frumos și subțirel./ Coadaatinge șovar verde,/ Ce pe lume nu se vede./ Ochii negri-și arunca,/ Lung în zare se uita”. Abia mai târziu în luptă aflăm despre harnașamentul magic al murgului (cunoscut deja din balada lui Iovan), când este descris în opoziție
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
că în cazul meu vârsta își spune cuvântul. Am îmbătrânit. Mi-am alungat amintirile legate de femei dolofane, am plătit consumația și am ieșit din restaurant. Am intrat în cea mai apropiată bibliotecă și am întrebat-o pe domnișoara cea subțirică și cu păr lung de la secția de împrumut: — Aveți cărți despre cranii de mamifere? — Poftim? tresări ea. Fusese cufundată în lectura unei cărți și o întrerupsesem. — Cărți despre cranii de ma-mi-fe-re, am repetat eu, accentuând fiecare silabă în parte. — Cranii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu întunericul dinăuntru. Ea stătea puțin mai încolo. Nu voia să se apropie prea mult de clădire. Îi era frică de vâjâit și de beznă. Fiind deprins cu întunericul, mi-am dat imediat seama că era cineva acolo. Un bărbat subțirel. În fața lui se înălța, spre tavan, o coloană cilindrică de vreo trei sau patru metri în diametru. Bărbatul o privea nemișcat. În afara ei, nu se zărea absolut nimic altceva. Nici un dispozitiv, nici un aparat. Arăta ca un grajd pentru cai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lovea în cap cu o vază de fier. — Trezește-te! Te implor! M-am ridicat pe marginea canapelei și am deschis ochii. Aveam pe mine un halat de baie portocaliu. Ea purta un tricou bărbătesc alb și chiloți albi. Era subțirică și mică de statură. Trupul ei semăna cu al unui copil, gata să se dezintegreze la cea mai mică adiere de vânt. Nici urmă de exces de mâncare italienească. Nu-mi găseam ceasul. Era întuneric încă. — Masa! Uită-te la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Însă despre fetița aceea, a lui Țăruș am numai amintiri frumoase. Însă cu adevărat o fată frumoasă, cu priză puternică la băieții care eram la vremea aceea, era Nuța lui Barzu. Era o țărăncuță în adevăratul sens al cuvântului. Înăltuță, subțirică dar nu fragilă, cu ochii mari, căprui, și fața rotundă cu obrajii mereu îmbujorați și zâmbitori mai tot timpul. Părul bogat, șaten, îi era strâns în lături, în niște cosițe legate tot timpul cu pamblicuțe albe. Nu mai țin minte
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
care abuzase de o bătrână, în jur de 70 de ani. La cercetarea cazului participa, pe lângă echipa de milițieni, procurorul anchetator, echipa de reporteri și operatori de la televiziune, iar cu microfonul și cu întrebările din partea lor,era o fătucă blondă, subțirică, de puteai să o iei subsuoară și să fugi cu ea. După recunoașterea și identificarea vinovatului, s-au retras toți inclusiv violatorul, rămânând doar personajele principale, printre care și eu, pe post de gură cască, să-i aud declarațiile babei
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de mii de ani: amestecarea lutului, frământarea, modelarea, pigmentarea și pictarea. Pigmentarea lutului nu se face bucată cu bucată, ci pe întregul material. Pictura se aplică numai după uscarea piesei brute. Nu se desenează cu penelul, ci cu un cocean subțirel de sorg. Picturile de culoare roșie, verde, albă și galbenă, aplicate pe un fond negru scot în evidență vitalitatea și intensitatea culorii. Jucăriile de lut din ținutul Xun Dezvoltarea și răspândirea acestei forme de artă populară în ținutul Xun, provincia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
o luă pe-a lui. După ce le băură și fiecare avea câte un pahar de apă În mână, Brunetti crezu că puteau Începe discuția. — Se știe ceva despre americanul acesta, sergentul Foster? Ambrogiani Îndreptă un deget gras spre un dosar subțirel care stătea pe marginea mesei, aparent dosarul ce-l privea pe americanul mort. — Nimic. Nu din partea noastră. Americanii nu vor, desigur, să ne dea dosarul pe care-l au ei despre el. Asta, se grăbi el adauge, dacă eu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
stăpân. Era un băiat oacheș, cam în genul lui George Clooney, viu și deschis, respectuos și învățat cu de toate. Avea 25 de ani. Cum stătea cu spatele sprijinit de trunchiul copacului, văzuse țâșnind parcă din inima pământului un fuior subțirel de lumină verde, care stătea încă în fața lui, drept ca o lumânare. Era ca și cum ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ar fi căzut lumina soarelui pe iarba măruntă și s-ar fi reflectat culoarea de-a lungul unei raze. Se uitase un timp, apoi continuase să se gândească la ale lui, fără să mai dea vreo importanță firicelului de lumină, subțirel cam cât o coadă de cireașă, verde-strălucitor. Apoi văzuse cum șnurul se unduiește spre el. Înainta lent, ca un cordon fin, lung, poate de cinci metri. În dreptul lui s-a oprit brusc, apoi s-a aruncat fulgerător. A intrat prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie, scurtă până sub genunchi și strânsă bine la mijloc cu un brâu roșu. Acesta nu era nou, dar arăta încă bine. Era țesut din lână subțirică și aspră. Dar cel mai mult i-a plăcut vesta din piele de miel, și ea albă și împodobită cu două rânduri de floricele roșii de lână. Nu-și închipuise niciodată că puteau să-l facă atât de fericit niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
sine. Iar Andrei Ionescu chiar este mulțumit. Îi place fața lui netedă, își iubește părul negru, răsucit după urechi în șuvițe lucioase, chiar și dinții rari i se par interesanți și, în general, este încântat de atitudinea lui de tânăr subțirel și politicos. Dar Andrei Ionescu se iubește mai ales pentru că este autorul romanului Vâna. Lumea îl salută, colegii de redacție îl admiră, iar Giulia... ei, sigur, este peste măsură de flatat că ea îl așteaptă cu sufletul la gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cu adevărat la un bal fastuos, pe la 1733, când s-a privit aproape un ceas în oglinda mare, în care îi vedea deopotrivă pe dansatori și era evident că aceștia nu-l vedeau pe el, cum stătea ridicat, cu trupul subțirel și filiform, cu aripile gelatinoase, pe care era întipărit chipul lui Pampu. Nimeni nu-l vedea, dar dacă cineva s-ar fi concentrat asupra oglinzii, făcând abstracție de propria reflectare, poate că până la urmă ar fi putut să sesizeze imaginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Ioniță Bubosu și aroganța visătoare a Zugravului. Se mișca lent și povestea ceva, ținând țigara la distanță, în mâna stângă, sprijinită pe cot. Giulia îl privea cu ochii înfloriți, iar Zogru se uita peste umărul ei, strecurat într-un băiat subțirel, care în mod normal nu și-ar fi pierdut timpul cu Giulia: - Îl cunosc pe individul ăsta, începuse el. E Andrei Ionescu. - Da, el este. De unde îl știi? - Păi, e însurat cu vară-mea, spusese băiatul, mirându-se totodată de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]