281 matches
-
arie naturală protejată a siturilor de importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 684 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri subalpine, pajiști naturale, pășuni, tinoave, ochiuri de apă, stepe și abrupturi stânoase) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a Munților Gutâi (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervațiile naturale Creasta Cocoșului și Lacul
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
sunt: Piciorul Bârnovei (1430 m), Stânii (1454 m), Măgura (1559), Țapul Mare (1661), Iedu (1517), Fluturica (1345) Predomină pădurea de conifere, iar fagul nu pătrunde decât izolat. Exceptând molidul, arealele de conifere mai includ pin, brad, tisă și zadă. Vegetația subalpină este defaforizată de altitudinile în general modeste. , sub forma unor sate de vale dar și așezărilor risipite de plai. Bazinele superioare ale Țibăului și Cârlibabei sunt sălbatice, cu pădure masivă și lipsite de sate. Activitatea economică pricipală este cea de
Munții Țibău () [Corola-website/Science/332747_a_334076]
-
mai multe tipuri de habitate (păduri de conifere, păduri dacice fag, păduri dacice de stejar și carpen, păduri relictare, păduri relictare pe substrat calcaros, tufărișuri alpine și boreale, pajiști panonice și boreale, pajiști panonice de stâncării, pajiști calcifile alpine și subalpine, grohotișuri calcaroase) care adăpostesc o gamă floristică diversificată și faună sălbatică (mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești, insecte) caracteristică Apusenilor. La baza desemnării sitului se află câteva specii de păsări enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 147/ CE
Munții Trascăului (sit SPA) () [Corola-website/Science/333640_a_334969]
-
Păduri de stejar cu carpen de tip Galio-Carpinetum"; "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum"; "Păduri de fag de tip Asperulo-Fagetum"; "Păduri medio-europene de fag din Cephalanthero-Fagion"; "Vegetație forestieră panonică cu Quercus pubescens"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști panonice de stâncărie"; "Grohotișuri calcaroase și de șisturi calcaroase din etajul montan până în cel alpin" și "Grohotișuri medio-europene calcaroase ale etajelor colinar și montan". La baza desemnării sitului se află mai multe specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni, pești
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
dar poate ataca fulgerător prada, precum ulii. Această pasăre migratoare clocește pe terenurile deschise din Europa Centrală și de sud. Își face cuibul pe sol. Cuibărește în regiuni deschise și mlăștinoase, plantații tinere de conifere, turbării din taiga și zona subalpină. Masculul gri-argintiu, cu abdomenul și târtița albe; forma petelor negre de la vârful aripii este foarte importantă pentru determinare ereților vineți, sur și alb. Masculii tineri sunt cafenii deschis pe spate, iar pata neagră din vârful aripii este asemănătoare cu cea
Erete vânăt () [Corola-website/Science/332042_a_333371]
-
naturale de interes comunitar ("Păduri de Larix decidua și Pinus cembra din regiunea montană"; "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană"; "Tufărișuri alpine și boreale"; "Vegetație lemnoasa cu Salix eleagnos de-a lungul râurilor montane"; "Pajiști calcifile alpine și subalpine"; "Pajiști uscate seminaturale și faciesuri cu tufărișuri pe substrat calcaros"; "Comunități de liziera cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin"; "Vegetație herbacee de pe malurile râurilor montane"; "Versanți stâncoși cu vegetație chasmofitică pe roci calcaroase" și
Târnovu Mare - Latorița () [Corola-website/Science/333964_a_335293]