552 matches
-
de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, și ele, privatizate. În regiunile care astăzi formează spațiul românesc, vită de vie creștea sălbatică, în urmă cu mii de ani. Specia "Vitis silvestris", autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vite dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creștine, documente antice informează că agatârșii, populație care trăia în ținuturile de sus ale Văii Mureșului era renumită prin vii întinse. Istoricul Gustave Glotz (1862 - 1935
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
fiind străbătut de coridorul feroviar nr. 9 (Helsinki-Moscova-Chișinău-București-Plovdiv) și poate beneficia de propunerea de extindere a coridorului rutier nr. 1 (Tallinn-Varșovia-Cernăuți-București). Este încadrat geografic la , străjuind partea sud-estică a Carpaților de curbură, la contactul dintre Câmpia Siretului inferior și dealurile subcarpatice ce culminează cu Măgura Odobeștilor (). Municipiul Focșani are o suprafață de , ceea ce reprezintă 1% din suprafața județului Vrancea, fiind o localitate de dimensiune medie. Rețeaua de comunicații este dispusă radial, accesul în oraș făcându-se prin șase porți de intrare
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
localizat într-o zonă deluroasă din Podișul Sucevei, în apropierea sa găsindu-se întinse plantații pomicole și iazuri piscicole. Din Fălticeni se văd culmile Munților Stânișoarei (altitudinea maximă: 1531 metri, în Vârful Bivolul); în față este un orizont de înălțimi subcarpatice - Dealul lui Ciocan (624 metri), Dealul Înalt (503 metri), Culmea Pleșului (915 metri); mai aproape, este culoarul depresionar al văii Moldovei. Clima orașului se încadrează tipului temperat-continental, caracteristic zonelor de podiș. Temperatura medie atinge 7-8 °C, iar cantitatea medie anuală
Fălticeni () [Corola-website/Science/296986_a_298315]
-
de însușirile fizice, hidrofizice și biochimice, având un conținut ridicat de humus de bună calitate, reacție neutră sau slab acidă și o bună aprovizionare cu elemente nutritive asimilabile. Din punct de vedere geomorfologic Municipiul Onești face parte din unitatea dealurilor subcarpatice, fiind așezat la confluența râurilor Tazlău și Trotuș, cu afluenții Oituz și Cașin. Pe partea dreaptă a râurilor Trotuș șiTazlău sunt dezvoltate terase neexistând pericol de inundații, singurele zone cu risc de inundații fiind reprezentate de lunca inundabilă adiacentă albiilor
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
introduce sistemul de forare cu turbină, producția de petrol în bazinul Trotușului crește simțitor. În prezent, prin intermediul forajelor de mare adâncime, au reintrat în exploatare perimetrele vechi din Depresiunea Dărmănești și Subcarpații Moldovei și-au extins cele existente în neogenul subcarpatic și paleogenul carpatic. Regiunea se numără printre cele mai importante sub raportul rezervelor și producției, iar cele două rafinării din zonă (Dărmănești și Gheorghe Gheorghiu Dej (Onești)) prelucrează petrolul extras din bazinul râului Trotuș și o parte din petrolul importat
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
se află la nord de punctul în care se întâlnesc râurile Siret și Trotuș. Adjudul se află în nordul județului, la vărsarea Trotușului în Siret. Terenul pe care se află orașul Adjud este, în general, plan, fiind mărginit de colinele subcarpatice cu înălțimi până la 400 m. Altitudinea generală medie a municipiului este de circa 100 m față de nivelul mării. Terenul este favorabil culturilor agricole, corespunde condițiilor de construit și are pânza de apă potabilă sub 10 m adâncime. Din cercetările geologice
Adjud () [Corola-website/Science/297012_a_298341]
-
sedimentară cu litologie și grosimi variate. Peste partea sedimentară, partea superioară a acestei cuverturi de natură moesică, care corespunde neogenului și cuaternarului, se îngroașă în zona de contact orogen și prezintă o serie de structuri petrolifere dispuse paralel cu, cutele subcarpatice, situate în depozite neogene. (Oncescu,1965) Întâlnim patru zone geologice, o zonă de pietrișuri și nisipuri, ce se extinde de-a lungul râului Olteț si a pârâurilor tributare acestuia. Un depozit de loessoide și lehmuri, localizat în sud-vestul arealului studiat
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
mutat de la Cerneți la Turnu Severin. Este așezat în partea vestică a Olteniei, coordonatele sale fiind 22° 33' longitudine estică și 44° 38' latitudine nordică. Orașul este situat pe malul stâng al Dunării, la ieșirea fluviului din defileu, în depresiunea subcarpatică a Topolniței, pe drumul european E70, la 220 km sud-est de Timișoara, vest de Craiova și vest de București.Altitudinea este de 104 metri la punctul cel mai înalt, iar punctul cel mai de jos se află situat lângă gară
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Mureșului, ai cărui locuitori au fost în mare majoritate maghiari. În urma primului arbitraj de la Viena (2 noiembrie 1938), Ungaria obținuse o porțiune din Slovacia (ținut supranumit "Felvidék", „Provincia de Sus”, în timpul Imperiului Austro-Ungar), iar la mijlocul lunii martie 1939 ocupase Ucraina Subcarpatică (Rutenia) autonomă — regiunea Transcarpatia de astăzi din Ucraina. Ungaria interbelică dorea printr-o politică revizionistă să obțină și celelalte teritorii care aparținuseră Transleithaniei și pe care le pierduse în urma înfrângerii din Primul Război Mondial prin Tratatul de la Trianon, în special
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
coline datorită înăltimilor lor nu foarte mari: Dealul Movilelor (440 m), dealul Humulești (410 m), dealul Ocea (400 m). Dealul Boiștea este situat pe latura estică a orașului Tîrgu Neamț, pe cealaltă parte a râului Ozana, la ieșirea din depresiunea subcarpatică. Are altitudinea maximă de 582 m și străjuiește întreaga vale, mai ales că versantul nordic este mai abrupt. La baza sa se găsește satul Blebea, o mică suburbie a orașului. Rețeaua hidrografică de suprafață este constituită din bazinul principalei ape
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
nemorosa"), măcrișul-iepurelui ("Oxalis acetosella"), ciocul-berzei ("Geranium sanguineum"), etc. Vegetația ierboasă din păduri mai este reprezentată, numai primavara, prin câteva plante efemeroide (trei răi - "Hepatica nobilis"; brebenei - "Coryadilis solida"; păștița - "Anemone ramunculoide"s; horști - "Luzula pilosa", etc). Fauna este caracteristică zonei subcarpatice din apropierea orașului. Speciile de interes cinegetic sunt numeroase: căprioara ("Capreolus capreolus"), mistrețul ("Sus scropha"), jderul ("Martes martes", "Martes foina"), vulpea ("Vulpes vulpes") și iepurele ("Lepus europaeus"). Ursul ("Ursus arctos") coboară din zona montană, extinzându-și arealul în dealurile subcarpatice, dar
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
zonei subcarpatice din apropierea orașului. Speciile de interes cinegetic sunt numeroase: căprioara ("Capreolus capreolus"), mistrețul ("Sus scropha"), jderul ("Martes martes", "Martes foina"), vulpea ("Vulpes vulpes") și iepurele ("Lepus europaeus"). Ursul ("Ursus arctos") coboară din zona montană, extinzându-și arealul în dealurile subcarpatice, dar este rar întâlnit. În apropierea Mănăstirii Neamț, în Rezervația „Dragoș Vodă” de la Dumbrava, se cresc în captivitate zimbri, animalul simbolic al Moldovei. În păduri și livezi pot fi văzute veverița ("Sciurus vulgaris"), șoarecele gulerat ("Apodemus flavicollis"), pârșul mare ("Glis
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
glis"), șoimulețul de seară "Falco vespertinus"), ciocănitoarea verzuie ("Picus canus"), sturzul cântător ("Turdus philomelos"), porumbelul gulerat ("Columba palumbus"), etc. Prin poziția sa, în Depresiunea Neamțului, închisă spre vest de Munții Carpați, iar spre nord și est de culmi și dealuri subcarpatice, cu rol de obstacol în calea maselor de aer subpolar sau continental, orașul Tîrgu Neamț are parte de factori climatogeni ce prezintă particularități specifice, datorită caracterului de adăpost, altitudinii și orientării reliefului. Localizarea pe paralela de 47°12', latitudine nordică
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
254 locuitori (2011), iar economia orașului se bazează în proporție covârșitoare pe turism, dar și pe comerț, transport și exploatarea ghipsului din cariera de ghips. Pucioasa este așezată pe cursul mijlociul al văii Ialomiței, la de Târgoviște, în zona dealurilor subcarpatice, a căror înălțime depășesc cu puțin 600 metri și sunt situate la 100 metri deasupra nivelului mării. Orașul este situat în zona colinar centrală a județului Dâmbovița, la 81 de km față de limita sudică și la 42 de km față de
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
fabricile, atelierele, magazinele, școlile, bisericile, instituțiile publice. Lungimea terasei centrale este de 4 km, iar lățimea între 300 și 700 de metri și ține de la locul unde Ialomița este traversată de calea ferată, până la confluența râului Bezdedel cu Ialomița. Dealurile subcarpatice ale zonei sunt Stârmina, Beja cu vârful Zăpodie, Brezeanca, Mușa, Pătrana, Băloiu, Curpeniș (620 metri), Cornetu pe partea stângă a Ialomiței și a Bezdedelului, iar Spătărelu-Mitropolie și Măldăreanca pe partea dreaptă, au înălțimi variind între 500 și 700 de metri
Pucioasa () [Corola-website/Science/297028_a_298357]
-
se consideră a fi cea din 1503 din Registrele Brașovului în care este amintit Neagoe din Breaza, un negustor. Breaza a funcționat ca vamă din 1834 până în anul 1852, când a fost mutată la Predeal. Localitatea se află în zona subcarpatică, la o altitudine de 380-450 m, pe o terasă situată la o înălțime de 50-60 m deasupra albiei râului Prahova. Clima este specifică dealurilor Subcarpatice, înregistrându-se o temperatură medie de 19,6 °C și 129 de zile senine pe
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
1834 până în anul 1852, când a fost mutată la Predeal. Localitatea se află în zona subcarpatică, la o altitudine de 380-450 m, pe o terasă situată la o înălțime de 50-60 m deasupra albiei râului Prahova. Clima este specifică dealurilor Subcarpatice, înregistrându-se o temperatură medie de 19,6 °C și 129 de zile senine pe an. Flora și fauna sunt diverse, hidrografia compunându-se din râul Prahova și afluenții săi. Aici se află Colegiul Național Dimitrie Cantemir. O legendă despre
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
are rangul de oraș. Orașul Breaza este poziționat pe coordonatele de 25°40' longitudine estică și 45°10' latitudine nordică, între localitățile Comarnic (la nord) și Câmpina (la sud), iar la est și vest se află două șiruri de dealuri subcarpatice, ce constituie o prelungire spre sud a munților. Este situat în nord-vestul județului Prahova, în partea de sud a Munților Bucegi, în plină zonă subcarpatică, la o altitudine de 380-450 m. Se întinde pe o distanță de 11 km pe
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
și Câmpina (la sud), iar la est și vest se află două șiruri de dealuri subcarpatice, ce constituie o prelungire spre sud a munților. Este situat în nord-vestul județului Prahova, în partea de sud a Munților Bucegi, în plină zonă subcarpatică, la o altitudine de 380-450 m. Se întinde pe o distanță de 11 km pe o terasă ce se află la o înălțime de 50-60 m deasupra albiei râului Prahova și este înconjurat de dealuri ce depășesc 700 de metri
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
cunoscută apartenența confesională. În orașul Breaza au fost descoperite vestigii din neolitic, epoca bronzului și epoca hallstattiană. Populația acestei localități a cunoscut o importantă creștere după declararea acesteia ca vamă pentru negustori, devenind în jurul anului 1900 cea mai populată așezare subcarpatică. La primul recensământ după atestarea sa documentară, Breaza avea 11 122 de locuitori, urmând ca 10 ani mai târziu, la 15 martie 1966, populația să crească cu mai mult de o mie de locuitori. În 1997 s-a înregistrat o
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
de Independență și în Primul Război Mondial, Monumentul Eroilor (obelisc cu vultur) din Breaza de Jos, tripticele „Cinstiți memoria înaintașilor” din Breaza de Sus și Capu Câmpului, case de peste 100 de ani care păstrează stilul muntenesc autentic și specificul zonei subcarpatice (cu beciuri înalte și foișoare), acestea reprezentând și principalele obiective turistice. Arta populară a fost reprezentată din doua jumătate a secolului al XX-lea de lucrările desfășurate din anul 1948 până în prezent de Cooperativa Meșteșugărească „Arta casnică”, angajatele lucrând porturi
Breaza () [Corola-website/Science/297019_a_298348]
-
pe arcul Carpaților. În centrul teritoriului se află Podișul Transilvaniei, înconjurat de lanțurile muntoase ale Carpaților Orientali, Meridionali și Occidentali, la exteriorul cărora se întind, ca o treaptă mai joasă, podișuri și câmpii, către care trecerea se face prin intermediul dealurilor subcarpatice. Diversitatea tipurilor genetice de relief este caracteristică și spațiului românesc. Relieful structural este pus în evidență de abrupturi și denivelări în Carpați și Podișul Dobrogei de Nord. De asemenea, horstul dobrogean s-a constituit pe resturi hercinice în condițiile eroziunii
Geografia României () [Corola-website/Science/296815_a_298144]
-
46° și 49° latitudine nordică, și între meridianele de 9° și 18° longitudine estică. Se poate împărți în cinci mari grupe de relief, cea mai mare fiind Alpii Răsăriteni, care formează 62% din suprafața totală a Austriei. Dealurile subalpine și subcarpatice formează 12%, iar zonele colinare din est și din jurul câmpiei Panonice reprezintă 12% din suprafața totală. A doua zonă muntoasă (mult mai mică decât cea alpină) se află la nord. Denumită „platoul de granit austriac”, se află în centrul podișului
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și Săgeata (reședința). Comuna Săgeata este așezată în partea de câmp a județului Buzău, la o distanță de de orașul Buzău și de ultimele cute ale dealurilor subcarpatice. Este formată din 7 sate: Banița, Beilic, Bordușani, Dâmbroca, Găvănești, Movilița și Săgeata, satul de reședință. Toate satele sunt așezate în lungul aceleași șosele (DJ203K), pe malul stâng al râului Buzău. În unele părți, apropierea de râu ajunge la , distanța
Comuna Săgeata, Buzău () [Corola-website/Science/301037_a_302366]
-
str. Brazilor) punându-se astfel bazele viitoarei localități. Locurile de baștină ale acestor coloniști au fost Tirol, Styria, Bavaria, Silezia și Boemia. În jurul anului 1729 pe teritoriul Ciclovei se așază un grup compact de olteni (bufeni) veniți din regiunile montane subcarpatice ale județelor Mehedinți, Gorj, Dolj și Vâlcea. Între anii 1735 -1780 sosesc și alte familii din nordul Olteniei, din părțile Izvernei și a Băii de Aramă. Oltenii au construit casele lor mai la periferie pe uliți laterale. La început, după
Ciclova Montană, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301075_a_302404]