340 matches
-
pietrei, în special în picturile rupestre, se întâlnesc frecvent desene reprezentând lei. Felinele actuale au apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 10.800.000 milioane de ani. Leii, împreună cu jaguarii, leoparzii și tigrii s-au desprins de celelalte subfamilii de felide și fac parte în prezent din subfamilia Pantherinae. Leii pot cântări între 250 și 290 kg și pot trăi în sălbăticie până la 10 ani, iar în captivitate până la 35 de ani. Masculii au lungimea de 2,70-3 m
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
desene reprezentând lei. Felinele actuale au apărut pentru prima dată în urmă cu aproximativ 10.800.000 milioane de ani. Leii, împreună cu jaguarii, leoparzii și tigrii s-au desprins de celelalte subfamilii de felide și fac parte în prezent din subfamilia Pantherinae. Leii pot cântări între 250 și 290 kg și pot trăi în sălbăticie până la 10 ani, iar în captivitate până la 35 de ani. Masculii au lungimea de 2,70-3 m, înălțimea de 1,40 m și pot atinge viteza
Leu () [Corola-website/Science/297255_a_298584]
-
languages in Europe", o migrație masivă a avut loc în urmă cu aproximativ 4500 ani, locuitorii din stepa Ponto-Caspică deplasându-se către centrul Europei și contribuind la formarea unor limbi indo-europene. Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii: Tabelul de mai jos cuprinde o listă extinsă de limbi indo-europene, organizată pe subfamilii, grupe și subgrupe. Limbile dispărute sunt însemnate cu căte un asterisc (*). Acest tabel reflectă numai una dintre divizările posibile, adesea relațiile de înrudire nefiind suficient de
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
ani, locuitorii din stepa Ponto-Caspică deplasându-se către centrul Europei și contribuind la formarea unor limbi indo-europene. Familia de limbi indo-europene se compune din mai multe subfamilii: Tabelul de mai jos cuprinde o listă extinsă de limbi indo-europene, organizată pe subfamilii, grupe și subgrupe. Limbile dispărute sunt însemnate cu căte un asterisc (*). Acest tabel reflectă numai una dintre divizările posibile, adesea relațiile de înrudire nefiind suficient de precis cunoscute.
Limbi indo-europene () [Corola-website/Science/296686_a_298015]
-
în Groenlanda, unde a fost limba oficială până în 2009. Limba norvegiană este vorbită în afara Norvegiei în comunitățile de imigranți din nordul Statelor Unite. Tabelul de mai jos arată succesiunea etapelor istorice semnificative a fiecărei limbi (orizontal) împreună cu grupările lor aproximative în subfamilii (vertical). Se presupune că toate limbile germanice provin de la limba proto-germanică în antichitate. Toate dintre cele mai vechi limbi germanice împart un număr de caracteristici comune, despre care se crede că au fost moștenite de la o limbă proto-germanică. Din punct
Limbi germanice () [Corola-website/Science/296679_a_298008]
-
ouă în crăpăturile din scoarță și sol. Cele mai multe specii sunt nocturne. sunt opiloni atât prădători, cât și necrofagi. Ei locuiesc printre stânci și în litieră, unele specii s-au adoptat la viața în locuințele umane. Familia este divizată în 5 subfamilii, grupând 48 de genuri.
Phalangiidae () [Corola-website/Science/318277_a_319606]
-
este o subfamilie de păianjen din familia Salticidae. Subfamilia include doar un singur gen - Salticus, cu 48 de specii. Speciile genului Salticus au opistosoma marcată cu dungi succesive de alb și negru. Dungile au o poziție transversală, de aceea uneori aceste specii se
Salticinae () [Corola-website/Science/319052_a_320381]
-
este o subfamilie de păianjen din familia Salticidae. Subfamilia include doar un singur gen - Salticus, cu 48 de specii. Speciile genului Salticus au opistosoma marcată cu dungi succesive de alb și negru. Dungile au o poziție transversală, de aceea uneori aceste specii se numesc și Păianjeni zebră. Masculii au
Salticinae () [Corola-website/Science/319052_a_320381]
-
În așa fel "Lorryia formosa" a devenit "Tydeus formosus". În revizuirea sa André s-a bazat pe asemănările unor structuri de la picioare și a ignorat ornamentația și forma corpului, folosiți în taxonomie de către alți autori. În 1998, Kazmierski a revizuit subfamilia Tydeinae, folosind ornamentarea și alte caracteristici, a restabilit genul Lorryia. Acarianul "Lorryia formosa" are dimensiuni foarte mici, de 250 μm lungime. Corpul este divizat în gnatosomă (corespunde capului) și idiosomă (restul corpului). Idiosoma este împărțită în propodosoma, metapodosoma, și opistosoma
Lorryia formosa () [Corola-website/Science/319351_a_320680]
-
mici, de 250 μm lungime. Corpul este divizat în gnatosomă (corespunde capului) și idiosomă (restul corpului). Idiosoma este împărțită în propodosoma, metapodosoma, și opistosoma. În regiunea propodosomei se fixează primele două perechi de picioare, iar la metapodosomă - ultimele două perechi. Subfamilia Tydeinae, la care aparține Lorryia formosa, se caracterizează prin prezența a trei perechi de lyrifissures (inele ce încercuiesc suprafața unui picior) și o pereche de ochi (oceli) situați, de obicei, lateral pe propodosomă. Orificiul genital este înconjurat de câteva excrescențe
Lorryia formosa () [Corola-website/Science/319351_a_320680]
-
este o subfamilie de păsări care aparține de familia "Glareolidae", ordinul Charadriiformes. Păsările din această grupă sunt păsări alergătoare. Ea cuprinde genurile Cursorius, Rhinoptilus și Smutsornis, cu 9 specii, iar genul Pluvianus cuprinde numai o specie: pasărea crocodilului (Pluvianus aegyptius), o pasăre de
Cursoriinae () [Corola-website/Science/316575_a_317904]
-
marginea superioară a operculului. La majoritatea speciilor, masculul are o pungă ventrală, numită cameră incubatoare, unde femela își depune icrele pe care masculul le clocește. După eclozare, larvele rămân un timp în punga incubatoare. Familia singnatide este împărțită în 2 subfamilii: "Syngnathinae" (ace de mare sau singnații) și "Hippocampinae" (căluți de mare sau hipocampii). Cele mai multe specii sunt marine, răspândite de-a lungul țărmurilor mărilor calde și temperate, dar există câteva specii de apă dulce. Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
Pe litoralul românesc al Mării Negre trăiesc 7 specii. Acest ordin cuprinde pești de talie mică, lungimea lor variază de la 1,4 cm (căluțul de mare pigmeu "Hippocampus satomiae") până la 65 cm (acul de mare australian "Leptoichthys fistularius"). Acele de mare (subfamilia "Syngnathinae") au o lungime totală de 2,5-65 cm, iar căluții de mare (subfamilia "Hippocampinae") 1,4-20 cm. Corpul este alungit, neînalt și subțire, cu o înfățișare foarte variată. La acele de mare ("Syngnathinae") corpul este foarte alungit, având forma
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
mică, lungimea lor variază de la 1,4 cm (căluțul de mare pigmeu "Hippocampus satomiae") până la 65 cm (acul de mare australian "Leptoichthys fistularius"). Acele de mare (subfamilia "Syngnathinae") au o lungime totală de 2,5-65 cm, iar căluții de mare (subfamilia "Hippocampinae") 1,4-20 cm. Corpul este alungit, neînalt și subțire, cu o înfățișare foarte variată. La acele de mare ("Syngnathinae") corpul este foarte alungit, având forma unui ac gros, capul este dispus în prelungirea axei trunchiului, iar coada este neprehensilă
Singnatide () [Corola-website/Science/316666_a_317995]
-
în forma de substrat lexical conținând între 180 și 400 de cuvinte și în toponimie, dat faptul că cuceritorii romani de obicei au adaptat numele galice ale localităților din cauza apropierii morfologice a limbilor. Galica este clasificată împreună cu limba celtiberică în subfamilia continentală a limbilor celtice. Majoritatea inscripțiilor descoperite arată de asemenea că a trebuit să aparțină și limbilor P-celtice. Celtiștii au identificat patru dialecte principale ale limbii galice: transalpin, cisalpin, galațian și lepontin, cel din urmă fiind adesea considerat să
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
realizarea arhaică a sunetului evoluat din consoană labiovelară surdă protoceltică, pe semne . "U" și "V" nu sunt diferențiate, ambele reprezentând sunetele , și . reprezintă similitudine distinctă cu limba latină din punct de vedere al morfologiei, faptul o dată considerat să dovedească conceptul subfamiliei comune italo-celtice în cadrul familiei indo-europene. Calvert Watkins a contestat această ipoteză ducând la respingerea ei generală de către lingviști și înlocuind-o cu impoteza de influențe mutuale lungi provocate de mulți ani de vecinătate. Oarecare ar fi motivul acestor analogii, similitudinea
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
Deși toate cele 6 specii au o morfologie asemănătoare și aceeași nișă ecologică ca vulturii Lumii Vechi, s-au repartizat în familii diferite, întrucât au evoluat din strămoși separați unii de alții. Gradul de rudenie între familia condorilor americani și subfamilia vulturilor Lumii Vechi rămâne un motiv de dezbateri științifice. Par să rezolve această problemă descoperirile recente ale unor ornitologi, care, bazându-se pe experimente făcute la nivelul moleculelor, au lansat ipoteza că cele mai apropiate rude ale condorilor sunt reprezentanții
Condor andin () [Corola-website/Science/315078_a_316407]
-
(Ciocănitoarea cu spatele negru, sau Ciocănitoarea neagră americană) este o ciocănitoare de talie mijlocie care face parte din familia "Picoides" subfamilia "Picinae". Asemănător speciilor de ciocăntori înrudite "Picoides dorsalis" și "Picoides tridactylus" degetul posterior de la picior s-a atrofiat. Ciocănitoarea cu spatele negru provine din America de Nord unde trăiește într-o regiune ca un cordon lat care se întinde de la coasta Pacificului
Picoides arcticus () [Corola-website/Science/318742_a_320071]
-
și mixte. Cuibul și-l fac în arbori sau în stufăriș. Depun de regulă câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii migratoare: lopătarul ("Platalea leucorodia") și țigănușul ("Plegadis falcinellus"), care se întâlnesc aproape numai în Delta Dunării. Lopătarul ("Platalea leucorodia"), are
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
câte 5 ouă. Hrana constă din nevertebrate ce se găsesc în mâlul apelor; consumă îndeosebi lipitori. Puii iau hrana din gâtlejul părinților. Familia treskiornitidelor conține 2 subfamilii: ibișii ("Threskiornithinae") și lopătarii ("Plataleinae"), 13 genuri, 32 specii. Țigănușii fac parte din subfamilia ibișilor. În România sunt două specii migratoare: lopătarul ("Platalea leucorodia") și țigănușul ("Plegadis falcinellus"), care se întâlnesc aproape numai în Delta Dunării. Lopătarul ("Platalea leucorodia"), are o răspândire restrânsa în sud-estul Europei, în sudul Spaniei și în Olanda. Pentru iernat
Treskiornitide () [Corola-website/Science/316849_a_318178]
-
("Luscinia svecica") este o specie de pasăre care face parte din famila Muscicapidae, subfamilia Saxicolinae, genul "Luscinia", în trecut fiind încadrată în familia sturzilor (Turdidae). Gușa albastră face parte din neamul privighetorilor, în România fiind o pasăre rară. Masculul are spatele cafeniu, pieptul albicios; pe bărbie și gușă are o pată albastră. Pasărea duce
Gușă albastră () [Corola-website/Science/316921_a_318250]
-
Virusul Epstein-Barr (virus EB, EBV, Herpesvirusul uman 4) este un herpesvirus din genul "Lymphocryptovirus" (subfamilia "Gammaherpesvirinae", familia "Herpesviridae") care provoacă mononucleoza infecțioasă; se asociază cu limfomul Burkitt și carcinomul nazofaringian. A fost numit după Michael Anthony Epstein, medic englez (n. 1921) și Yvonne Barr, virolog englez (n. 1932). Virusul Epstein - Barr (EBV, cunoscut, de asemenea
Virus Epstein-Barr () [Corola-website/Science/325918_a_327247]
-
Cruciulița de munte ("Senecio carpaticus") este o plantă din familia Asteraceae, subfamilia Asteroideae. Tulpina este scundă și frunzoasă, de culoare roșiatică. Tulpina are 50-200 mm și în partea superioară are un singur capitul, cu diametrul de aprox. 30mm, în mijloc cu flori tubuloase, galbene, pe margini cu flori galben-aurii sau portocalii ce
Cruciuliță de munte () [Corola-website/Science/323375_a_324704]
-
în unghi ascuțit față de corp . Larvele sunt de culoare verzuie, cu benzi întunecate pe părțile dorsale și laterale. Corpul poate avea aspect fusiform sau cilindric. Familia include aproximativ 4.000 de specii (1993), grupate în 567 de genuri și 8 subfamilii . Nu există multe date științifice despre diversitatea, răspândirea, ecologia și biologia hesperiidelor. Nu există un consens cu privire la statutul sistematic al diverselor taxoni, sau cu privire la limitele generale ale familiei. De exemplu, unii savanți consideră Megathyminae ca fiind o familie aparte, alții
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
Nu există multe date științifice despre diversitatea, răspândirea, ecologia și biologia hesperiidelor. Nu există un consens cu privire la statutul sistematic al diverselor taxoni, sau cu privire la limitele generale ale familiei. De exemplu, unii savanți consideră Megathyminae ca fiind o familie aparte, alții subfamilia, sau un grup specializat de genuri în cadrul subfamilii Hesperiinae . În momentul actual, familia este împărțită în următoarele subfamilii:
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]