287 matches
-
pe de altă parte, cel de revelare a absurdului în toată ilogicitatea sa. Au cultivat, așadar, paradoxul, oximoronul, ambiguitățile, incongruențele și exagerările de tot felul, precum și amestecul de limbaje, de stiluri și de categorii estetice în piese pe care le subintitulează "farse tragice", "pseudo-drame", "drame comice" etc. Pentru ca deruta și surpriza să fie totale, la nivelul receptorului sunt manipulate și distorsionate până și reacțiile fiziologice firești, spectatorul confruntat cu imaginea artistică adecvată absurdului fiind constrâns să accepte că, de fapt, "comicul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
p. 29. 53 Versiunea românească, Agonie fără moarte, realizată de Cornelia Ștefănescu, a fost publicată la Editura "Jurnalul literar" în două volume: cel dintâi, apărut în 1998, cu un post scriptum semnat de Nicolae Florescu, iar cel de-al doilea, subintitulat Viețile paralele, tipărit în 1999, cuprinde o postfață redactată de Cornelia Ștefănescu. 54 Nicolae Florescu, Post scriptum parțial la Herescu, N. I., Agonie fără moarte, vol. I, Editura "Jurnalul literar", București, 1998, p. 189. 55 Cornelia Ștefănescu, Postfață la Herescu, N. I
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ritmuri. El nu se sfiește să introducă vocabule și versuri străine în refren sau în rimă. Alături de Al. Depărățeanu, a consolidat versul scurt. Dar nici exercițiile metrice, nici aspirația romantică nu pot birui platitudinea imaginii. Satira Muza de la Borta Rece, subintitulată „bufonerie literară” (atribuită imaginar comediografilor francezi Henri Meilhac și Ludovic Halévy), în care Titu Maiorescu este Minorescu, Eminescu - Minunescu, G. Panu - Pan-Pan, Samson Bodnărescu - Butnărescu, se dovedește lipsită de spirit. Eminescu e acuzat, cu îngustime, de a fi încălcat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290701_a_292030]
-
și ce-am pierdut/ de ce nu m-aș legăna/ ca să trag pe roata roții/ catolicii hughenoții” (Domina). În Retorica (1975) sunt propuse niște „exerciții” din aceeași panoplie ludică (de „rostire” de „gândire”, de „simțire”), iar în Vox populi, vox Dei, subintitulat ludic Stilistica, se dau mostre de stil („istoric”, „universalist”, „luciferic”, „popular”, „meditativ”, „poematic”, „eseistic”, „duios”, „naiv”, „canonic”, „parodic” etc). Și romanul Voi de colo, de la Biarritz (1979) mizează pe dimensiunea parodică și comică. SCRIERI: Indulgențe, București, 1969; Ironica, București, 1970
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288446_a_289775]
-
război al unor ziare din Italia pe frontul româno-ruso-turc în anii 1877 și 1878, înființează la 13 septembrie 1881 periodicul „Fraternitatea italo-română”. Din mai 1882 denumirea periodicului devine „Frăția româno-italiană”. Primirea favorabilă făcută de public acestui „ziar popular”, cum era subintitulat, îl îndeamnă pe Cazzavillan să editeze începând cu ianuarie 1883 încă o gazetă, „Trebuinciosul”, cu un conținut mai variat, în care literatura originală stă alături de foiletoane romanțioase, traduse din italiană, și de o publicitate foarte activă. Încurajat de succesul comercial
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290367_a_291696]
-
erau general Dumitru Marțian și colonel Ion S. Dumitrescu; redactor-șef: Mihai Uță; secretar de redacție - D. Popovici. De la numărul 2 din 1935 director este și colonel Ion Stănescu. Din 1937 publicația se mută la București, apare trimestrial și se subintitulează „Revista învățământului liceelor militare”, fiind condusă de un comitet format din Ion Ionescu Bujor, N. Pandelea, P. Marinescu, M. Moldovan. Urmărind programatic să facă din școală „un factor de cultură cu o rază de acțiune mai cuprinzătoare”, A. acordă o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285491_a_286820]
-
pamfletar este dublat pe tot parcursul volumului de conștiința unei misiuni morale implacabile: „Dacă și noi tăcem, nu se va mai auzi decât glasul mercenarilor ce țin isonul stăpânirii într-o permanentă bălmăjeală a competiției.” Pe când Românește s-ar putea subintitula „pagini din Antologia rușinii”, documentarul Fenomenul Pitești ar constitui un capitol esențial dintr-o virtuală Antologie a sadismului (sintagma aparține autorului). Fenomenul analizat aici ar reprezenta un unicat românesc absolut. În termenii lui I., e vorba de „dezagregarea psihică prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
dobândită orbire devine limpede intenția de a trăi eminența corpului, și o statuie în care văzul a amuțit este implicit o invitație la hiperestezia tactilului. Nu „vezi“ cu adevărat o sculptură decât pipăind-o și nu întâmplător Brâncuși și-a subintitulat câteva lucrări „sculptură pentru orbi“. Suprafața este șlefuită până la epuizarea oricărui accident al materialului și este pregătită pentru întâlnirea cu singurul simț capabil să se muleze pe ea, să o reproducă în sfera subiectului și să elibereze din ea forma
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
REVISTA ORIENTALĂ, publicație apărută la București din mai până în septembrie 1896 (trei numere). Subintitulându-se inițial „Revue franco-roumaine”, R.o. tipărește și articole sau poezii culte și populare traduse în limba franceză. Redactori par să fie Mircea Demetriade și Bonifaciu Florescu. În două articole din primul număr se arată că, urmând exemplul „Curierului românesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289246_a_290575]
-
München, în 1897 și la Paris, în 1900, lucrare foarte asemănătoare cu Atletul (1892) lui Stück. De un mare ajutor ne este Catalogul operelor de artă ale artiștilor din familia Storck aflate în muzeul "Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck", subintitulat și Sculptorii Storck 556, catalog editat de Liliana Vârban, Ionel Ioniță și Dan Vasiliu. Sculptura din 1931 expusă la Muzeul de Artă din București este și cea mai puțin convențională. Sculptorul face din Salomeea (bronz, semnat pe postament dreapta cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cele mai josnice din literatura universala”. (4) Această viziune a personajelor comice este confirmată de Caragiale Însuși, când se Întreba ironic: „de vreme ce avem cap, la ce ne-ar mai sluji inteligența?”. MARIN SORESCU - IONA Subiect, conflict dramatic, personaj Piesa „Iona”, subintitulată de Marin Sorescu (1936-1996) „tragedie În patru tablouri”, publicată În 1968 În revista „Luceafărul”, face parte, alături de „Paracliserul” și „Matca”, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv, „Setea muntelui de sare”. Titlul trilogiei (dramaturgii antici scriau trilogii tragice), este o metafora
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
timpului. După cum arată analiza migăloasă realizată de M.-L. Murgeanu (1999, pp. 128-130), acesta era consensul vremii. Multiple manuale de istorie publicate până la proclamarea Independenței României (1877) fixează startul istoriei naționale în întemeierea Romei. De exemplu, manualul de Istoria românilor, subintitulat Biografii Româneșci dupre metód'a Catiheticâ, publicat de V.A. Urechia (1863) debutează cu schițele biografice ale lui Romulus și Remus (p. 7). Iar încă din 1838, într-un manual de geografie, Pitariu V. Popescu-Scriban lansa afirmația că românii îl
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]