412 matches
-
trandafiri, fasole, sfeclă, iarbă; s-au reportat cazuri în care mâncau matasea porumbului, distrugându-l. Speciile din subordinurile Arixeniina și Hemimerina sunt în general considerate epizoice, trăind pe corpul altor animale, în special mamifere. Speciile din genul "Arixenia", familia Arixeniidae, subordinul Arixeniina sunt în mod normal găsite în cutele pielii sau a gușei liliacului malaiezian "Cheiromeles torquatus", hrănindu-se aparent cu secrețiile corporale ale acestuia. Alte specii, precum "Xenarina" (tot din subordinul Arixeniina), se presupune ca se grănesc cu guano sau
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
în special mamifere. Speciile din genul "Arixenia", familia Arixeniidae, subordinul Arixeniina sunt în mod normal găsite în cutele pielii sau a gușei liliacului malaiezian "Cheiromeles torquatus", hrănindu-se aparent cu secrețiile corporale ale acestuia. Alte specii, precum "Xenarina" (tot din subordinul Arixeniina), se presupune ca se grănesc cu guano sau cu artropode guanofile în cuibul liliacului, unde au fost găsite. Hemimerina include specia "Araeomerus" găsită în cuibul unor șobolani (Beamys major), iar "Hemimerus" a fost găsita pe șobolanul gigantic "Cricetomys". Urchelnițele
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
apropiat și cel mai probabil este Grylloblattaria, descris de către Giles in 1963. Există și alte argumente de către alți autori care le conectează cu Phasmida, Embioptera, Plecoptera și Dictyoptera. Ordinul Archidermaptera este considerat a fi inrudit cu grupul urechelnițelor actuale. Acest subordin are tarsii cu cinci segmente, spre deosebire de trei la celalalte subordine, iar cerci nu sunt segmentați pentru Hemimerina și Arixenina; totuși nu sunt cunoscute fosile de Hemimerina sau ARixenina. Specile din Hemimerina au fost grupate în trecut în propiul lor ording
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
in 1963. Există și alte argumente de către alți autori care le conectează cu Phasmida, Embioptera, Plecoptera și Dictyoptera. Ordinul Archidermaptera este considerat a fi inrudit cu grupul urechelnițelor actuale. Acest subordin are tarsii cu cinci segmente, spre deosebire de trei la celalalte subordine, iar cerci nu sunt segmentați pentru Hemimerina și Arixenina; totuși nu sunt cunoscute fosile de Hemimerina sau ARixenina. Specile din Hemimerina au fost grupate în trecut în propiul lor ording Diploglassata, Dermodermaptera sau Hemimerina. Precum alte specii epizoice nu există
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
formând us sac cu un ostium cu valvă pe partea ventrală. Aceastea pompează sânge prin elasticitatea țesutului de legătură și nu prin acțiunea unui mușchi. Caracateristicile care diferențiază ordinul Dermaptera de alte insecte sunt: Majoritatea specilor de urechelnițe sunt aparțin subordinului Forficulina, grupate în 9 familii cu 180 de genuri, incluzând "Forficula auricularia", urechelnița europeană comună. Speciile de Forficulina sunt organisme independente (non parazitare), cu aripi funcționale. Prima specie epizotică a fost descoperită in 1909 pe corpul unui liliac malaiesian bulldog
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
auricularia", urechelnița europeană comună. Speciile de Forficulina sunt organisme independente (non parazitare), cu aripi funcționale. Prima specie epizotică a fost descoperită in 1909 pe corpul unui liliac malaiesian bulldog chel și a fost descrisă de către Karl Jordan. În anii 1950 subordinele "Arixeniina" și "Hemimerina" au fost incluse în Dermaptera. Arixeniina este reprezentată prin două genuri, Arixenia și Xeniaria, totalizănd cinci specii. Ca și Hemimerina, sunt oarbe și fără aripi, cu cerci filiformi segmentați. Hemimerina sunt ectoparaziți vivipari, preferând blana rozătoarelor africane
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
filiformi segmentați. Hemimerina sunt ectoparaziți vivipari, preferând blana rozătoarelor africane din genurile "Cricetomys" sau "Beamys". Hemimerina are deasemenea două genuri, "Hemimerus" și "Araeomerus", cu un total de 11 specii. Ordinul Dermaptera (= Euplecoptera, Euplexoptera, sau Forficulida), cu 1800 de specii, 3 subordine și 11 familii este relativ mic comparat cu alte ordine ale clasei Insecta. În acest număr nu sunt incluse speciile din subordinul dispărut Archidermaptera cu familia sa Protodiplatyidae. Filogenia ordinului este încă disputată. Speciile actuale par a fi monofiletice și
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Araeomerus", cu un total de 11 specii. Ordinul Dermaptera (= Euplecoptera, Euplexoptera, sau Forficulida), cu 1800 de specii, 3 subordine și 11 familii este relativ mic comparat cu alte ordine ale clasei Insecta. În acest număr nu sunt incluse speciile din subordinul dispărut Archidermaptera cu familia sa Protodiplatyidae. Filogenia ordinului este încă disputată. Speciile actuale par a fi monofiletice și există suport pentru monofilia familiilor Forficulidae, Chelisochidae, Labiduridae și Anisolabididae, dar se sugerează că Forficulina este parafiletică prin exluderea familiei Hemimerina care
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
ordinului este încă disputată. Speciile actuale par a fi monofiletice și există suport pentru monofilia familiilor Forficulidae, Chelisochidae, Labiduridae și Anisolabididae, dar se sugerează că Forficulina este parafiletică prin exluderea familiei Hemimerina care ar trebui sa fie inclus în Forficulina. Subordinul Archidermaptera † Subordinul Arixeniina Subordinul Forficulina Subordinul Hemimerina Urechelnițele sunt comune și se întâlnesc în multe dintre arealurile locuite de oameni. Nu există nici o dovadă că ar transmite boli oamenilor sau altor animale. Cerci par periculoși, dar chiar și cleștii curbați
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
încă disputată. Speciile actuale par a fi monofiletice și există suport pentru monofilia familiilor Forficulidae, Chelisochidae, Labiduridae și Anisolabididae, dar se sugerează că Forficulina este parafiletică prin exluderea familiei Hemimerina care ar trebui sa fie inclus în Forficulina. Subordinul Archidermaptera † Subordinul Arixeniina Subordinul Forficulina Subordinul Hemimerina Urechelnițele sunt comune și se întâlnesc în multe dintre arealurile locuite de oameni. Nu există nici o dovadă că ar transmite boli oamenilor sau altor animale. Cerci par periculoși, dar chiar și cleștii curbați ai masculilor
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
Speciile actuale par a fi monofiletice și există suport pentru monofilia familiilor Forficulidae, Chelisochidae, Labiduridae și Anisolabididae, dar se sugerează că Forficulina este parafiletică prin exluderea familiei Hemimerina care ar trebui sa fie inclus în Forficulina. Subordinul Archidermaptera † Subordinul Arixeniina Subordinul Forficulina Subordinul Hemimerina Urechelnițele sunt comune și se întâlnesc în multe dintre arealurile locuite de oameni. Nu există nici o dovadă că ar transmite boli oamenilor sau altor animale. Cerci par periculoși, dar chiar și cleștii curbați ai masculilor pot cauza
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
par a fi monofiletice și există suport pentru monofilia familiilor Forficulidae, Chelisochidae, Labiduridae și Anisolabididae, dar se sugerează că Forficulina este parafiletică prin exluderea familiei Hemimerina care ar trebui sa fie inclus în Forficulina. Subordinul Archidermaptera † Subordinul Arixeniina Subordinul Forficulina Subordinul Hemimerina Urechelnițele sunt comune și se întâlnesc în multe dintre arealurile locuite de oameni. Nu există nici o dovadă că ar transmite boli oamenilor sau altor animale. Cerci par periculoși, dar chiar și cleștii curbați ai masculilor pot cauza foarte puține
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
le (i) este un subordin de pești marini și de apă dulce din ordinul perciformelor. Marea majoritate a peștilor din acest subordin sunt pești marini, răspândiți în toate mările calde în apropierea țărmurilor, mai ales în tropice. Aproximativ 380 specii (sau 12% din numărul total
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
le (i) este un subordin de pești marini și de apă dulce din ordinul perciformelor. Marea majoritate a peștilor din acest subordin sunt pești marini, răspândiți în toate mările calde în apropierea țărmurilor, mai ales în tropice. Aproximativ 380 specii (sau 12% din numărul total de specii) sunt pești de apă dulce (mai mult de jumătate din aceștia sunt din familia percidelor
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
dulce (mai mult de jumătate din aceștia sunt din familia percidelor). Au o mare manevrabilitate în spații înguste, înotând înapoi și înainte pe distanțe scurte cu ajutorul înotătoarelor pectorale. Sunt pești răpitori și se hrănesc cu alți pești și crustacee. Acest subordin conține mulți pești viu colorați. Au, de obicei, un aspect asemănător cu cel al bibanului sau lavracului. Corpul este alungit, mai mult sau mai puțin comprimat și înalt, acoperit cu solzi ctenoizi. Gura (fălcile) este protractilă. Dinții, de regulă, sunt
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
anterioară are 2 sau mai mulți spini, mai rar un spin. Înotătoarea caudală cu 17 sau mai puține raze moi. Vezica înotătoare nu comunică cu tubul digestiv prin ductul pneumatic, deci sunt pești fizocliști. Mezocoracoidul lipsește, ca și orbitosfenoidul. Acest subordin, cel mai bogat în specii din ordinul perciformelor, cuprinde 81 de familii, circa 600 de genuri, și circa 3950 de specii. Cele mai mari zece familii (fiecare cu peste 100 de specii) sunt "Serranidae", "Apogonidae", "Sciaenidae", "Percidae", "Haemulidae", "Carangidae", "Chaetodontidae
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
600 de genuri, și circa 3950 de specii. Cele mai mari zece familii (fiecare cu peste 100 de specii) sunt "Serranidae", "Apogonidae", "Sciaenidae", "Percidae", "Haemulidae", "Carangidae", "Chaetodontidae", "Pseudochromidae", "Sparidae" și "Lutjanidae", cu 1965 specii și conțin aproximativ 62% din specii. Subordinul percoidelor este divizat în 3 superfamilii: Percoidea, Cirrhitoidea și Cepoloidea:
Percoide () [Corola-website/Science/330740_a_332069]
-
Libelula, insectă prădătoare caracterizată printr-un corp alungit, zbor agil și două perechi de aripi membranoase aproximativ egale. Ea trăiește sub apă cea mai mare parte a vieții sale, ca nimfă. Ordinul Odonata este divizat în două subordine, libelula dragonfly (subordin Anisoptera;dragon=engl.zmeu; balaur), care-și ține aripile întinse în stare de repaus și libelula damselfly (subordin Zygoptera, damsel=engl domnișoară, fecioară), care-și ține aripile împreunate deasupra corpului. La ambele ordine aripile nu pot fi
Libelulă () [Corola-website/Science/317444_a_318773]
-
Libelula, insectă prădătoare caracterizată printr-un corp alungit, zbor agil și două perechi de aripi membranoase aproximativ egale. Ea trăiește sub apă cea mai mare parte a vieții sale, ca nimfă. Ordinul Odonata este divizat în două subordine, libelula dragonfly (subordin Anisoptera;dragon=engl.zmeu; balaur), care-și ține aripile întinse în stare de repaus și libelula damselfly (subordin Zygoptera, damsel=engl domnișoară, fecioară), care-și ține aripile împreunate deasupra corpului. La ambele ordine aripile nu pot fi decuplate și strânse
Libelulă () [Corola-website/Science/317444_a_318773]
-
Ea trăiește sub apă cea mai mare parte a vieții sale, ca nimfă. Ordinul Odonata este divizat în două subordine, libelula dragonfly (subordin Anisoptera;dragon=engl.zmeu; balaur), care-și ține aripile întinse în stare de repaus și libelula damselfly (subordin Zygoptera, damsel=engl domnișoară, fecioară), care-și ține aripile împreunate deasupra corpului. La ambele ordine aripile nu pot fi decuplate și strânse ca la majoritatea insectelor. Aproape 5900 de specii sunt cunoscute. Libelulele pot fi găsite în toate regiunile temperate
Libelulă () [Corola-website/Science/317444_a_318773]
-
Păsările cântătoare (în latină: subordinul "Passeri" sau "Oscines") sunt încadrate de ornitologi în ordinul "Passeriformes"; au dimensiunile corpului și coloritul penajului foarte variabil. Păsările cântătoare se hrănesc în special cu insecte, din care cauză trebuie să fie bune zburătoare. Cântatul păsărilor este posibil datorită unui
Păsări cântătoare () [Corola-website/Science/314343_a_315672]
-
este un gen de dinozaur stegosaurian din Jurasic, ce a fost descoperit în Tanzania. Specia este aethiopicus, numită și descrisă de paleontologul german Edwin Hennig în 1915. De multe ori, kentrosaurus e considerat a fi un membru "primitiv" al subordinului Stegosauria, și al familiei †Stegosauridae. Fosile de K. aethiopicus au fost găsite doar în Formațiunea Tendaguru, fiind datate în urmă cu aproximativ 152 milioane de ani. Sute de oase au fost descoperite în expedițiile germane din Africa de Est Germană
Kentrosaurus () [Corola-website/Science/324999_a_326328]
-
(sau coșenila ) este o insectă din ordinul Hemiptera, subordinul Sternorrhyncha, din care este derivat colorantul crimson natural, carmin. Un parazit pimar nativ la tropice și subtropice în America de Sud și Mexic, această insectă trăiește pe cactușii din genul "Opuntia", hrânindu-se din seva și nutrienții plantei. Coșenila este un cuvânt derivat
Dactylopius coccus () [Corola-website/Science/326687_a_328016]
-
idele (idae) sau urșii este o familie de mamifere carnivore mari din subordinul fispede, răspândite în regiunea holarctică, existând câteva specii și în America de Sud. Sunt animale omnivore de talie mare, voluminoase și masive, cu coadă scurtă și, de regulă, ascunsă între perii blănii, cu cap rotund, bot alungit și, de obicei, trunchiat, gât
Urs () [Corola-website/Science/299725_a_301054]
-
le (Taeniodonta) este un subordin dispărut de mamifere terestre euteriene patrupede care au trăit în paleocen și eocen în America de Nord și care derivă, probabil, din insectivore primitive (protoinsectivore). le n-au lăsat urmași și au multe caractere care le-ar apropia și de edentate. Înrudirile
Teniodonte () [Corola-website/Science/332768_a_334097]