7,897 matches
-
de vîrstă rigide) e marfă. Se știe că mijlocul predilect de îmbogățire al argourilor românești este modificarea semantică a elementelor deja existente în limba comună; în cazul de față, schimbarea de sens se asociază cu o modificare de comportament gramatical. Substantivul marfă e folosit acum cu valoare adjectivală (ca adjectiv invariabil) sau adverbială, exprimînd o caracterizare pozitivă, chiar superlativă: "O tipă cu totul superbă - marfă!" (Vineri, 10, 1998, 2); "Unul peste alta, băutură peste băutură, a fost "marfă"" (Evenimentul zilei = EZ
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
cele două cuvinte sînt încă în uz, dar s-au banalizat, iar generațiile mai tinere recurg cu precădere la sinonimele lor, marfă și nașpa. Din punct de vedere gramatical, marfă urmează un model prezent în româna populară și familiară: al substantivelor care capătă valoare adjectivală și adverbială, în combinații limitate sau deschise. Modelul e dezvoltat mai ales în registrul familiar-argotic: "un tip brici", "o apărare beton", "o rochie trăsnet" etc. De altfel, succesul lui marfă a fost anticipat (deși cronologia fluctuațiilor
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
Modelul e dezvoltat mai ales în registrul familiar-argotic: "un tip brici", "o apărare beton", "o rochie trăsnet" etc. De altfel, succesul lui marfă a fost anticipat (deși cronologia fluctuațiilor lexicului argotic e greu de stabilit) de folosirea frecventă a altui substantiv cu sens apreciativ-superlativ: meserie ("Mă uitam în dreapta, în stînga, excelent, meserie aeroportul" - Gabriela Adameșteanu, Vară - primăvară, 1989, p. 155), concurat de altfel de un adjectiv variabil din aceeași familie lexicală: meseriaș,-ă ("Ce antenă meseriașă aveau ăia de la hotel!" - Smaranda
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
ditai, ditamai, cogeamite etc. sînt cel mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul rînd în poziție - ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat -, și în faptul că substantivul respectiv poate avea articol hotărît: "Statele Unite ale Americii sînt ditamai țara" (Academia Cațavencu, 20, 1999, 10); El nu e un simplu membru în Guvern, ci ditamai vicepreședintele PD" (Ziua, varianta pe Internet, editoriale din
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
mult pomenite în lista adjectivelor invariabile, provenite din împrumuturi. Comportamentul sintactic care separă adjectivele ditamai și cogeamite, cu variantele lor, de majoritatea celorlalte adjective constă în primul rînd în poziție - ele apar obligatoriu înaintea substantivului determinat -, și în faptul că substantivul respectiv poate avea articol hotărît: "Statele Unite ale Americii sînt ditamai țara" (Academia Cațavencu, 20, 1999, 10); El nu e un simplu membru în Guvern, ci ditamai vicepreședintele PD" (Ziua, varianta pe Internet, editoriale din ianuarie 1998). Cum se știe, norma
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
Cum se știe, norma impune ca adjectivul antepus să preia articolul (marea țară, importantul vicepreședinte), cu excepții oferite de anumite adjective pronominale și de alte forme influențate de ele: tot omul, întreg satul, însuși băiatul. Particularitatea de a preceda un substantiv însoțit de articolul hotărît - cogeamite omul, ditamai băiatul - e semnalată în Gramatica pentru toți a Mioarei Avram. Exemplele actuale par să sugereze chiar o preferință pentru această construcție, în care însă articolul hotărît nu are nici o funcție de individualizare. Cum multe
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
chiar o preferință pentru această construcție, în care însă articolul hotărît nu are nici o funcție de individualizare. Cum multe din exemplele mai vechi înregistrate în DA pentru cogeamite (ditai și ditamai se găsesc în partea de dicționar încă nepublicată) apar cu substantivele nearticulate sau cu articol nehotărît - coșcogea buchet (Alecsandri) o cogemite mămăligă (Gane), cojgogea fiu de bei (I. Negruzzi), coșcogea gligan (Vlahuță), gogeamite casă (Brătescu-Voinești) - ba chiar și în postpunere - fete mari coșcogea (Alecsandri); o vulpe coșcogea (Contemporanul), ajungem la concluzia
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
de tip "Convenția Democrată din România a murit de boala prostului. Adică de grija altuia" sau "Fără roți, fără căruțaș, fără opritori și fără osii, căruța CDR a rămas doar un simbol. De fapt, bătălia cea mare se dă pentru substantivul "căruță". Țărăniștii n-au fost în stare să se târguiască deștept și acum sunt gata să moară cu gâtul pe dicționar. E vorba despre un concept al lor și își închipuie că dacă arestează dicționarul, devin proprietarii denumirii".
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16885_a_18210]
-
viețuitori"; "mânăstire de maici, 17 viețuitoare". Masculinul viețuitor - "trăitor în mănăstire" - nu riscă să producă ambiguități, dar femininul suferă din cauza unei omonimii (sau polisemii, dacă considerăm că e vorba de același cuvînt) destul de supărătoare: riscînd să evoce în primul moment substantivul viețuitoare, al cărui sens curent e, cum se știe, cel de "vietate, ființă" (DEX).
Călugărești by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16896_a_18221]
-
Mircea Mihăieș Frecvența menționării ca soluții-miracol a substantivelor proprii Stolojan și Isărescu e unul din indicii siguri ai disperării societății românești. Falimentul instituțiilor, de la Parlament la bănci și de la guvern la familie, ne-au coborât, ca popor, la nivelul de competență intelectuală al babelor ce-și târăsc viața
Țara cantoanelor părăsite by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16905_a_18230]
-
1998). În ediția a doua a DCR (Dicționar de cuvinte recente, 1997), doamna Florica Dimitrescu înregistrează prezența spectaculoasă în română a mai multor cuvinte din aceeași familie lexicală, ilustrate de citate recente din presă: alături de verbul a zapa, apar și substantivele zap, zapaj, zapare, zapping. Autoarea face trimiteri în primul rînd la limbile romanice (franceză, italiană) în care se găsește forma zapping; e evident că în prezent contribuția fiecărei limbi la îmbogățirea familiei și a sensurilor unui termen deja internaționalizat devine
"Zappare" și "butonare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16967_a_18292]
-
din categorii diferite: formulele modalizatoare de incertitudine, elementele de atenuare și de aproximare, categoria indefinitelor etc. într-o manieră nesistematică, amestecînd categorii care ar trebui desigur disociate cu grijă, am încerca totuși să ilustrăm potențialul vag al diferitelor clase gramaticale: substantivele cu sens generic (lucru, chestie), articolul nehotărît (un, niște), unele forme adjectivale (anume, oarecare, diverși..., diferiți...), pronumele nehotărîte (ceva, cineva, oricine), verbele cu valori modale (a crede, a părea), diferitele subclase de adverbe - modale (poate, eventual), de aproximare (cam, circa
"Deunăzi" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16985_a_18310]
-
în timp, instituind personalizări recunoscute ca atare. Sunt tentat să scriu (mai dezvoltat) că, dintre cele zece determinări, doar trei ies dincolo de categoria adjectivelor antepuse. Ele devin referențiale prin istoria încorporată în zonă ș Basarabia (înlăcrimată), Maramureș (voievodatul rămânând tot substantiv, fără prea multă precauție) ș Banat (mândrul) Cu excepția adjectivului verbal înlăcrimata, provenind dintr-un participiu, pe celelalte, le socotim calificative de durată. Recunosc că tot capitolul I a fost pentru mine o splendidă revelație, întărindu-mi ideea că limba vorbită
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
Rodica Zafiu Una dintre cele mai recente expresii colocviale, frecvente în limbajul tinerilor, este de cartier: construcție doar parțial transparentă, deoarece substantivul cartier, în sine nemarcat pozitiv sau negativ, poate denumi deopotrivă zone de periferie și zone centrale, părți atît sărace cît și foarte luxoase ale orașului. În uzul actual s-a produs însă o restricție semantică, care presupune de fapt o
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
formațiile s-au prezentat la nivel de cartier"; "organizatorii s-au remarcat prin afișe "de cartier", monocolore, trase la xerox, fără nici o pretenție" (VL, arh. Int.,1999). Evoluția semantică a cartierului urmează așadar, la distanță în timp, pe cea a substantivului mahala, în cazul căruia o desemnare inițial neutră a căpătat treptat sensuri depreciative (evidente azi în determinantul de mahala sau în derivatele mahalagiu, mahalagioaică, mahalagesc etc.).
"De cartier..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17022_a_18347]
-
evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul colectiv "Caradale"), injuriat ca grec, deși, o recentă carte a d-lui M.S. Rădulescu despre elita liberală, demonstrează că n-avea, în arborele său genealogic, nimic grecesc. Și nici nu cred în precizarea d-lui N. Georgescu că Eminescu a
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
unele metafore din limbajul jocurilor de cărți rămîn bine instalate în limbă, își continuă circulația și chiar ascensiunea: e drept, fără a mai evoca întotdeauna contextul inițial. în stilul eseistic și al conversației culte e de pildă foarte frecvent folosit substantivul miză (din fr. mise): se vorbește de miza unui spectacol, a unui volum, a unui proiect cultural, a unei acțiuni politice etc.; cel puțin la fel de folosit e și verbul corespunzător, a miza pe (ceva sau cineva). în vreme ce puternicele sensuri figurate
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
joc de cărți mai mult decît au mizat toți cei dinainte; a mări miza". Este evident că a plusa a făcut parte inițial din același "scenariu" cu miză; poziția cuvîntului este însă întărită și de relația lexicală transparentă cu plus (substantiv sau adverb) - din care se reface oricînd sensul de "a supralicita, a încerca mai mult". Contextul cel mai probabil e jocul cel mai răspîndit, pocherul, de care se poate lega ușor și un alt cuvînt destul de folosit în stilul colocvial
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
Rodica Zafiu Între substantivul neutru panseu și cel feminin pansea există una dintre acele legături etimologice mai puțin prezente în conștiința comună a vorbitorilor. Dicționarele franceze, care înregistrează în genere separat omonimele produse de evoluții semantice divergente, au intrări separate pentru numele abstract pensée
Pansele și panseuri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17091_a_18416]
-
termenul a cunoscut o răspîndire extrem de rapidă. Că nu a rămas în forma italiană, cu finala vocalică, e normal: putem presupune că s-a manifestat și în acest caz tendința românească de a nu păstra într-o formă invariabilă un substantiv care denumește persoane. S-ar fi putut opta pentru adaptarea mafios, dar aceasta era probabil prea lipsită de sprijin analogic. Terminația -os (cuprinsă și în structura sufixului -cios) e în primul rînd adjectivală și predominant populară (chiar dacă apare și în
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
față atît ca adjectiv - "activități cu net caracter mafiot" ("România liberă" = RL 2456, 1998, 1); "susținătorii statului mafiot" (RL 2476, 1998, 1); "o contrabandă în sfera mafiotă" (RL 2459, 1998, 3); "o structură de tip mafiot" (ib.) - cît și ca substantiv - "micii întreprinzători din Bulgaria au strîns rîndurile împotriva 'racket'-erilor, mafioți care percep 'taxe' de protecție" ("Evenimentul zilei" = EZ 336, 1993, 5); "Mafiotul brăilean Crăcănatu a fost atacat cu gloanțe" ("Libertatea" 1784, 1996, 24). A apărut chiar derivatul mafiotism, semnalat
Mafiotic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17109_a_18434]
-
Paranteză: în Jurnalul literar nr. 3-6, Paul Goma n-are nici o îndoială că în românește e "urîtă și greșită", dacă nu "de-a dreptul trivială", forma feminină a "unor îndeletniciri literare" și că poet, prozator, romancier, eseist trebuie să rămînă substantive masculine, indiferent de sexul scriitorului: "A o prezenta pe Ileana Mălăncioiu "poetă și eseistă" vădește, pe lîngă lipsă de simț al limbii române, lipsă de respect atît față de poezie cît și față de femeie". Fraza pare absurdă aici, acasă, unde aceste
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17133_a_18458]
-
adăuga între formațiile ad-hoc, cu intenții glumețe, derivatul iașiot, de atribuit probabil lui Luca Pițu - "Eseul iașiot" ("Cotidianul", LA&I, 20, 1992, 5); vezi și "pagini iașiote" ("România literară", 1, 1996, 16). Apărînd nu dintr-o necesitate denominativă - există deja substantivul și adjectivul ieșean! - termenul iașiot e clar marcat de intenții persiflante. Un alt exemplu de creație expresivă, care respectă și regula fonetică a adaptării la baza lexicală, este sloboziot, de la Slobozia - "sloboziotul badibuzat" ("Phoenix", 37, 1990, 4). Nu tot atît
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
1992, 4). Chiar izolate și glumețe, aceste inovații lingvistice atestă o anume vitalitate a sufixului, cel puțin în limbajul familiar. De fapt, derivatul cel mai răspîndit produs cu ajutorul sufixului, depășindu-l probabil ca frecvență, în limba actuală, pe fanariot, este substantivul și adjectivul mafiot: povestea acestui cuvânt merită însă o discuție aparte.
"Iașiot", "mangaliot", "sloboziot"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17127_a_18452]
-
Rodica Zafiu Între englezismele recente de largă circulație se numără și sintagma second hand, folosită în genere ca determinant invariabil al unui substantiv, pentru a desemna o marfă revîndută, reutilizabilă, în opoziție cu cea nouă ("un televizor color second-hand" - "Evenimentul zilei" ( EZ 658, 1994, 4; "încălțăminte de sezon second hand" - "România liberă" ( RL 2073, 1997, 16). Frecventă în anunțurile de mică publicitate, dar
"Secănd" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15801_a_17126]