637 matches
-
culoare, nu există nici frunze de o asemenea culoare, însă sigur există flori de o asemenea culoare - e vorba de o mică floare din mlaștinile ținutului Gaomi din nord-est care înflorește dimineața și după-amiaza s-a și ofilit. Ținut de subsuori de cei doi draci zvelți și înalți de statură și cu fețele albastre, am străbătut un tunel întunecos al cărui capăt părea că n-o să-l vedem niciodată. Cam la fiecare 40-50 de metri, din pereți ieșeau pe amândouă părțile
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și iarăți la producțiile suprarealiștilor: "erau cărători de tablouri: pașii lor verzi erau moi, coloana vertebrală flexibilă ca o floare a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu piei de vulpi argintii." (p. 17) Evident nu putem vorbi efectiv de o influență a suprarealiștilor pentru care provocarea șocului psihologic era miza principală, dar îl regăsim
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
-o-n buzunar // leru-i ler bunicule-ți colind / să mă vezi să mă auzi că sunt // leru-i ler bunicule răspunde-mi / din fereastra plină de pămînt // nu ai venit bunicule de sărbători / să fim zăpezii consăteni // tremură cum ții de subsuori / toată grădina de la Coruieni // ți-am adus bunicule o haină / și o secure pentru lupi și porci // tare singur ai rămas în iarnă // poate spargi tăcerea și te-ntorci" (Rugă pentru întoarcere). Fără a urma formal tiparul poeziei anonime, autorul
Poeți maramureșeni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6643_a_7968]
-
Chestia-i doară să reziști Printre bolovanii ficși Băi kaștoace nu fi bleg Ți-am dat sufletul întreg Rochia să ți-o dezleg Din nasturi și cingători Ca să poți și tu să zbori Goală-pușcă printre nori Să-ți sară din subsuori Miresmele ca din flori Băi kaștoace fii mai caldă Dumnezeu viața ne-o scaldă În lumina lui smaraldă Nu-ți mai ține curu-n ladă Cînd ți-e ferfeneaua baltă Hobbitul înverșunat Că n-a fost lăsat în pat Ce păcat
Zbunghi-Zbunghi ia-mă-n unghii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11135_a_12460]
-
Nicolae Breb Popescu Psalmul I Searbăd, condeiul nostru se-nvârte de cinci ori Pe stofa-nchipuită cu braț și subsuori. Doar truda Ta, Părinte, e-ntreagă și-ncheiată: Croiși în șase zile ce-ai măsurat o dată. Apoi, Meșter și Calfă, ai prins a iscodi Cum ți-a ieșit minunea și-ai zis: fie ce-o fi! Și n-ai mai dormit
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
-n vis... Și iarăși am ghiozdanul plin cu bile, Cu sugative, radiere inutile, Și cu sticluțe de cerneală-albastră, Cînd stam cu sufletul lîngă fereastră, Uimit de fluturii greoi de-afară Ce nu știau că doamna profesoară ( Sîni, fese, catalog la subsuoară,) Îi cheamă lin la tablă, într-o doară, Cu-aripile pudrate să descrie Ziua, la ora de melancolie... Și-n pauze catedra s-o-nveșmînte În praful dup-amiezilor, fierbinte...
E îngerul de marți care-mi aduce... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7951_a_9276]
-
Emil Brumaru Astfel m-a cunoscut Empampa, una dintre nenumăratele surori ale mamei fratelui lui Robinson Crusoe. Și viața mi s-a îmbogățit cu desăvîrșire în tufișurile suav încîlcite-n subsuorile ei ample, ardeiat-mirositoare. Iată cum a fost! M-am furișat elastic din spatele tejghelei, am țopăit în vîrful picioarelor galvanizate asemenea labelor fragile de broască din laboratoarele de fiziologie și, cu buzele țuguiate a sărut lacom, i-am acoperit gura mare
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
de abur/ sânul ubicuu/ cerul cu nor un fier de călcat lăsând în urma lui/ aroma de stofă umedă și arsă?// dincolo de ea/ e un dincolo nemăsurat/ altul ia croiala nemăsuratului Unu/ deodată nu mai rezist tentației și o ridic de subsuori/ și măsurând-o cu brațele îmi sap mormântul în ea/ sângele ei străveziu mă împroașcă pe mâini și pe față// în loc să orbesc infinit mai limpede văd.// tivul iluminat și festiv al ființei." (Haute couture); Visam că-mi erau toate ferestrele
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
plâns și dangătul moale ca untul/ al unei pânze de păianjen/ înfiorând pădurile și deșertul." Însă finalul, definitoriu pentru stilistica și simbolistica lui Ion Mircea, pe exact această linie a (co)relației mamă-fiu, e cu adevărat antologic: "acum eram la subsuoara mamei. un cristal/ de sare lampadofor îmi atârna/ la capătul cordonului ombilical/ și mama a spus A/ văzându-mă deodată lângă ea.// surorile schimbau/ priviri cu înțeles/ peste măștile lor de tifon/ când două mâini au redeschis matricea/ născătoarei mele
Poemele luminii by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11767_a_13092]
-
-n zbor sub linia orizontului, parcă alunecând pe sub osia lumii și apucând brusc laba de urs bine fiartă și buzele de crap încă molfăind ațos a supărare, înotând în sosuri grase și în nămoluri tăcute, și iar se dedulcea cu subsuori de rinocer aduse tot de pirații înrăiți în patimi slinoase, procurate și vândute pe bani grei, grei ca țărâna de pe mormintele imperiale și apoi legumea încet-încet stomacuri de greieri și piciorușe de lăcustă până simțea că sângele îi aleargă buiestru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
Siret. Așezat bine pe fund, Cojoc se sprijinea cu palmele pe scăunel și clipea somnoros, cu capul gol tuns chilug ; crăcăna degetul mare de la picior și-și scărpina talpa în nisipul fierbinte; din când în când strecura câte o mână subsuoară zgrepțănând stăruitor, apoi râgâia. Crețu sufla greu și, de osteneală, ochii i se tulburaseră. Privindu-i de sus și ascultând ce vorbesc, Lică întocmea un plan. Milițienii n-or să-l pârască c-a plecat de-acasă căci băiatul le
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar o clipită ; curând se aburesc și, sub cenușa timpului, prind cocleală. La șaisprezece ani
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
picioare semn bun pentru călătorie. Mirosea puternic a pelin trezit din somn și bivoli negri îi traversau drumul pentru a se afunda în mâlul răcoros de pe marginea apei. După un cot al râului, zări o mogâldeață afundată în apă până la subsuori, cu glugă pe cap și umeri, ca a hamalilor. Cu grabă și fără zgomot se mișca prin vâltoare, de colo-colo. I se deslușeau doar mâinile, care culegeau icoanele plutitoare și le băgau într-o traistă. Era un hoț de icoane
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ucidea fără milă, terorizând și umplând de groază locuitorii ținutului. Fuma flori de cânepă și bea vin dres cu afion. Se hrănea cu sânge și carne uscată de urs. Dar cu deosebire jinduia după rășină de brad. Cresta rășinosul la subsuoara crengilor și apoi revenea cu priviri vinovate să lingă tainicele secreții ale mucoasei copacului. De barba și mustățile năclăite și lipicioase se prindeau mereu frunze uscate, fulgi de păpădie, petale de flori și fluturi care continuau în van să dea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sfâșiați de lupi. Nimeni n-a știut bine cum arăta, căci întotdeauna când tâlhărea se deghiza, luând cu ușurință orice înfățișare, chiar și de fătucă tânără sau de bătrân decrepit. Se spune că uneori se făcea chiar nevăzut, purtând la subsuoara stângă un medalion conținând o inimă de liliac, un ochi de găină neagră și un creier de broască râioasă. Umbla vorba că a prins o dată un pui de năpârcă și l-a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ferească de ploaia mocănească, rece și țârâită, care înnămolea glodul cimitirului. Ca să-și înmoaie supliciul, își înfundau lut în urechi, gârbovindu-se pe după cruci sau pe după copaci cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia cea aleasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și-o ține ascunsă pe fața vrăjită să nu se întoarcă. Stane de piatră, jivine, cucută poart-o semnătură cu cheie pierdută. Pecete tăinuită de două ori - fată de foc, arătare, care pe țărm ridici acum brațele peste mare, o porți subsuori. Rune, pretutindeni rune, cine vă-nseamnă, cine vă pune? Făpturile toate, știute și neștiute, poart-o semnătură - cine s-o-nfrunte? Crinii muntelui - subtlunari - și-o duc neajunsă pe creștet. Subt ceruri mumele-o poartă pe frunte. [1932] * NAȘTERE Făptură nouă
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
ironic, arătând spre căpitan. Englezii fuseseră bine Îngrijiți și Își reveniseră după călătoria și atacul nocturn. Hainele lor erau periate și rezonabil de curate, iar cel mai tânăr avea o amplă legătură În jurul gâtului, susținându-i brațul cu rana de la subsuoară. Celălalt englez, cel identificat ca fiind Buckingham de către Álvaro de la Marca, recăpătase o aroganță pe care Alatriste nu-și amintea s-o fi văzut la el În timpul Înfruntării de pe drumeag. La vremea aceea, George Villiers, marchiz de Buckingham, era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
două trepte ședeau două statui de femei în mărime naturală, sculptate astfel că fibra lemnului își arăta apele pe la genunchi și pe pântece. Între cele două femei era atât spațiu cât să încapă pendulul propriu-zis, încît ecranul se afla între subsuorile femeilor, care își împreunau mâinile deasupra orologiului, ținând în palme un mic glob. Celelalte brațe libere erau lăsate de-a lungul coapselor. Pe deasupra capetelor femeilor trecea un ornament în volute, închipuind un fel de fronton curb. Discul pendulului era mare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
speriat, alergă în oraș si aduse pe cele două foste soții, astfel că cele trei mame ședeau acum laolaltă, păzindu-și cei trei copii, alternate de Hergot și de Erminia, care își oferiră serviciile benevol. De câte ori Hergot scotea termometrul din subsuoara bolnavilor, Gonzalv întreba din ochi, se alarma de o întîmplătoare creștere a temperaturii. Nu mai mânca, ședea pe marginea unui scaun și-și trosnea mâinile, sâcâind totdeodată genunchiul unui picior, în vreme ce fălcile se mișcau mestecând în gol. Hergot oferi lui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dumneata, stimabile, zise doctorul cu bonomie profesională, faci pe lăuza în pat? Și cu dosul mâinii pipăi un obraz împurpurat al lui Tudorel. - Puțină febră, constată conferențiarul scoțând untermometru din trusă; ia să luăm temperatura științific. Și puse termometrul la subsuoara bolnavului, așezîndu-se după aceea pe marginea patului în așteptarea scurgerii timpului reglementar. - Ce să-i faci?... întreținu el conversația. Generație febrilă.Mîine omenirea o să aibă în mod normal 38 sau 39 de grade. G. Călinescu Statistici întreprinse în Occident, doamnă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
care îl supăra. - Noi, Hangerliii, zise el cu umor, avem pielița de la picioare fină. Tanti, vreau să zic prințesa, are niște bătături formidabile. Lucrul este explicabil prin faptul că strămoșii noștri purtau meși și erau duși tot pe sus, de subsuori. Un soldat veni deci cu un ciocan și bătu pe loc ținta cu pricina, după care Hangerliu, vîrîndu-și piciorul în pantof, fără a se apleca, ajutat de soldatul îngenuncheat, porni. Avea buzunarul plin de semințe de floarea-soarelui și spărgea din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interiori, de-a lungul scării, Ioanide făcuse câteva aplicațiuni de mici basoreliefuri și medalioane. Ideea îi venise prin Hagienuș. Acesta încerca să-și vândă pe furiș piesele arheologice. Într-o zi, orientalistul intrase repede în casa lui Ioanide, având la subsuoară un obiect greu, acoperit în jurnale și legat cu sfori, pe care îl lăsă obosit pe covor. Apoi merse să privească pe geam. - Domnule Ioanide, se rugă el în ton lamentabil, fă-miun bine, ține-mi-le dumneata obiectele mele arheologice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se coc și se mănîncă singure, iar rețeta constă în ură. Parcă sînt cufundat în această grădină de munte... Căci, deși abia vedea dormitorul, știa unde stăteau culcate maică-sa și soră-sa, și totuși se simțea îngropat pînă la subsuori într-un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la Glasgow. Lui Ruth i se permisese să rămînă. în ziua aceea, au chemat o barcă la Kilnlochrua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]