1,497 matches
-
mă umplea de respect: nu-i puțin lucru să-ți poți Înfrânge firea, mai ales când ești femeie. Ce-am spus acum nu este tocmai politically correct, dar unui tip din Est i se poate tolera. - În legătură cu vizita noastră În subterană - cu motivul ei, vreau să spun... a Început Eveline. - Am Înțeles asta: căutam o comoară și am avut surpriza să constatăm că nu suntem singurii interesați să se Îmbogățească peste noapte. Când spun „peste noapte”, mă gândesc la sensul propriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Nicolae Corbu, fie și numai din motivul că, Întâmplător sau nu, erați compatrioți. Voi Încerca să compensez neîntrebată surprinzătoarea ta lipsă de curiozitate. - Are vreo legătură cu Centrul și cu...? - Legătură este puțin spus. - Vrei cumva să insinuezi că În subterană noi căutam mormântul acelui Corbu sau o bazaconie similară? - Dacă mă lași să vorbesc, o să afli chiar și ce vreau să zic, nu numai ce vreau să insinuez. Un pic de răbdare și ceva mai puțin tutun, dacă se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dacă stai și te gândești puțin. Pentru eventuale detalii, poți avea răbdare până mâine seară? E târziu, sunt obosită... Ca și tine, după cum Îmi Închipui. Mergi și odihnește-te, mâine vei avea o zi grea. - Adică? - Cu ocazia vizitei În subterană, am aflat două lucruri importante: care este Încăperea pe care o căutam și cum se poate pătrunde Înăuntru. De acum, rolul tău devine esențial. - Nu cred că Înțeleg ce vrei să spui, scuză-mă. Poți fi ceva mai explicită? - Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fișierul cu personalul Centrului. Greșeam profund. Era foarte acolo, atâta doar că, din superficialitate, comisesem o eroare de strategie a căutării. Mă dusesem Întins la numele care Începeau cu litera Z, iar apoi luasem la rând toate prenumele bărbaților din subterană. Printre ele nu se găsea nici un fel de Zoran. Inspirația de a abandona onomastica În favoarea studiului fizionomiilor s-a dovedit a fi salutară. Poză cu poză, am parcurs cu privirea mutrele masculilor din fișier. Undeva, aproape de sfârșit, l-am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
felicitat pentru repetatele eșecuri. „Trăiască viciul!”, am exclamat cu satisfacție copilărească: uite că iarba dracului ne mai poate ajuta și altfel decât să ne ofere perspectiva unui cancer de bună calitate! Decizia de a mă aventura de unul singur În subterana Centrului survenise după o deliberare destul de sumară, iar principalul argument pe care mi-l autoadministrasem În sprijinul ideii fusese tradiționalul, ușuraticul: și, În fond, de ce nu? Eram În posesia modalității de a trece dincolo de ușa cu senzori, În mare cunoșteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
tot atât rămânea În stand-by - În total, aproximativ un minut. Mie mi s-a părut că fâțâiala holomocită afară-Înăuntru și retur durase o oră. Într-adevăr, timpul este cel mai relativ dintre lucrurile absolute, după cum bine remarcase unul dintre gânditorii subteranei Într-un moment de inspirație. Foarte adânc... Încăperea În care mă strecurasem Într-o manieră nu tocmai ortodoxă era, pur și simplu, uriașă. Așa mi s-a părut când am aprins lumina cu o mână care era și nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înainte ca Eveline să-mi descopere lipsa. Am fost norocos. Și de ce n-aș fi fost, măcar pentru o dată, În dezmățul de ghinioane din ultimul timp? În definitiv, face și compensația parte din viață. 33 - A treia descindere În subsolul subteranei nu mi-a provocat mai puține emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ultimele trei zile, pentru bunul motiv că de aproximativ șaptezeci de ore, dacă mă mai pricep eu cât de cât la astfel de lucruri gingașe, zace mort și livid În depozitul-arhivă al Centrului. 34 Mărturisesc, că pe durata vizitei În subterana subteranei, mintea nu-mi stătuse cine știe ce la lista Evelinei. E un eufemism aici: nu-mi stătuse deloc. Altceva mă preocupa pe mine În acele momente și, dacă mi-ar fi cerut cineva părerea, puteam foarte bine să argumentez de ce consideram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
trei zile, pentru bunul motiv că de aproximativ șaptezeci de ore, dacă mă mai pricep eu cât de cât la astfel de lucruri gingașe, zace mort și livid În depozitul-arhivă al Centrului. 34 Mărturisesc, că pe durata vizitei În subterana subteranei, mintea nu-mi stătuse cine știe ce la lista Evelinei. E un eufemism aici: nu-mi stătuse deloc. Altceva mă preocupa pe mine În acele momente și, dacă mi-ar fi cerut cineva părerea, puteam foarte bine să argumentez de ce consideram oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pentru că am apelat la criptologi de meserie care au utilizat calculatoare, au elaborat programe speciale pentru a da de capăt problemei... Dar ce mai contează?! Fiasco, ăsta e cuvântul! Un mare fiasco! Înțelegi acum reacția mea la vederea listei din subterană? Mi-am făcut iluzii aiurea, am visat cai verzi pe pereți: nu există nici un fel de Cod al lui Alexandru, propoziția aia idioată nu are nici un fel de semnificație, absolut nici una. E o prostie, o... o... Eveline se Îneca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca să dea foarte multă atenție vorbelor mele. Sau poate că nu vroia să le dea atenție, din superstiție. Nu de Îndoieli avea nevoie acum. Când a găsit-o, mi-a așezat-o În față. Era lista de conturi găsită În subterană. Cea mai apropiată bancă se află În orașul... Ajuns aici, Adam Adam s-a oprit, fixându-mă cu privirea. Parcă mă cântărea, parcă dorea să se convingă că prezint suficientă Încredere pentru ca el să poată merge liniștit mai departe cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
petrecea În sala Consiliului concomitent cu ce credeam eu că se Întâmpla cu Eveline În tentativa ei de a reveni În timp util În locul unde se părea că e nevoie disperată de prezența ei. Dacă Întrunirea de la ultimul nivel al subteranei Începuse, Într-adevăr, la ora pe care mi-o comunicase Roger Howard, până În momentul când am fost chemat acolo se scurseseră nouăzeci și două de minute. Chinuitoare. Ce-o fi făcut Eva În acest răstimp?- mă Întrebam În drum spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
pe furiș tot mai des ceasul de la mână. Unde o fi acum Eveline? De ce nu se grăbește? Deodată mi-am auzit pronunțat numele. Vorbea Zoran. Calm, metodic, sigur. Resursele orale ale lui Roger Howard se epuizaseră, iar noul lider al subteranei punea lucrurile la punct cu o mină plictisită, agasat de faptul că era silit să reitereze adevăruri evidente. Printre alte argumente, a avansat cu satisfacție și ralierea mea la poziția taberei, de acum, câștigătoare. Sau aflată În proxima vecinătate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
putut domina lumea, am fi fost stăpânii Universului!... Scelerați! Nebuni! Veți avea parte de ce meritați... „Totul este pus la punct... varianta de rezervă... e mai zgomotoasă, dar n-avem de ales...”, mi-au violentat memoria cuvintele rostite de Zoran În subterană. Încordat ca un resort, m-am aruncat spre el. Era Însă prea târziu. O explozie uriașă a zguduit Centrul. Am simțit o arsură În piciorul stâng, apoi mi-am pierdut cunoștința. 39 În salon s-a așternut o liniște pâcloasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
neputînd depăși limitele unei logici comune sînt convinși că ea Își inventează cu obstinație situații limită pentru a deveni un caz, dar Birgit are o autentică vocație a tragicului Împins pînă la autodistrugere. Intuiește exact că drumul cunoașterii trece prin subterană. Spune adevăruri grave pe care nimeni nu e dispus să le audă, de aceea izolarea ei devine tot mai insuportabilă. Mă tem pentru ea. În ultima vreme mi-a ținut o teorie Întreagă despre sinucidere ca soluție ultimă pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fel încât lumea noastră și cealaltă comunicau firesc. Vechile rituri pitagoreice îi vindecau pe oameni pur și simplu, punându-i să treacă printr-un tunel subteran. Boala însemna pentru Pitagora a te despărți de lumea profundă. Lumea noastră și cea subterană trebuiau să se oglindească una în alta. Acum puteam să văd cu propriii mei ochi fantasticele grote din adânc, cu fluviul subteran, în mod concret - după ce „văzusem“ totul, odată, demult, creat de Dante numai din cuvinte. Și era ca și cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
căreia i se abandonează în mod firesc elevul Vadim în camera lui modestă de acasă și delirul lucid al cocainomanului Maslennikov, izolat într-un spațiu necunoscut lui, dar propice marilor întrebări: ce caut eu aici? Cine sunt eu? Vocea „din subterană“ care, ca și la Dostoievski, răsună provocator, „plină de sine și nerușinată“, se adresează lumii și vorbește despre ea cu o curiozitate plină de cruzime. Dar această voce nu culpabilizează lumea și nici nu pune eul în relația de determinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
dar după câțiva pași se opri, Întorcându-se din nou către Cecco. - Vino cu mine Înăuntru, dacă vrei. Istețimea și cinismul tău mi-ar putea fi de ajutor, În sfârșit. Fără să Îi mai răspundă, sienezul Îl urmă. Coborâră În subterana unde se aflau expuse trupurile morților. Aerul era aproape irespirabil, otrăvit de fumul lămpilor alimentate cu ulei de proastă calitate și de miasmele care se ridicau de sub giulgiurile murdare azvârlite peste cadavre. Ocrotindu-și fața cu vălul, Dante se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cecco aștepta În tăcere, În spatele lui, cu un aer Îngrețoșat. - Ce Înseamnă asta? se aventură el să spună În cele din urmă, văzând că Dante tăcea În continuare. Ca singur răspuns, poetul arătă Înainte, indicând parcă ceva de dincolo de zidul subteranei. - Acolo... cândva... zise el. Își mișca degetele ca și când ar fi căutat prin văzduh cuvintele pe care gândirea le lăsase În urmă. Apoi, mintea Îi reveni din panorama de ipoteze pe care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
E vechea criptă. Aici... Se Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unul pe nume Fabio dal Pozzo, negustor. E marfă de la Veneția. Dante zâmbi În sinea lui. În laboratorul meșterului Arnolfo se lucra deja cu fervoare. O activitate care, practic, nu se Întrerupea niciodată, legată de necesitatea focului continuu. Era o subterană joasă, invadată de căldura uscată ce provenea de la cuptorul aflat Într-un colț. Pe bancuri, câțiva ucenici ocupați nevoie-mare vărsau pe o suprafață de cărămidă conținutul unui creuzet abia scos din flăcări cu un clește lung. Sticla incandescentă se Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o tipsie de argint. Mașinăria trebuia să dispară. În prag se opri, ținându-l pe Cecco În urma lui. Înăuntru părea să nu fie nimeni, strigătele și zgomotele de pași erau acum mai Îndepărtate. Se strecură În tăcere spre intrarea În subterană, trăgându-și prietenul de mână după el. În criptă, ridică lespedea, scoțând lada cu ajutorul lui Cecco. În răstimpul operațiunii, sienezul continuase să fixeze obiectul cu un ochi lacom, Însă Dante Îi ignorase toate Întrebările nerostite. - Trebuie să fugim pe acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
erotică va sări în aer, iar Jupanul Stomac va primi tot tiranie proletara. Doamne, ferește ! Căci formă această tribala de barbari europenizați s-a destrămat deja, imperiul a decăzut, iar copacul uscat al ideologiilor comuniste este smuls din rădăcini. În subteranele postmodernismului nu mai există decât putregaiul, iar deasupra oceanul acesta de eteraerfocapa, care nu e altul decât Internetul-celest. Văd întreaga Europa cum se zbate că o himera între Orient și Occident, între un trecut fantomatic și un alt trecut fantezist
CULTURA IN SUBORDINEA LUMII MATERIALE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361546_a_362875]
-
poate trăi foarte bine și fără. Cineva spunea că poezia adevărată îi face pielea de găină. Regret, orice știre teribilă la Tv poate avea un efect similar sau mai „tare”. Autobuzul care s-a răsturnat în Muntenegru, mineri blocași în subterană, cutremure și tsunami pe glob, foametea și genocidul din diverse zone ale lumii ar trebui să ne facă pielea, nu numai pielea, sufletul să sângereze. Dramele noastre intime, mă iubește, nu mă iubește cineva, etc. sunt flori pe câmpie. Poezia
CE ESTE POEZIA ŞI CU CE SE MĂNÂNCĂ? de BORIS MEHR în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363086_a_364415]
-
o casetă neagră. Nu știa ce-i în interior. - Acolo se află soluția! a vorbit Liderul, citindu-i gândul . A încremenit, frica îi intra în oase ca un vânt tăios de iarnă. - Bea! i-a poruncit vocea venită parcă din subteranele pământului. Oare de unde apăruse cupa aurie? El nu o observase așa cum nu știa cine i-a desfăcut eșarfa ce-i acoperea ochii la intrarea în încăpere. Cu mâna șovăielnică a apropiat cupa de buze și s-a oprit. Secunde întregi
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]