715 matches
-
tragică, în cazul mamei, mai îndepărtată de memoria dureroasă a evreilor români, în cazul fiicei), fiecare cu perspectivă ei asupra prezentului și filosofia ei de viață. Cele două trasee care se intersectează în român corespund celor două filoane tematice din subtextul acestuia: românul de dragoste, respectiv cel al Holocaustului. Primul este înfățișat in extenso și alcătuiește primul plan al narațiunii, iar cel de-al doilea este lăsat în penumbra, de unde proiectează asupra planului erotic semnificații care modifică substanțial perspectiva asupra evenimentelor
MADELEINE DAVIDSOHN, O SCRIITOARE CU MULT TALENT ŞI „O ÎNGHEŢATĂ CU GUST AMAR”! de RĂZVAN VONCU în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/346962_a_348291]
-
lipsit de patetism, fără fundamentalisme religioase sau ideologice și teze enunțate cu pumnul (spre deosebire de filmologia occidentală, adesea impregnată ba de marxism, ba de freudism sau alte ideologii politic-corecte ale vremii), Părintele Teofan Mada știe să păstreze duhul confesional ortodox în subtextul abia vizibil al scriiturii, făcându-l să transpară - întotdeauna cu eleganță - și să-și arate eficiența doar când este nevoie. Rareori am întâlnit la un teolog ortodox atâta sensibilitate și înțelegere față de fenomenul artistic; și mai arareori am întâlnit atâta
PĂRINTELE TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345072_a_346401]
-
bateți în cuvinte un țăru din lemn. Poeziile Nonconformism sau Sfâșietor (In memoria mamei mele Ana) închinate mamei aflată în mâinile sale în momentul trecerii pragului mare al vieții, sunt tulburătoare, încărcate de substanță, cu sensuri mărturisite sau dezvăluite din subtext, dureri izvorâte din adâncuri: „De azi înainte orfană-s de mamă,/ De azi înainte mi-i sufletul rană/ și moartea îi pune pecetea pe mână/ i mama se-nalță în Cer, spre lumină”. Atmosfera e sfâșietoare, copleșitoare, încărcată de o
PLASA UNEI ILUZII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374696_a_376025]
-
fantastică a lui Mircea Eliade: obsesia timpului, anamneza (întoarcerea într-un timp mitic, cosmogonic), mica amnezie (lipsa memoriei, pentru a împiedica personajul să-și cunoască continuitatea și unitatea episoadelor vieții), marea amnezie (uitarea secretului întineririi biologice a personajului), relația text subtext, care apare în toate narațiunile fantastice și e concretizată în expresii care pot fi descifrate în urma unei lecturi riguroase. Tehnica paradoxului temporal nu înseamnă decât existența a două universuri paralele, ce adesea se suprapun, fără ca personajele să conștientizeze asta (fapt
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
în: Les trois grâces. Tema povestirii ar putea fi memoria care, prin trădările ei, împiedică legătura cu realitatea mitică. Pe parcursul povestirii vom întâlni o serie de epifanii și simboluri, însă se poate pierde din vedere mitul pe care îl propune subtextul. Frusinel este o Persephona pregătită în laborator. Porneste de la afirmația doctorului Tătaru că, în Paradis, Adam și Eva erau regenerați periodic, așadar întineriți, prin neoplasmă; că, numai după ce a intervenit păcatul originar, corpul omenesc a pierdut secretul regenerării periodice și
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
spus, plugul acesta este o unealtă infailibila, irezistibila (Tharmas este Puterea Părinte). Cu acest plug sînt "arate" națiunile: în Jerusalem (57, 2; 57, 12; 63, 3-4; 64, 30) Blake vorbește despre "Plugul Neamurilor/Semințiilor" ("Plow of Nations"). Desigur că în subtext se subînțelege parabolă biblică despre munca apostolilor în vederea mîntuirii neamului omenesc că o lucrare în care unii au rolul de a semăna, iar alții de a recolta. Plugul acesta este astfel instrumentul pentru "însămînțarea" cosmică: în Vala (IX, 319-325) Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Anouilh. Violeta Popescu îi răspunde cu subtilitate, cu o poezie sobră, reținută, a alunecărilor și încetinirilor de ritm, cu o mimică de ciudată, uneori, elocvență, în rolul femeii care, prin evoluția ei, pare că dezvoltă și un subțire comentar de subtext acțiunii din piesă. Acordat ambianței, cu abordarea unui surîs al suficienței, Florin Mircea joacă cu aplomb rolul inginerului Ștefan, cumnatul lui Ilie, iar Liana Mărgineanu, prezentă, ca totdeauna, cu vioiciune, împlinește în caricatural o schiță reușită a Verei, sora Minei
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Universitate. Sărbătorirea se suspendă, întrucît, de ce, de nece, ungerea ca rector a lui Mihai nu s-a produs. Este vestea care declanșează criza. (Crizele, în piesele lui Constantin Popa, nu au nimic artificios, ele fiind pregătite prin gradate tensionări ale subtextului.) Armonia ce părea să domnească se fisurează văzînd cu ochii, lăsînd locul unor stări conflictuale care mocneau de mult. Și, dintr-un reproș în altul, dintr-o simplă maliție într-un nestăpînit acces de nervi, mai cade o mască, mai
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
critici subtextuale la adresa unor ideologi comuniști) sau discipline neutre, dar puternic ideologizate prin „bunăvoința” unor dascăli zeloși (vezi cursul de filosofia culturii sau de istoria contemporană a României). În ceea ce privește modalitatea de transmitere, aici intervenea marea artă a limbajului insinuant, a subtextului, a adevărului menționat „printre rânduri”, a conjurației mimice, a jubilației semiologice de Înaltă clasă, atât la catedră, dar și cu alte prilejuri (fiind doar 25 de studenți, eram destul de apropiați de profesori, mergeam Împreună „cu grupa” la câte un restaurant
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Regman, „Liniștea”, LCF, 1966, 6; Valeriu Cristea, Costache Anton, „Liniștea”, GL, 1996, 9; Eugen Luca, Tineri romancieri, VR, 1966; 1; D. Micu, Un roman psihologic, CNT, 1976, 22; Voicu Bugariu, Adolescenți și maturi, LCF, 1976, 22; M. Nițescu, Text și subtext, VR, 1976, 8; Ardeleanu, Mențiuni, 146-150; Stănescu, Jurnal, I, 153-158; Rodica Florea, Gravitatea jocului, RL, 1982, 14; Eugen Simion, Temele romanului social, RL, 1986, 47; Nicolae Mecu, Vieți paralele, VR, 1987, 6; Cristea, Fereastra, 236-243; Cândroveanu, Lit. rom., 109-113; G.
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
957 Există multe luări de poziție între specialiștii sau nespecialiștii din țara noastră, legate de această criză economică, a anului 2008. cele mai multe, așa cum este și normal pentru o țară ieșită din comunism, se pronunță împotriva libertății în economie, considerând în subtext că ar fi posibilă libertatea individuală în sensul larg, filozofic al termenului, fără o libertate economică. Adică statul, în calitate de "patron", ne-ar mai putea garanta ceva, nou, indivizilor. Cele mai multe din luările de poziție amintite au, însă, o anume decență, reprezentând
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
cunoaștere și persuasiune este metafora, care, încetând să mai aibă un rol decorativ, traduce o judecată de valoare și definește o esență: esența magică a operei. Magic are aici înțeles de secret, profund, ceea ce este dincolo de vizibil, explicit, pe scurt: subtextul operei. La acest strat al cărții aspiră criticul, folosind limbajul figurat ca pe un instrument de penetrație. Efectele se văd, mai ales, în analiza prozei, pentru care C. manifestă, de altfel, predilecție. De reținut totuși o definiție nu prea obișnuită
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
categorici. [....] Strategia criticului este una a asediului răbdător, de aparență impersonală. El se apropie de text în liniște, cu o ariditate bine camuflată, cu o „foame” stăpânită, de parcă i-ar fi indiferente alegerea obiectului, ținta demersului. Pasiunea investigativă, evidentă în subtext, ia forma unei solide obiectivități. LUCIAN RAICU SCRIERI: Interpretări critice, București, 1970; Tânărul Dostoievski, București, 1971; Pe urmele lui Don Quijote, București, 1974; Introducere în opera lui Ion Neculce, București, 1974; Domeniul criticii, București, 1975; Alianțe literare, București, 1977; Spațiul în
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
teoreticianului un aer de prudent scepticism. Modelele conceptuale puse în discuție sunt astfel examinate precaut, cu încântare în fața ipotezei prin care spiritul își subordonează „haosul manifestărilor empirice”, dar și cu rezerve în fața gradului de adecvare a conceptului la fenomen. În subtextul Regulei jocului cititorul simte un alt joc - acela dintre realitate și concept, pe care autorul îl trăiește (ca implicare și distanță) cu încântare și luciditate, într-o manieră dialogală. IOANA EM. PETRESCU SCRIERI: Curs de istorie a literaturii române moderne
CORNEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286421_a_287750]
-
apoi președinte de onoare al Institutului Internațional de Teatru), B. realizează nenumărate traduceri și adaptări pentru scenă ale unor piese unde este și protagonist (Cotletele de Bertrand Blier, de exemplu), precum și trei volume de eseuri și proză confesivă, Portrete și subtexte (1968), Luni, marți, miercuri (1978) și Note de insomniac (2000). Este laureat al Premiului Academiei Române (1997) și Mare Ofițer al Legiunii de Onoare (2002). Cărțile lui B. sunt pseudo-jurnale, texte în care coexistă amintiri, portrete, note critice, învederând o „existență
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
George Vraca, Grigore Vasiliu-Birlic, Geo Bogza, V. I. Popa, Erwin Piscator, Laurence Olivier), anecdote, „cancanuri” dezvăluite discret, adevărate „comedii miniaturale”, formulări inspirate („un bun actor trăiește pe scenă fără să abuzeze de ea”) dau savoare acestor pagini. SCRIERI: Portrete și subtexte, București, 1968; Luni, marți, miercuri, București, 1978; Note de insomniac, București, 2000. Repere bibliografice: Al. Piru, Însemnările unui actor, LCF, 1968, 10; Paul Georgescu, Un actor despre el însuși, „Informația Bucureștiului”, 1968, 14 mai; Vlaicu Bârna, Un portret și alte
BELIGAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285688_a_287017]
-
nu lipsește din acest scenariu mitic arhicunoscut : coborârea zeului (eroului) în infern, lupta cu demo- nul (monstrul), folosirea unor arme redutabile, „legarea” demo- nului, recuperarea „însemnelor divine”, restabilirea situației cosmice dinaintea catastrofei. Din nou apare o imagine paradoxală, al cărei subtext am încercat să-l pun în evidență și cu alte prilejuri. Deși Sf. Ilie folo- sește în luptă o armă strict războinică - fulgerul (care „pălește” = arde și lovește) -, efectul este totuși neașteptat. Iuda nu este distrus, ci doar „amorțit”. „Amorțirea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
i-a sacrificat acestuia un copil. Mâniat de gestul lui Lycaon (fiul lui Pelasgos, strămoșul mitic al pelasgilor), Zeus trimite potopul, de care scapă într-o ladă doar Deucalion și Pyrrha, al căror fiu, Hellenus, este socotit strămoșul grecilor (helenilor). Subtextul mitului pare evident : înlocuirea unei mentalități arhaice și a unor ritualuri barbare (practicate de pelasgi, populație balcanică prehelenică), în favoarea unor cre- dințe și practici diferite, instaurate de nou-veniți. O inversiune similară poate fi stabilită chiar în „varianta Kogălniceanu” (1842) a
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cu un topos mitic universal răspândit : edificarea (micro-)Cosmosului „fără ajutorul uneltelor”, printr-un act magic, în speță prin sunete emise/produse de zeul sau eroul demiurg. Analogiile făcute sunt în măsură să confirme și să completeze semnificațiile simbolice din subtextul legendei românești a potopului. Arca este o imago mundi, iar toaca de paltin, un instrument magico-muzical cu valențe cosmo- gonice. Toaca lui Noe face parte din aceeași familie cu toba cosmogonică Damaru a zeului Siva, cu toba din miturile și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
evident caracterul magic : „legarea” monstrului prin descântec (prin magia cuvântului), „legarea” prin circumambulațiune (prin magia gestului), „legarea” prin eros (magico-erotică) etc. Dar, chiar și atunci când zeul (eroul) leagă la propriu demonul (monstrul), sunt uneori păstrate date care atrag atenția asupra subtextului magic al demersului. De foarte multe ori, în colindele românești, eroul (eroina) leagă monstrul cu „o ață răsucită” sau cu „frâne subțirele”, sau cu „fire de mătase”. Chiar dacă sunt „împletite-n șase”, aceste „legături” subtile nu pot, evident, să supună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-se - de o nestăpânită dorință de a nu se lăsa mai prejos decât fusese Heracles” (Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, IV, 59). în ceea ce-l privește pe Tezeu, „legarea” nu este evidentă în scenariul legendei, dar poate fi bănuită în subtextul ei ca un element existent inițial, dar atrofiat cu timpul și dispărut în cele din urmă. Tezeu este un erou „legător” (magician). El a prins de viu, prin legare, la Marathon, un alt terifiant taur cretan (vezi această imagine reprezentată
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
din Samosata (contemporanul lui Pausanias), imaginea descrisă mai sus (Ogmios legându-și auditoriul) îl umplea de „mirare, incertitudine și chiar de indignare”. După propria sa mărturie, el a trebuit să facă apel la explicațiile unui „gal instruit” pentru a descifra subtextul repre- zentării (61, pp. 243-245). Același subtext a generat și alte imagini mito- simbolice similare. Într-o legendă talmudică, regele Solomon - ajuns patron al vrăjito- rilor - îl leagă pe arhidemonul Asmodeu cu un lanț, tot de aur, pe care era
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mai sus (Ogmios legându-și auditoriul) îl umplea de „mirare, incertitudine și chiar de indignare”. După propria sa mărturie, el a trebuit să facă apel la explicațiile unui „gal instruit” pentru a descifra subtextul repre- zentării (61, pp. 243-245). Același subtext a generat și alte imagini mito- simbolice similare. Într-o legendă talmudică, regele Solomon - ajuns patron al vrăjito- rilor - îl leagă pe arhidemonul Asmodeu cu un lanț, tot de aur, pe care era gravată o formulă taumaturgică (40, p. 204
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în cazul nostru, complet inversat. Nu fecioara este dusă de bour, ci acesta din urmă este condus de fecioară. În acest scop, ea posedă și uzează de un întreg arsenal de mijloace magice, evidențiate în text sau doar sugerate în subtext. în primul rând, călărirea unui animal sălbatic este un prim semn al îmblânzirii, de fapt al supunerii magice a acestuia. Reamintesc imaginea solomonarilor călărind balauri înfrânați sau pe aceea a vrăjitoarelor călărind demoni. Sunt atestate credințe populare românești privind faptul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a Duhului sfânt (68, p. 198). Am comentat și cu alte prilejuri relația magico- erotică dintre eroină și monstru (vezi și supra, subcapitolul „Balaur - solomonar”), fie că această relație apare evident în textul epic, fie că este doar bănuită în subtext. Imaginea unei fecioare îmblânzind o fiară a devenit emblematică și în cărțile de divinație medievale, Tarot. În Arcana Majoră, imaginea numărul 11, denumită „Forța”, reprezintă o fată (în postura clasică a lui Samson sau Heracles) răpunând un leu, nu cu ajutorul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]