5,909 matches
-
cărămidă și continuau să se ridice. Nu a observat nimeni. Plouase mult. Nu a observat nimeni până când, într-o dimineață, locatarii din Park Senior Living Center au găsit ușile de la intrarea în hol zăvorâte de iederă. În aceeași zi, peretele sudic al cinematografului Fremont, un zid de cărămidă și beton gros de un metru, s-a prăbușit peste o sală plină până la refuz. În aceeași zi s-a surpat și depoul subteran de autobuze. Nu se știe exact unde a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mesaje neuronale cu totul noi, în care se împleteau afectul și voliția; sentimentul de a fi atins și de a dori să atingi. — John, poți să-mi descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de undeva din zona sudică a lui Bull. Capul său brun dispăruse încă o dată dincolo de domul acoperit de păr al genunchiului lui Bull. Numai că Margoulies nu reușea deloc să se concentreze asupra răspunsului, de altfel incoerent, al lui Bull, pentru că era prea ocupat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să joace cribbage și să se implice în chestii imorale. Așa trecuse weekendul acela lung. Ziua, Bull juca rugby. Noaptea făcea dragoste cu Alan. Iar la orele mici ale dimineții, acesta își conducea mașina neagră peste câmpurile înnegrite ale Angliei sudice înapoi spre Wincanton. Fața întunecată și frumoasă a lui Alan se întunecase și mai mult. Umbre violet îi apăruseră sub ochii frumoși. Tensiunea își spunea cuvântul, dar nu se putea opri. Sâmbătă seara se întâlniseră în barul de la Old Sea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și cuprinde o latitudine de 50 de grade și o longitudine de peste 60 de grade. Cel mai nordic punct este cel prin care principalul curs al fluviului Heilongjiang intră în China, la nord de Mohe, în provincia Heilongjiang. Cel mai sudic punct este reprezentat de reciful Zengmu din Arhipelagul Nansha, suprafața Chinei acoperind 50 de grade latitudine de la nord la sud. Capătul estic este locul unde se întâlnesc fluviile Heilongjiang și Wusuli, iar cel vestic este reprezentat de Podișul Pamir, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
suprafață de 34.000 km2. Insulele Diaoyu și Chiwei din nord-estul Insulei Taiwan sunt situate în extremitatea estică a Chinei. Insulele, recifele și bancurile împrăștiate în Marea Chinei de Sud, numite generic Insulele din Marea Chinei de Sud, alcătuiesc extremitatea sudică a Chinei și se numesc, în funcție de pozițiile geografice, Arhipelagul Dongsha, Arhipelagul Xisha, Arhipelagul Zhongsha și Arhipelagul Nansha. Forme de relief China este o țară muntoasă. Regiunile montane reprezintă două treimi din suprafața țării. Proporția formelor de relief este următoarea: 33
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ale Chinei spre cele estice are scopul de a rezolva această situație și de a impulsiona dezvoltarea industriei electrice naționale. Acesta face parte din strategia de dezvoltare a imensei regiuni vestice a Chinei. Proiectul prevede trei linii nordică, centrală și sudică. Traseul nordic exploatează bogatele resurse hidroenergetice din partea de nord-vest a Chinei și modernizează rețelele electrice din municipiile Beijing și Tianjin și din provinciile Hebei și Shandong. Lucrările de pe traseul central au o mare amploare. Energia electrică produsă de hidrocentralele de pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rețelele electrice din municipiile Beijing și Tianjin și din provinciile Hebei și Shandong. Lucrările de pe traseul central au o mare amploare. Energia electrică produsă de hidrocentralele de pe fluviul Yangtze poate fi livrată provinciilor din centrul și estul Chinei. În ce privește linia sudică, aici au fost construite sau modernizate hidrocentralele de pe râul Wujiang din provincia Guizhou și cele de pe Lancang și Hongshui din provincia Yunnan, precum și termocentralele electrice din cele două provincii. Majoritatea electricității produse pe această cale este furnizată provinciei Guangdong. Dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la construirea de temple și realizarea de sculpturi budiste. Grotele cu basoreliefuri de la Yungang, orașul Datong, provincia Shanxi, din nordul Chinei, reprezintă un patrimoniu cultural lăsat moștenire din această perioadă prolifică. Grotele cu basoreliefuri de la Yungang sunt localizate pe versantul sudic al muntelui Wuzhou, în Datong, provincia Shanxi. Excavarea acestora a început în anul 453, dar întreg ansamblul de sculpturi a fost realizat pe o durată de aproape o sută de ani. Grotele de aici au o amploare impresionantă. Pe o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
și Qing (1368-1911) adresau rugăciuni cerului. Situat la sud de Palatul Imperial de Iarnă, Parcul Templului Cerului are o suprafață de patru ori mai mare decât cea a Orașului Interzis. Locul este înconjurat de un zid de cărămidă. În partea sudică acesta are formă pătrată, simbolizând Pământul, iar porțiunea nordică are formă semirotundă, simbolizând cerul. Această proiecție este conformă concepției antice din China, și nu numai, potrivit căreia "Cerul este rotund și Pământul este pătrat". Construcția magnifică este compusă din două
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nord a Muntelui Tianshan, iar un grup mai mic trăiește în Taoyuan și Changde, provincia Hunan. Originea uigurilor poate fi urmărită înapoi în timp, începând din secolul al III-lea î.e.n, de la populația dingling ce trăia în regiunea sudică a lacului Baikal, între fluviul Irtysh și lacul Balkhas, din nordul și nord-vestul țării. Uigurii au propria lor limbă, aparținând grupului turcesc al familiei limbilor altaice, cu scrierea bazată pe alfabetul fonetic arab. După proclamarea R.P.Chineze a fost promovată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
la acea vreme. De asemenea, în timpul dinastiei Han, chirurgia atinsese un nivel ridicat. Potrivit consemnărilor din Istoria celor trei state, medicul Hua Tuo a început să facă operații chirurgicale prin anestezierea totală a corpului. În dinastiile Wei, Jin și Dinastiile Sudice și Nordice (220 e.n.-589 e.n.) și în perioada dinastiilor Sui, Tang și a altor cinci dinastii (581 e.n.-960 e.n.), diagnosticarea prin luarea pulsului a obținut realizări esențiale. Medicul Wang Shuhe din dinastia Jin a sintetizat în lucrarea sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Combatante și a dinastiei Han de Vest (476 î.e.n-25 e.n), odată cu dezvoltarea siderurgiei, acele de piatră au fost înlocuite cu cele metalice, care au început să se aplice pe scară largă. În dinastia Jin și dinastiile Sudice și Nordice (256 e.n.-589 e.n.), au apărut multe lucrări de specialitate și terapia prin acupunctură a pătruns în Coreea și Japonia. În perioada dinastiilor Sui și Tang (581 e.n.-907 e.n.), acupunctura și arsura de pelinariță au devenit o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Europa și Africa de Nord, și-a dobândit numele ca urmare a faptului că pe acest traseu au fost transportate cantități însemnate de mătase. Acesta s-a format, în linii mari, în timpul dinastiei Han, în secolul l î.e.n. În vremea aceea, traseul sudic al drumului trecea prin Afganistan, Uzbekistan, Iran și ajungea până în orașul egiptean Alexandria. Alt traseu trecea prin Pakistan, Kabul în Afganistan și ajungea în zona Golfului Persic, iar pornind din Kabul, spre sud, se putea ajunge în orașul Karachi din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Dragonului, provincia Zhejiang din sud-estul Chinei, datat acum aproximativ 4200 de ani. Porțelanul adevărat de China a apărut în perioada dinastiei Han de Est (23-220 e.n.), în provincia Zhejiang. Tehnica de fabricare a porțelanului s-a răspândit, ulterior, în partea sudică și în nordul regiunii și a înregistrat o puternică dezvoltare, caracterizată prin generalizarea porțelanului alb, culoare care se datorează unui conținut redus de fier în compoziție. Procesul de dezvoltare a porțelanului a fost marcat de trecerea de la porțelanul alb la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Drumul mătăsii pe care îl pomenesc istoricii și călătorii se referă la traseul pe uscat ce lega Chang'an, capitala dinastiei Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) și Roma, creat de Zhang Qian. Acest drum are două ramificații: sudică și nordică. Traseul sudic pleacă din Dunhuang, mergând spre vest prin Munții Kunlun, statul Dayuezhi din vremea respectivă (care cuprinde Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură și regiunea aflată în partea de nord-est a Afganistanului), Imperiul Part (ce s-a aflat în zona
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
îl pomenesc istoricii și călătorii se referă la traseul pe uscat ce lega Chang'an, capitala dinastiei Han de Vest (206 î.e.n.-25 e.n) și Roma, creat de Zhang Qian. Acest drum are două ramificații: sudică și nordică. Traseul sudic pleacă din Dunhuang, mergând spre vest prin Munții Kunlun, statul Dayuezhi din vremea respectivă (care cuprinde Regiunea Autonomă Xinjiang-Uigură și regiunea aflată în partea de nord-est a Afganistanului), Imperiul Part (ce s-a aflat în zona unde este teritoriul iranian
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din urmă, traversa Imperiul Roman. Traseul nordic pornea tot din localitatea Dunhuang, mergea de-a lungul munților Tianshan, trecând prin statele Dayuan și Kangju (ce se aflau în centrul Asiei), apoi se îndrepta spre sud-vest unde se întâlnea cu traseul sudic. În afară de itinerariile celebre, Drumul mătăsii mai avea două trasee mai puțin cunoscute. Unul este Drumul mătăsii de sud-vest ce pornea din provincia Sichuan, din sud-vestul Chinei, trecea prin provincia Yunnan, traversând fluviul Irrawaddy, apoi se îndrepta spre localitatea Mogaung din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
scăpătată drastic, însă, intră într-o situație deosebit de dificilă și umilitoare. Cao Yin, bunicul lui Cao Xueqin, era unul dintre cei mai influenți nobili ai vremii și favorizați de împăratul Kangxi. În patru din cele cinci călătorii efectuate în ținuturile sudice, împăratul Kangxi (1662-1722) alege ca loc de popas casa lui Cao Yin. De aici se poate vedea ce loc avea acesta în inima suveranului. Dar, cade victima unei intrigi de la Curte și se alege cu averea confiscată, astfel că familia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sparte" înseamnă că doi soți despărțiți s-au reîntâlnit și sunt din nou împreună. Povestea despre refacerea oglinzii sparte s-a petrecut în secolul al IX-lea e.n., când jumătatea nordică a Chinei era sub dominația dinastiei Sui, iar cea sudică era divizată în mai multe state mici, printre care și Chen. Xu Deyan a fost ofițer în gărzile împăratului Chen Shubao din statul Chen. El s-a însurat cu sora împăratului, prințesa Lechang. În acea vreme, corupția făcea ravagii în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
reîntregirii familiei. Obiceiuri legate de Sărbătoarea Primăverii la etniile minoritare Sărbătoarea Primăverii este celebrată împreună de toate cele 56 de etnii naționale din țară. Multe dintre acestea au un specific propriu de petrecere a acesteia. Etnia li (majoritatea în provincia sudică Hainan): de Revelion, toți membrii familiei se reunesc în jurul unei mese încărcate cu mâncăruri delicioase și cântă împreună cântece specifice de Anul Nou. În prima sau a doua zi din Noul An, bărbații merg împreună la vânătoare. Etnia yi (majoritatea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de câine, care reprezintă un aport energetic pentru organism, făcându-l mai rezistent la frig. Tăițeii sunt populari în zonele insulare, în vreme ce Tangyuan (un fel de gălușcă cu umplutură, făcută din orez cleios și servită în supă) este specifică regiunilor sudice. Sărbătoarea Qingming Qingming înseamnă "limpede și luminos" în traducere din limba chineză. După calendarul tradițional agricol chinezesc, sărbătoarea cade pe 5 aprilie. Aceasta marchează al cincilea termen în calendarul tradițional lunar și este și ziua în care se organizează ceremonii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
evoluția politică a României: nu cred că tumoarea extremistă s-ar mai fi putut dezvolta atât de violent la alegerile din 2000. Cu 5 ani de vechime în Alianță, România ar fi fost astăzi un mic uriaș treaz în flancul sudic, un adevărat vârf de lance înspre Est, cum spune președintele Bush, nu un membru second-hand, băgat în NATO printr-o decizie politică în forță, după carnagiul din 11 septembrie 2001, în mârâielile „lumii bune” de la Washington, Londra sau din Parisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în al doilea, auto-botezat Paolo Rossi, ca o nouă frunză așezată într-un arbore genealogic strâmb, prin care încerca să ne convingă că se trage dintr-un neam de italieni. Cele mai aprige partide îi aduceau în ring (în extremitatea sudică a lui D 13, sub bara unde se băteau covoarele) pe Gigi Maimuță, înalt de doi metri zero trei, slab, inter stânga la handbal, la juniorii de la Steaua, și pe Șobi, îndesat, mai mult gros decât gras, cu palmele ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu m-a văzut niciodată boxând, suferea tare. Mai ales că prietenii lui, Migu și Pipiță, erau chiar frații lui Giani și-i împuiau capul cu definiții ale bărbăției și cu trucuri pugilistice. Mititel, pierdut în mulțimea înfierbântată din extremitatea sudică a lui D 13, se uita la Șobi, la Țăcănitu’, la Gigi Maimuță, la Giani, la Dan Apostol, la Popou, la Nicu Pantof și la Luigi ca la camarazii lui Rahan. Ei își cărau pumni cu nemiluita, cu mănuși adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mi-a căzut în cap o pungă cu jucării. Alunecase de pe-un dulap. Prelata din spate a început să fluture, iar când am cotit de pe aleea Băiuț, s-a dat într-o parte, cât să văd că, în extremitatea sudică a lui D 13, pe la prânz, în lumina aia limpede din aprilie, nu zbura nimeni... PAGE 1 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Filip si Matei Florian Baiuteii.doc PAGE 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]